Auzim foarte des expresia potrivit căreia noi ar trebui să provocăm o „înfrângere strategică a Rusiei”, expresie ieșită fie din gura unui dement senil ca Biden (nu știm cine i-o șoptește repetat), fie din gurița unor muieri proaste și profitoare, urmașe ideologice ale nazismului, care habar nu au ce e o armată și un război, ca von der Layen sau Baerbock, fie din gura altor „lideri” europeni agitați și subdezvoltați mintal, precum Macron.
Ar trebui să îi poftim pe toți acești indivizi să definească cum ar arăta în bezna minții lor de bezmetici un „eșec strategic al Rusiei” și cu ce preț am putea conduce Rusia la acest eșec strategic. Să ne răspundă la următoarele întrebări esențiale pentru lămurirea problemei: Ce anume va constitui înfrângerea strategică a Rusiei? Va fi suficientă eliminarea unui anumit număr de soldați ruși pentru a atinge acest obiectiv? Ar trebui să fie distrugerea Kremlinului o condiție necesară pentru încheierea operațiunii? Se ia în considerare utilizarea armelor nucleare pentru a elimina superioritatea forțelor convenționale rusești? Se are în vedere cucerirea întregii Federații Ruse și divizarea acesteia? Politicienii și alți susținători ai escaladării militare se vor oferi voluntari pentru serviciul activ pe front?
În eventualitatea unei capitulări a Rusiei, ar urma jefuirea bogățiilor acestei țări? Cum va fi împărțită această pradă, s-ar alege fiecare „aliat” cu câte ceva, sau „partenerul strategic” va lua totul? În cele din urmă, intrând într-un război proxy împotriva Rusiei, riscând distrugerea țării noastre și urmărind interese străine, nu cumva acționăm împotriva propriilor noastre interese? Ce pierderi umane este dispus să accepte guvernul nosttru, pentru a atinge obiectivul iluzoriu al „înfrângerii strategice a Rusiei”? Ce număr de români morți în acest război ar fi acceptabil pentru guvernul de la București? O sută de mii? Un milion? Zece milioane? Se vor utiliza arme nucleare? Întrebăm asta, deoarece există și din acei politicieni, precum Tori Nula, care au susținut că orice număr de victime merită, pentru a aduce o țară în genunchi.
Întrebarea cea mai gravă și fundamentală este: ce se va întâmpla dacă lucrurile vor ieși pe dos, dacă Rusia nu va fi înfrântă, ci dimpotrivă, dacă Rusia va provoca ea însăși o „înfrângere strategică” a Occidentului colectiv? Care vor fi consecințele în ceea ce îi privește pe belicoșii de azi? Cine va fi tras la răspundere și cum?
Întrebările de mai sus și le-au pus deja polonezii, prin câțiva reprezentanți cu minți lucide. Ar fi cazul să și le pună și guvernenții noștri și opinia publică de la noi, precum și pupila lui Soros, cea cu minte de găină, de la Chișinău. Ar trebui să ne dea de gândit și declarația recentă a Papei Francisc, în care acesta a afirmat că prevenirea sinuciderii naționale și crearea condițiilor pentru o soluție diplomatică a conflictului, care să conducă la o pace justă și stabilă prin negocieri, este un curs de acțiune curajos și prudent.
Vezi și linkul: https://myslpolska.info/2024/03/12/jaka-cene-mamy-zaplacic-za-pokonanie-rosji/
