Autor: Javier Villamor, jurnalist spaniol

Administrația americană a autorizat temporar vânzarea și livrarea de încărcături de petrol rusesc care se aflau deja în tranzit, într-o mișcare menită să evite un nou șoc energetic cauzat de războiul împotriva Iranului și de creșterea prețurilor țițeiului. Decizia, prezentată de Washington ca o derogare limitată și tehnică, permite timp de câteva săptămâni finalizarea operațiunilor care fuseseră blocate de regimul de sancțiuni, cu obiectivul de a stabiliza piața internațională și de a limita impactul economic asupra Statelor Unite și a aliaților săi.

Deși permisul are un domeniu de aplicare limitat, gestul are o puternică semnificație politică. Pentru prima dată de la înăsprirea sancțiunilor după războiul din Ucraina, Casa Albă a recunoscut deschis că, în anumite circumstanțe, petrolul rusesc devine din nou necesar pentru echilibrul sistemului energetic global. Măsura vine într-un moment de volatilitate ridicată a piețelor, cu perturbări ale principalelor rute de aprovizionare și prețuri Brent peste nivelurile pe care multe economii occidentale le pot susține fără a risca inflația și încetinirea ritmului de creștere. Iar asta înseamnă „panică” în termeni politici.

Decizia SUA redeschide inevitabil dezbaterea privind strategia adoptată de Uniunea Europeană în 2022 pentru a reduce la minimum dependența energetică de Rusia. După începerea războiului, Bruxelles-ul a prezentat decuplarea nu doar ca un obiectiv strategic, ci și ca unul moral. Reducerea importurilor de gaze și petrol din Rusia a devenit unul dintre pilonii răspunsului european, însoțită de planuri accelerate de tranziție energetică, diversificarea furnizorilor și sancțiuni din ce în ce mai ample.

În câteva luni, UE a redus drastic importurile directe de petrol și gaze din Rusia, care înainte de război reprezentau aproximativ 40% din gazele consumate în Europa și aproximativ 25% din petrolul acesteia. Totuși, mulți experți au avertizat de la început că o ruptură completă cu unul dintre cei mai mari exportatori de hidrocarburi din lume ar fi extrem de dificil de susținut în timp. Și, mai mult, ar însemna o sinucidere economică. Sistemul energetic internațional este interdependent, iar eliminarea Rusiei din ecuație nu înseamnă dispariția producției sale, ci mai degrabă că își schimbă destinația.

În ultimii doi ani, țițeiul rusesc a continuat să ajungă pe piața globală prin Asia, intermediari sau produse rafinate, în timp ce Europa a absorbit prețuri mai mari și o expunere mai mare la crize externe. În ciuda tuturor mesajelor lansate împotriva Rusiei, realitatea este că energia acesteia a continuat să curgă într-o direcție sau alta .

După decizia Washingtonului, diferența de abordare dintre Statele Unite și Uniunea Europeană devine din nou evidentă. Pentru Casa Albă, sancțiunile sunt un instrument politic flexibil. Acestea sunt înăsprite atunci când este convenabil și relaxate atunci când stabilitatea economică o cere. Prioritatea este de a evita daunele interne excesive, chiar dacă asta înseamnă revizuirea deciziilor anterioare.

În Europa, prin contrast, decuplarea energetică a devenit un angajament politic greu de calificat. Guvernele europene și-au asumat costuri economice ridicate pentru a reduce dependența de Rusia și au acum mai puțin spațiu de manevră pentru a corecta cursul, fără a admite că o parte a acestei strategii s-a bazat pe presupuneri prea optimiste.

Industria europeană s-a confruntat cu prețuri la energie mai mari decât concurenții săi, inflația a fost mai persistentă, iar securitatea aprovizionării a depins din ce în ce mai mult de factori externi, de la gazul natural lichefiat până la stabilitatea din Orientul Mijlociu. În timp ce Washingtonul își poate permite ajustări tactice, Bruxellesul se află prins între nevoia de pragmatism și greutatea propriei narațiuni false.

Sursa:
https://europeanconservative.com/articles/news/washington-easing-russia-oil-sanctions-eu-energy-strategy-decoupling-exposed/