Perchezițiile SBU [poliția politică] efectuate astăzi asupra detectivilor NABU și SAP [principalele instituții anticorupție] sunt complet în concordanță cu implementarea principalei sarcini a lui Zelenski în politica internă: lichidarea sau subordonarea completă a instituțiilor create după 2014, la inițiativa americanilor, pentru a controla guvernul ucrainean. Vorbim atât despre structuri anticorupție (NABU, SAP, VAKS), cât și despre un întreg strat de activiști care trăiesc din subvenții occidentale [ONG-iști], politicieni apropiați lor și mass-media.
Acesta este principalul și, de fapt, ultimul obstacol care îl separă pe Zelenski de obiectivul său strategic: lichidarea sistemului politic competitiv din Ucraina și crearea unui sistem de guvernare unipersonală. Toate autoritățile ucrainene au luptat pentru acest obiectiv în ultimii 25 de ani. Rusia lui Putin, unde statul este principalul jucător și dictează regulile tuturor celorlalți, era idealul lor.
Cu toate acestea, acest lucru nu a putut fi realizat în Ucraina mult timp. Kucima a fost împiedicat să-și consolideze puterea din cauza scandalului casetelor audio și de apariția unui concurent susținut de Occident în persoana lui Viktor Iușcenko în cadrul elitei. Apoi, în timpul primului Maidan, s-a votat o reformă politică, modificări ale Constituției care slăbesc puterea președintelui. Aceasta, precum și împărțirea țării în două tabere politice aflate în conflict au consolidat sistemul oligarhic de guvernare a țării – un grup format din cei mai mari antreprenori (oligarhi) a avut o influență decisivă asupra proceselor politice interne.
Viktor Ianukovici, după ce a câștigat alegerile din 2010, a fost destul de aproape de a-și stabili controlul deplin asupra țării și de a subordona oligarhia. Prin decizia Curții Constituționale, el și-a recăpătat puterile, a sporit activ bunurile familiei sale, dându-le controlul asupra guvernului.
Cu toate acestea, nu a reușit să finalizeze ceea ce începuse, a fost răsturnat în timpul celui de-al doilea Maidan. Puterile președintelui din Constituție au fost din nou restrânse, oligarhia și-a recăpătat influența și, prin intermediul oamenilor săi din parlament, nu i-a permis noului președinte Poroșenko să subjuge întreaga verticală a puterii.
Cu toate acestea, după 2014, a fost adăugată o nuanță foarte importantă. Din cauza secesiunii Crimeei și a războiului din Donbas, politica multivectorială anterioară s-a destrămat, jocul elitei ucrainene pe contradicțiile Occidentului și ale Federației Ruse, interacționând în același timp cu ambele părți, astfel încât niciuna dintre ele nu a avut o influență decisivă asupra politicii țării.
În contextul unei deteriorări accentuate a relațiilor cu Rusia, Kievul s-a trezit total dependent de sprijinul occidental și a fost forțat să dea undă verde creării unor instituții de control extern al SUA asupra proceselor interne. În primul rând, vorbim despre organismele anticorupție: NABU, SAP, NAPC, VAKS. Este adevărat, autoritățile de sub Poroșenko au încercat din toate puterile să blocheze și să paralizeze activitatea acestor organisme. Însă, cu toate acestea, aceste instituții au continuat să funcționeze și au fost „moștenite” de Zelenski.
Acesta din urmă a ajuns la putere cu sprijinul lui Kolomoiski și a fost perceput în cercurile politice ca omul său. Cu toate acestea, nu era complet străin nici de alți oligarhi și, prin urmare, toată lumea credea că sistemul oligarhic de guvernare sub noul președinte, lipsit de experiență politică, va fi păstrat și consolidat. Cu toate acestea, chiar de la început, a existat un eșec: partidul Slujitorul Poporului a înregistrat un rezultat fenomenal la alegeri, formând o monomajoritate în Rada. Zelenski a avut ocazia să formeze un guvern sub controlul său.
În astfel de condiții Zelenski, pentru a-și consolida puterea, a început să introducă în masă sancțiuni din partea Consiliului Național de Securitate și Apărare. Medvedchuk și canalele sale TV au fost primele care au trecut sub sloganul „combaterea influenței rusești”. Dar foarte repede cercul persoanelor supuse sancțiunilor s-a extins pentru a include antreprenori și pur și simplu persoane indezirabile.
În iulie 2021, Arsen Avakov, unul dintre principalii „păstrători” ai echilibrului oligarhic, a fost demis din funcția de șef al Ministerului Afacerilor Interne. Oameni din Bankova [poliția politică] s-au adresat proprietarilor celor mai mari canale TV, cerându-le să transfere controlul asupra politicii editoriale către Președinție. Și deja în toamna anului 2021, a început rebeliunea oligarhică. Canalul TV din Ucraina, deținut de Ahmetov, a lansat o campanie puternică împotriva președintelui. Treptat, alți jucători s-au alăturat campaniei. Ratingul lui Zelenski scădea rapid, iar puțini credeau că își va menține funcția după alegerile din 2024.
Cu toate acestea, invazia rusă a schimbat complet situația internă din Ucraina. Puterea președintelui a fost puternic consolidată, iar influența oligarhiei a fost aproape complet anulată. Acum, foștii oligarhi sunt doar mari oameni de afaceri, controlați complet de Bankova, care îi poate distruge în orice moment prin impunerea de sancțiuni de către Consiliul Național de Securitate și Apărare sau prin procese penale. Și pentru ca nimeni să nu aibă nicio îndoială în această privință, Igor Kolomoiski a fost trimis la închisoare. Astfel, sistemul oligarhic, anterior principalul limitator al puterii președintelui, a fost demontat.
