Declarație

„Consiliul Național al Românilor din Ucraina (CNRU), uniune civică care reunește peste 20 de organizații nonguvernamentale pentru cultura română și organe de presă din regiunile Cernăuți, Transcarpatia, Odesa și Kiev (…) își exprimă consternarea față de modul în care Rada Supremă a Ucrainei înțelege să rezolve doar de ochii lumii gravele probleme cu care se confruntă minoritățile naționale din Ucraina, inclusiv minoritatea românească, în perioada de după 2017, anul aprobării Legii Educației, adoptând la 08 decembrie 2023 Legea privind modificarea unor legi ale Ucrainei referitoare la Opinia Consiliului Europei și a structurilor acestuia privind drepturile minorităților naționale (comunităților) în unele domenii.

E a treia încercare din acest an de modificare a legislației privind regimul juridic al minorităților naționale. Se vede că legiuitorii ucraineni revin mereu la propriile legi adoptate anterior (…) sub presiunea instituțiilor europene care, cu toată indulgența pe care o arată Ucrainei, nu pot accepta chiar întrutotul strâmtorarea, prin legi părtinitoare, a drepturilor cetățenilor de altă etnie decât cea ucraineană.

Prin ce se deosebește actuala lege (completată și modificată recent) de precedentele legi dacă ea creează doar iluzia unor schimbări în loc să stabilească în mod clar și în măsură deplină drepturile garantate prin Constituție și prin angajamentele internaționale ale Ucrainei? Or, Consiliul Europei tocmai acest lucru îi solicită statului ucrainean. Și ce primește drept răspuns? Aceleași vechi prevederi legislative, reformulate și îmbrăcate în haină nouă, în mereu noi legi, adoptate în serie, parcă special pentru a obosi instituțiile europene, și a le pune pe acestea, precum și pe minorităților naționale în fața unui fapt împlinit (...).

Constituția Ucrainei statuează în mod expres faptul că „la adoptarea unor noi legi sau modificări la legile existente, nu se admite restrângerea conținutului și volumului de drepturi și libertăți existente”. Or, drepturile minorităților naționale constituie parte integrantă a drepturilor omului. Acest lucru este prevăzut de art.1 al Convenției-cadru pentru protecția minorităților naționale, convenție devenită obligatorie prin încorporarea acesteia în tratatul de bază ucrainean-român. Aceeași Constituție garantează dreptul la educație în limba maternă (art.53).

Dreptul la liberă dezvoltare etnică, ca și dreptul de a studia în limba maternă reprezintă chintesența art.13 din Tratatul din 1997 cu privire la relațiile de bună vecinătate și cooperare între Ucraina și România. Prin Tratat, Părțile contractante reafirmă că „persoanele sus-menționate au dreptul să fie instruite în limba lor maternă, într-un număr necesar de școli și instituții de stat pentru învățământ și specializare, situate ținând seama de răspândirea geografică a minorităților respective”. Reamintim aici că, potrivit Constituției, “tratatele internaționale în vigoare, pentru care și-a dat acordul Rada Supremă a Ucrainei, sunt parte integrantă a legislației interne a Ucrainei” (art.9).

În răspăr cu prevederile de mai sus, legea recent adoptată respinge sintagma de școli pentru minoritățile naționale, statuându-se dreptul doar la clase (grupe). O asemenea formulare reprezintă, în fond, o invitație la deschiderea masivă de clase paralele cu limba ucraineană de predare în școlile în care predarea se face în limbile minorităților naționale. O asemenea practică există din 1991. Diminuarea statutului instituțional minoritar de la școli la clase (grupe) în practica ultimilor 30 de ani a condus la dispariția a cca. jumătate din școlile cu limba de predare română care funcționau la momentul destrămării URSS (de la 132 la cca.60). Funcționarea doar a unor clase (grupe) atrage după sine dispariția în genere a școlilor cu predare în limbile minorităților. Mai mult, este bine cunoscut faptul că printre instrumentele de descurajare a deschiderii de clase cu predare în limba română autoritățile ucrainene în repetate rânduri au refuzat deschiderea unor clase cu număr relativ mic de elevi (de 5, până în 10 elevi), deși au încurajat în repetate rânduri deschiderea unor prime clase cu predare în limba ucraineană și cu un număr de 3-5 elevi, în școlile odinioară cu predare integrală în limba română. Dispar școlile, ca instituții de învățământ, ca să rămână clasele, ca niște rămășițe ale fostelor școli. Mai pe de-a dreptul, instituția școlii în limba minoritarilor dispare. Rămân clase (paralele) cu predare în această limbă, integrate, bineînțeles, școlilor cu predare în limba ucraineană. Dar tratatul de bază dintre Ucraina și România a stabilit în mod expres existența școlilor, nu a claselor (grupelor). Iar această prevedere e un angajament internațional ferm al Ucrainei! Sperăm că acest tratat internațional în relația cu România nu este privită de Kiev ca o simplă hârtie.

Pe de altă parte, prevederile noii legi se referă la predarea în limbile minorităților naționale în paralel (поряд) cu limba de stat. O asemenea formulare conduce la interpretarea legii de către autorități după bunul plac, așa cum se întâmplă în prezent. Iar poarta ucrainizării prin educație rămâne larg deschisă prin noua formulare a art.6 din Legea învățământului secundar: „lista materiilor (cursurilor integrate) de studiere în limba de stat în clasele (grupele) cu predare în limbile minorităților naționale, care sunt limbi oficiale al Uniunii Europene, poate fi extinsă prin decizia instituției școlare”. Abuzurile de după 1991 ale autorităților, de regulă prin directorii de școli, au dus, prin decizii unilaterale părtinitoare, la extinderea nelegală și nejustificată a listei materiilor care se predau în limba ucraineană. Anume deschiderea mai mult sau mai puțin forțată a claselor paralele cu limba ucraineană de predare și extinderea materiilor cu predare în limba ucraineană după 1991 au avut ca efect ucrainizarea totală a unei serii întregi de școli cu predare în limba română (Stroiești, Forosna, Privorochia, Apșa de Jos, Furmanca, Chitai, Cioara-Murza, Ceamașir, Eschipol, Anadol, etc.), iar lista școlilor care, devenind mixte, sunt la doi pași de a fi complet ucrainizate este și mai mare: Vancicăuți, Mămăliga, Marșinți, Boian, Hagi-Curda, Frumușica Veche, patru din cele 5 școli din fostul raion Reni – Satu Nou, Frecăței, Barta și Cartal etc.

Sursa: https://bucpress.eu/punctul-de-vedere-al-consiliului-national-al-romanilor-din-ucraina-privind-noua-lege-a-drepturilor-minoritatilor-nationale/