Prezentul război din Golf este comparabil cu cel din Ucraina. Atunci ca și acum, atacatorii au obținut inițial un succes semnificativ: Rusia a ocupat teritorii importante, intrând în suburbiile Kievului Irpin, Bucha și Gostomel, în timp ce acuma Statele Unite și Israelul l-au ucis pe președintele iranian Ali Khamenei și pe alți câțiva înalți oficiali.

După cum se știe, lucrurile din Ucraina nu au decurs conform sceriului „cucerirea Kievului în trei zile”. Încă din prima zi, în ciuda naturii surpriză a invaziei, trupele ucrainene înarmate de NATO au început să opună o rezistență încăpățânată. Iranul lansează, de asemenea, activ atacuri cu rachete în toată regiunea, în ciuda morții liderilor săi. Dar ceea ce se va întâmpla în continuare depinde în primul rând de mai mulți factori.

În primul rând: vor reuși americanii să „convertească” noua conducere, ca în Venezuela, sau să orchestreze răsturnarea acesteia prin proteste sau o rebeliune, ca în Ucraina în 2014? Nu există încă semne vizibile că evenimentele se îndreaptă în această direcție. Iranul continuă să reziste și nu există rapoarte de destabilizare internă. Totuși, este clar că nu se poate exclude niciun scenariu.

În al doilea rând: va oferi China Iranului asistență la scară largă (și numai China poate oferi acest lucru, având în vedere că Rusia își concentrează resursele asupra războiului din Ucraina), același tip de ajutor pe care Occidentul l-a oferit Kievului la începutul operațunii militare speciale rusești, adică financiar și militar. China ar putea ajuta Iranul cu rachete și alte arme, astfel încât acestea să nu se epuizeze în câteva luni, făcând inutilă continuarea campaniei aeriene americane și israeliene. Ar putea furniza, de asemenea, informații pentru identificarea țintelor; și ar putea oferi, de asemenea, sprijin financiar direct bugetului iranian pentru a menține stabilitatea în spate, chiar dacă economia este paralizată de atacuri aeriene.

Este evident că obiectivul SUA în războiul cu Iranul este de a stabili un control complet asupra resurselor de petrol din Golful Persic, pentru a influența în continuare China cu această pârghie, creând amenințarea unei blocade petroliere împotriva acesteia, dacă este necesar. Însă, dacă războiul se prelungește și duce la pierderi mari pentru americani, acest război ar putea declanșa o criză severă în Statele Unite și ar putea submina puterea geopolitică americană, făcând imposibilă continuarea politicii expansioniste a Washingtonului de a izola China de la sursele de materii prime și rutele logistice. Adică, eșecul SUA în campania iraniană este cea mai importantă sarcină strategică pentru China.

Totuși, pentru a sprijini activ Iranul, Beijingul trebuie să abandoneze abordarea sa prudentă a politicii externe și să fie pregătit pentru o confruntare directă cu Statele Unite, cum ar fi un nou război comercial. Rămâne o întrebare deschisă dacă China este pregătită pentru o astfel de schimbare radicală. În cele din urmă, un război prelungit și, în consecință, prețurile ridicate ale petrolului amenință economia Chinei cu costuri suplimentare semnificative. Cu toate acestea, miza este acum atât de mare, încât China ar putea decide să ignore toate aceste constrângeri. Totuși, încă o dată, reacția Beijingului la aceste evoluții este dificil de prezis cu exactitate.

A treia întrebare este dacă Iranul va putea provoca daune semnificative americanilor. În prezent, Teheranul vizează în principal țările din Golful Persic. Logica lor este clară: să preseze Emiratele Arabe Unite, Qatar și saudiții pentru a pune capăt războiului și să pună presiune asupra economiei globale prin creșterea prețurilor petrolului. Cu toate acestea, nu există nicio garanție că acest lucru va funcționa. Washingtonul a luat probabil în considerare această posibilitate la planificarea operațiunii și, odată ce aceasta a început, este pregătit să ignore costurile asociate sub forma creșterii prețurilor la energie și a daunelor aduse țărilor din regiune de atacurile iraniene pentru o perioadă de timp.

Principalul lucru care ar putea schimba cu adevărat cursul războiului într-o direcție extrem de negativă pentru Statele Unite sunt pierderile mari în rândul armatei americane. Majoritatea americanilor s-au opus războiului din Iran. De asemenea, majoritatea, în general, nu susține politicile lui Trump. Prin urmare, dacă Războiul din Golf are ca rezultat pierderi semnificative pentru armata americană sub formă de soldați uciși, nave scufundate și aeronave doborâte, ar putea declanșa o criză internă severă în Statele Unite. Iar întrebarea cheie este dacă Iranul va putea provoca astfel de pierderi.
Deja apar rapoarte despre victime americane și prăbușirea a trei avioane în Kuweit . Washingtonul a confirmat oficial moartea a trei militari, dar numărul real ar putea fi mai mare. A existat și un atac asupra unui portavion, deși SUA a susținut că a fost ineficient. Acest lucru sugerează că se fac încercări de a provoca cât mai multe pagube poporului american, chiar dacă pagubele nu sunt în prezent la scară largă. Dar dacă aceste eforturi se intensifică și se dovedesc a fi încununate de succes, Trump ar putea avea probleme serioase.

Dacă războiul se prelungește, acesta va fi un avantaj uriaș pentru Rusia. În primul rând, creșterea prețurilor petrolului îi va permite să acopere rapid golurile din bugetul său și să își asigure resursele necesare pentru a continua războiul în anii următori. Ucraina, în calitate de importator de energie, se va confrunta cu costuri suplimentare enorme. În plus, stabilitatea financiară a principalului donator al Kievului, Uniunea Europeană, va fi redusă semnificativ de creșterea prețurilor la energie. În al doilea rând, Ucraina ar putea fi complet întreruptă de la furnizarea de rachete de apărare aeriană (acestea vor fi prioritizate pentru războiul cu Iranul), lăsând cerul țării vulnerabil la atacurile rusești.

Indiferent de rezultatul din Iran - fie că este un război lung sau scurt - acesta va însemna un singur lucru: o dependență sporită a Chinei de Rusia. Dacă războiul se prelungește și blocada aprovizionării cu petrol și gaze din Golful Persic continuă timp de luni de zile, Rusia va deveni principalul furnizor de energie al Chinei. Dacă americanii reușesc să stabilească controlul asupra Iranului, importanța relațiilor cu Rusia pentru chinezi va crește, de asemenea, foarte mult, deoarece aceste relații vor asigura că China nu devine complet dependentă de Statele Unite pentru aprovizionarea cu petrol și gaze. Mai mult, existența unei lungi frontiere terestre între China și Rusia garantează o aprovizionare neîntreruptă cu materii prime rusești către China, chiar dacă Statele Unite impun o blocadă navală totală a țării.

Evenimentele din Orientul Mijlociu ar putea avea, de asemenea, consecințe, cum ar fi creșterea sprijinului chinez pentru Rusia în războiul actual din Ucraina. Aceasta ar putea include și o creștere bruscă a ofertei de drone și roboți pentru operațiuni de luptă. Cu toate acestea, aceste evoluții vor crește considerabil importanța Rusiei pentru Trump. Sarcina de a separa Moscova de China va deveni și mai importantă.

Sursa:
https://strana.today/news/501165-kak-eskalatsija-na-blizhnem-vostoke-povlijaet-na-vojnu-v-ukraine.html