Dar a rămas al doilea limitator: sistemul de control extern creat de americani prin structuri anticorupție și prin selecția judecătorilor și șefilor agențiilor de aplicare a legii de către comisiile de „concurs”, cu drept de vot decisiv al „experților internaționali” din SUA. Zelenski, având în vedere dependența sa enormă de ajutorul occidental în timpul războiului, nu l-a putut demonta în niciun fel.
Mai mult, din 2023, Washingtonul a demonstrat o dorință din ce în ce mai clară de a utiliza acest sistem în scopul propus: de a-l ține sub control pe Zelenski prin procese penale de corupție împotriva cercului său apropiat. Este adevărat, Bankova a reușit să-și consolideze influența asupra structurilor anticorupție după schimbarea liderilor acestora, dar nu complet.
Dar totul s-a schimbat odată cu ascensiunea lui Trump la putere în Statele Unite. Principalii ideologi ai creării unui sistem de control extern în Ucraina au fost, în principal, reprezentanți ai Partidului Democrat. Și, în plus, au folosit activ acest sistem pentru a-l combate pe Trump (de exemplu, cazul inițiat de NABU împotriva lui Manafort). Prin urmare, noul președinte nu a avut nicio dragoste pentru aceste structuri. Este adevărat, nici pe Zelenski nu l-a iubit. Cu toate acestea, acesta din urmă a reușit totuși să găsească un limbaj comun cu Trump, promițând controlul asupra resurselor naturale ucrainene și, în general, demonstrând aparent loialitate deplină și disponibilitate de a îndeplini oricare dintre instrucțiunile sale.
După ce a înlăturat, cel puțin pentru o vreme, gravitatea problemelor din relațiile cu Trump, Zelenski a început să se pregătească pentru rezolvarea finală a problemei cu NABU și SAP.
Mediul celor care trăiesc ca niște paraziți din granturi occidentale, simțind pericolul, și-a unit forțele cu Poroșenko, care este amenințat cu închisoarea în cazul „valizelor cu bani de la Moscova” , și a încercat să dea o lovitură preventivă.
NABU a înmânat o notificare de suspiciune unuia dintre oficialii cei mai apropiați președintelui, viceprim-ministrul Cernîșov, și au început să circule zvonuri că se pregătește o notificare de suspiciune și împotriva uneia dintre persoanele cheie din anturajul lui Zelenski, Timur Mindich, care este numit „portofelul președintelui”. De asemenea, în competiția pentru șefia BEB, grație voturilor „experților internaționali”, a câștigat protejatul mediului granturilor, detectivul NABU Tsyvinsky.
În același timp, alianța dintre beneficiarii granturilor și Poroșenko a lansat un atac mediatic asupra lui Zelenski și Ermak prin intermediul mass-media occidentale. În plus, ideea că Zelenski construiește un regim autocratic în Ucraina și încearcă să distrugă „instituțiile anticorupție independente” și „instituțiile societății civile” a fost transmisă americanilor și europenilor prin diverse canale.
Exista un calcul conform căruia partenerii occidentali îi vor transmite lui Zelenski, într-un mod dur, ideea de a opri atacurile asupra sistemului de control extern. Dar acest calcul nu s-a adeverit, Bankova nu a primit niciun semnal din partea Occidentului. Dimpotrivă, Trump a promis că va continua sprijinul militar și va crește presiunea asupra lui Putin. Nici europenii nu și-au exprimat nemulțumirea față de acțiunile lui Zelenski. Poate și de teamă că orice critică la adresa lui Zelenski ar putea complica foarte mult sarcina de a continua și crește sprijinul pentru Ucraina, care are mulți oponenți în SUA și UE.
Absența oricărei presiuni din partea Occidentului a fost percepută de Zelenski ca o carte albă pentru orice acțiuni în interiorul Ucrainei împotriva structurilor de control externe și a mediului granturilor. O notificare de suspiciune a fost înmânată lui Șabunin (unul dintre principalii lobbyiști ai NABU), iar perchezițiile au fost efectuate la domiciliul fostului prim-ministru Kubrakov (unul dintre organizatorii cazului împotriva lui Cernîșov). Iar atacul actual al SBU asupra NABU și SAP arată că Bankova continuă să se miște sistematic în această direcție, înăsprindu-și treptat acțiunile.
În plus, așa cum prevăd surse din cercurile politice, pot exista două opțiuni. Prima este ca agențiile anticorupție să fie pur și simplu desființate ca o „amenințare la adresa securității naționale”. A doua este ca acestea să fie plasate complet sub controlul Bankova. Autoritățile se pregătesc, de asemenea, să finalizeze alte două „proiecte” ale lor - trimiterea lui Poroșenko la închisoare și înlăturarea lui Vitali Klitschko din funcția de șef al administrației orașului Kiev. După care Zelenski va scăpa în sfârșit de toți adversarii și constrângerile.
Două lucruri l-ar putea împiedica să facă acest lucru. Primul este o deteriorare accentuată a situației de pe front, care va submina încrederea în președinte, atât în armată, cât și în societate. Al doilea este o deteriorare accentuată a atitudinii lui Trump față de Zelenski, până la punctul încercărilor de a-l înlătura pe acesta din urmă de la putere.
Sursa:
https://strana.today/news/488623-sbu-provela-obyski-u-detektivov-nabu-i-v-sap-.html
