Acuma, că Ucraina se prăbușește, Uniunea Europeană cea putredă și fățarnică are nevoie de noi țări din vecinătate care să ia locul Ucrainei, pe post de berbece împotriva Rusiei, cu care speră să poată doborî și dezmembra Rusia, spre a-i jefui bogățiile. România este, în optica Occidentului, una dintre aceste țări-fraier, de unică folosință. Ea este folosită ca o curvă proastă și manevrată de mai mult timp de către Occidentul perfid în acest scop, să comită provocări indirecte, provocări directe și acte de agresiune propriu-zisă împotriva Rusiei. Astfel, în afară de o deșănțată propagandă rusofobă, avem și acte neprietenoase, adevărate provocări ale României la adresa Federației Ruse.

Dintre provocările indirecte am aminti: Intrarea României în NATO și amplasarea de baze NATO pe teritoriul țării (la Deveselu, Cincu, Câmpia Turzii, Mihail Kogălniceanu etc.), despre care s-a spus unei mulțimi prostite cum că ar avea „caracter defensiv”, o minciună nerușinată ca o insultă la adresa inteligenței noastre și pe care nici măcar un prostănac fost pe la NATO a cincea roată la căruță nu o mai crede.

Avem traficul masiv de armament greu din România în Ucraina, pe la punctele de trecere existente și amenajarea altora noi. Reabilitarea pe cheltuiala exclusivă a părții române a căii ferate cu ecartament larg (rusesc), care trece pe o distanță de vreo 40 de km pe teritoriul României în zona de nord a Maramureșului. Apoi calea ferată cu ecartament larg a fost abandonată din nou. Construirea fără nici o logică reală, ca un simbol al absurdității tehnice a universului în care trăim, în amonte de Sighetu Marmației și tot pe cheltuiala exclusivă a României, a unui pod de beton peste Tisa pentru trafic greu, cu câte două benzi pe sens, un pod care nu pleacă de nicăieri (Sighetul neavând o centură ocolitoare a orașului) și nici nu ajunge nicăieri pe teritoriul statului vecin Ucraina, în sensul că acolo nu există nici o autostradă la care să răspundă podul și nici vreun coridor de transport auto relevant.

Construirea tot așa, fără nici un rost economic și tot pe cheltuiala statului român, a unui număr de patru poduri de trafic greu peste Prut, pe unde să fie trecut armament în Republica Moldova și de acolo în Ucraina, și anume: pod Stânca (România) - Costeşti (Republica Moldova), pod Bumbăta (România) - Leova (Republica Moldova), pod Fălciu (România) - Leca (Republica Moldova), pod Răducăneni (România) - Bărboieni (Republica Moldova).

România a cumpărat în acte portul Giurgiulesti de la Republica Moldova, situat pe teritoriul țării vecine la vărsarea Prutului în Dunăre. Giurgiulești a fost singurul port maritim-fluvial al Republicii Moldova și un nod esențial la intersecția Dunării cu spațiul Mării Negre. În acest port pot să intre și să descarce nave mari, maritime, care se ducă pentru Ucraina armament și combustibil și să aducă din Ucraina în România cereale toxice la preț de dumping. Șmecheria cu „cumpărarea” de către România a unui port din statul vecin non- NATO este simplă: acest port nu ar putea fi atacat de Rusia, deoarece asta ar însemna să atace un teritoriu NATO! Tot pe podul feroviar de la Giurgiulești a fost montată și o linie ferată cu ecartament larg (rusesc).

Apoi, avem și provocări directe: trimiterea de armament și finanțarea pe ascuns de către statul român a războiului Ucrainei împotriva Rusiei, cu multe miliarde de euro anual, bani tăiați de la pensionarii români, din alocațiile copiilor, din indemnizațiile de maternitate, din salarile funcționarilor publici, de la Învățământ, Sănătate etc. Suma exactă nu poate fi cunoscută, deoarece guvernul susține că ar fi vorba de un secret militar care trebuie păzit cu strășnicie.

