Autor: James W. Carden (foto), fost consilier la Departamentul de Stat, SUA
În presa controloată de putere din Occident s-au făcut eforturi de a „decontextualiza Războiul din Ucraina, de a-i șterge istoria dezordonată și de a o prezenta în forma sa cea mai simplistă: ca o bătălie între bine și rău. Este o strategie care încearcă să evite o conversație de fond despre cum și de ce Rusia și Occidentul au ajuns la acest punct, cel mai periculos punct de la criza rachetelor din Cuba. [Acest mod de a pune problema] servește intenționat să confunde și să infantilizeze înțelegerea americanilor despre ceea ce se întâmplă de fapt în Ucraina și de ce. Dar asta, s-ar putea presupune, este ideea (...), odată ce devine incontestabil faptul că Ucraina a pierdut războiul.
În cei aproape zece ani de la Revoluția Maidan, câțiva dintre noi au tras un semnal de alarmă cu privire la posibilitatea izbucnirii unui război între Rusia și Occident. Timp de aproape zece ani, o mică minoritate de scriitori și gânditori au pledat neîncetat pentru o soluție pașnică a crizei din Ucraina și, în acest proces, au fost, în diferite momente, defăimați, batjocoriți, marginalizați, refuzați la oportunități de angajare, catalogați ca simpatizanți „terorişti ”, „putiniști” și plasați pe listele ucrainene pentru crima de a spune adevărul despre ceea ce se întâmplă în estul Ucrainei din 2014.
Și pe măsură ce războiul din Ucraina se apropie de deznodământul său dezastruos, ne putem aștepta în mod rezonabil ca cei care sunt responsabili pentru a ajuta la declanșarea acestei conflagrații – împreună cu cei care au încurajat acest război ridicol și inutil de la început – să plătească un preț la fel de grav ca cel plătit de arhitecții fiasco-ului din Irak: adică deloc (...).
Mass-media corporativă și numeroșii lor aliați progresiști și liberali din Congres își vor lega, cu mare entuziasm, armele cu prietenii lor neoconi, pentru a arunca vina pe alții și pentru a micșora și mai mult limitele ceea ce poate fi spus și ce poate fi gândit. Ei vor continua să controleze parametrii discursului public cu aceeași eficiență sadică cu care i-au tratat pe criticii ideii acum discreditate de „înțelegere” dintre campania lui Trump și guvernul rus.
Tragedia pe care, desigur, ei nu reușesc să o vadă este că Ucraina nu trebuie să fi fost pierdută. Mai mult, ar fi fost util dacă ar fi existat o înțelegere mai largă că nu era de la noi să pierdem în primul rând. Dacă sfatul oferit de o mică minoritate dintre noi, că neutralitatea era cea mai bună cale de acțiune pentru ca Ucraina să supraviețuiască, ar fi fost ascultat, oribilul calvar prin care trece acum poporul ucrainean ar fi fost evitat. O simplă declarație a SUA și a NATO de retragere a angajamentului, făcută la București în 2008, că Ucraina și Georgia „vor deveni” membre ale alianței, ar fi mers un drum lung spre stabilirea unei căi pașnice de înainte între Rusia și Ucraina. Dar nu. În ultimele patru administrații americane (Bush, Obama, Trump, Biden) ideologii au fost la volan. Iar ideea că Ucraina avea „dreptul de a-și alege propriile alianțe”, iar noi aveam datoria de a le permite, a ajuns să fie tratată ca o scriere sfântă.
O înfrângere ucraineană va întări narațiunea, construită atât de minuțios în ultimul deceniu de către aceiași oameni care au condus această țară la dezastru în Irak, încât interesele americane sunt inseparabile de bunăstarea unei cleptocrații ucrainiene naționaliste aflată la 4.000 de mile de țărmurile noastre. În urmă cu două secole, omul de stat britanic John Bright a avertizat împotriva „urmării fantomelor vizionare în toate părțile lumii, în timp ce propria ta țară devine putrezită înăuntru”. Cu toate acestea, pentru acești oameni, fantomele vizionare sunt tot ce văd. Pentru acești oameni, un american „bun” este acela care își declină orice responsabilitate sau grijă față de concetățenii lor, în favoarea unei identificări febrile cu o țară străină.
Și dacă aceasta devine măsura de bază a ceea ce este un american bun, atunci viitorul țării noastre va fi unul întunecat. Totuși, nu trebuie să fie așa. În anul viitor, publicul cu drept de vot va avea ocazia să transmită un mesaj administrației cu privire la gestionarea războiului. Există alternative, oricât de imperfecte, la claca șoimilor de război liberali și progresiști acum la putere și care de ani de zile nu numai că le-au oferit liderilor ucraineni sfaturi extraordinar de proaste și nesăbuite, dar au indus în serie poporul american în eroare cu privire la amploarea pericolelor implicate.
Sursa : https://www.theamericanconservative.com/the-coming-battle-who-lost-ukraine/