Desigur, avem și acte de agresiune directă împotriva Rusiei, constând în faptul că un grup de „voluntari” români numit „Getica”, de ordinul sutelor de luptători mercenari, finanțat pe ascuns de către statul român, este angajat în acțiuni militare pe teritoriul Federației Ruse, în regiunile Belgorod sau Kursk, unde au fost semnalate asasinate comise împotriva populației civile de etnie rusă.

Și în fine, de departe cea mai urât mirositoare este diversiunea „unirii” Republicii Moldova cu România. Actuala președintă a Republicii Moldova Maia Sandu, o păpușă de cârpă confecționată în laboratoarele Fundației Soros la fel ca și Saakashvili din Georgia sau Iuscenko din Ucraina, a petrecut câțiva ani buni în SUA, după care a fost trimisă cu misiuni precise în Republica Moldova. A înființat un partid politic (cu finanțare ONG-isă), a ajuns deputat, ministru, prim-ministru și, în fine, președintele Republicii Moldova. Obiectivul ei cu bătaie lungă, trasat de Fundația lui Soros încă de la început, a fost acela de a se proclama, atunci când va primi comanda, adeptă a unirii Republicii Moldova cu România. O ocazie a Unirii, pe bune, a Republicii Moldova cu România a existat undeva pe la începutul anilor 90 și acea ocazie a fost ratată. Apoi, la fel ca și în sport, ocaziile ratate se răzbună. Timpul a trecut, în Republica Moldova s-a făcut o intensă propagandă anti-unionistă și anti-românească, iar România a intrat în NATO în 2004. La un sondaj cinstit și obiectiv, numai un număr mic de basarabeni, mult sub jumătate (după aprecierea lui Traian Băsescu 15%), se mai pronunță azi pentru unirea cu România.

Și, totuși, de ce se mai agită azi acest cadou otrăvit al unirii? Simplu, România este membră NATO, iar unirea Republicii Moldova cu România ar însemna intrarea Republicii Moldova în NATO pe ușa din dos. Implicit mutarea graniței NATO cu Rusia de pe Prut pe Nistru. Să ne reamintim că principala cauză a „Operațiunii militare speciale” a Rusiei în Ucraina a fost tocmai dorința Ucrainei de a intra în NATO. Desigur, o intrare prin extensie ilicită a Republicii Moldova în NATO ar atrage după sine o ripostă a Rusiei, iar aceasta ar avea la rândul ei ca rezultat intrarea României în război.

Iar sfârșitul unui război al României împotriva Rusiei este previzibil. La fel ca și în al Doilea Război Mondial, Rusia va fi învingătoare, dar de data asta România va fi sfâșiată. Ardealul va fi luat de către Ungaria, Dobrogea de către Bulgaria, probabil Banatul de către Serbia iar Moldova dintre Carpați și Prut împreună cu Moldova dintre Prut și Nistru vor forma o singură țară sub guvernarea puterii învingătoare. Viitoarea Românie, probabil sub denumirea da Valahia, va fi redusă la câteva județe din sudul Moldovei, Muntenia, Oltenia și Gorjul. În eventualitatea izbucnirii războiului, Rusia, care își va juca cu disperare cartea propriei sale supraviețuiri, este sigur că va riposta nuclear împotriva bazelor militare străine de pe teritoriul României, iar zone întinse din apropierea localităților Deveselu, Kogălniceanu, Câmpia Turzii și Cincu din România vor fi transformate în imense deșerturi radioactive.

Soluția ar fi ca România să nu intre în cârdășie cu o Ucraină ostilă României împotriva Rusiei. Iar în viitorul cât mai apropiat să se organizeze un Referendum național, în cadrul căruia poporul român să fie întrebat dacă vrea să intre în război alături de NATO sau dacă nu cumva ar prefera o Românie neutră, precum Elveția.

Sursa:
https://www.stiripesurse.ro/alerta-uniunea-rutenilor-subcarpatici-din-romania-in-cazul-unui-razboi-romania-va-fi-sfa-iata-ardealul-va-fi-luat-de-catre-ungaria-dobrogea-de-catre-bulgaria_2209015.html