Președintele Joe Biden s-a îndepărtat de cererea președintelui ucrainean Volodimir Zelenski de a folosi rachete americane pentru a lovi ținte din adâncul Rusiei. Susținătorii Ucrainei iau în derâdere prudența lui Biden, susținând că este un semn de slăbiciune. Dar această critică este prea simplă. Nu ar trebui să vrem un cap fierbinte la Casa Albă. Pentru a evita riscul escaladării, Biden a urmat sfaturile consilierilor săi de informații și și-a îndeplinit obligația oricărui președinte de a reduce amenințarea unui război nuclear.

O vizită pe care eu am făcut-o în această lună la Kiev m-a făcut îngrijorat de faptul că o Ucraina obosită începe să cedeze sub tensiunea acestui război îngrozitor. Baza politică a lui Zelensky se fragmentează, iar un război prelungit de uzură va pulveriza Ucraina. Statele Unite și aliații săi trebuie să ajute Kievul să câștige în curând un acord just, chiar dacă nu este victoria totală pe care o caută Zelensky.

Rusia a semnalat din ce în ce mai tare că loviturile cu rachete cu rază lungă de acțiune sunt o „linie roșie”. Ucraina lovește deja adânc în Rusia cu propriile sale roiuri de drone și rachete. Dar ATACMS, care necesită țintirea SUA, este diferită de președintele rus Vladimir Putin. El a subliniat că, anunțând săptămâna trecută că Rusia își revizuiește doctrina nucleară pentru a trata atacurile unui stat nenuclear (Ucraina) susținut de un stat nuclear (Statele Unite) drept un „atac comun asupra Federației Ruse”.

Oficialii americani de informații l-au avertizat pe Biden că există un risc real de escaladare, potrivit unui oficial american informat care a subliniat opiniile analiștilor. Putin crede că Statele Unite și aliații săi și-au sporit constant sprijinul față de Ucraina în acest an, cred analiștii de informații. Percepția liderului rus este că Occidentul se dublează - pentru a preveni o pierdere ucraineană și, dacă este posibil, pentru a câștiga victoria asupra Kremlinului.

Putin a vrut ca războiul să fie centrat în Ucraina, cu „reguli ale drumului”, constrângând Kievul. Invazia surpriză a Ucrainei la Kursk luna trecută a spart aceste limite. Pentru a bloca Occidentul, Putin a escaladat războiul „pe orizontală”, cred analiştii, ducându-l pe noi fronturi. Atacurile brutale ale Rusiei din acest an asupra rețelei energetice a Ucrainei sunt un exemplu. O alta este campania tot mai mare de sabotaj în interiorul țărilor NATO, organizată de informațiile militare rusești, dar desfășurată adesea de gangsteri locali. O a treia escaladare este adâncirea alianței lui Putin cu Iranul și Coreea de Nord, două țări pe care Kremlinul le-a tratat cu prudență în trecut.

Ce ar face Putin dacă Biden ar decide să autorizeze lovituri mai profunde cu ATACMS? Analiştii cred că Rusia ar putea înarma antagoniştii care atacă deja Statele Unite, cum ar fi houthiţii din Yemen. Dar în înarmarea Houthiilor, Kremlinul ar trebui să ia în considerare reacția țărilor vecine, precum Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite. Alte opțiuni de escaladare: Rusia ar putea lovi centrele de tranzit din Polonia pentru transporturile de arme americane în Ucraina. Sau Rusia ar putea viza mai agresiv operațiunile occidentale din Ucraina, lovind companiile de apărare sau operațiunile de informații care ajută Kievul.

Citind ziarele, vă puteți imagina alte pericole. Secretarul adjunct de stat Kurt M. Campbell a remarcat luna aceasta că Rusia împărtășește tehnologie submarină extrem de sensibilă cu China; ce alte secrete ar putea împărtăși cu, să zicem, Iranul sau Coreea de Nord? Fostul președinte rus Dmitri Medvedev a declarat în iunie că, din cauza atacului asupra conductei Nord Stream, Rusia s-ar simți îndreptățită să taie cablurile de comunicații submarine din vest.

Față de aceste riscuri strategice, ce beneficii ar oferi Ucrainei loviturile ATACMS? Analiștii americani nu cred că câștigul tactic ar fi decisiv. Rusia și-a mutat deja principalele sale depozite de arme și marile sale depozite dincolo de raza de 300 de kilometri (...). După cum sugerează această listă sumbră de opțiuni de escaladare, conflictul din Ucraina este probabil la fel de aproape pe cât am ajuns în pragul războiului total al superputerilor de la criza rachetelor cubaneze din octombrie 1962 (...).

Pentru a-i ajuta pe factorii de decizie în urmă cu doi ani, Graham Allison, un profesor de la Harvard, care a scris studiul clasic „Esența deciziei”, a pregătit un exercițiu pentru oficiali de rang înalt, pentru a le aminti cum președintele John F. Kennedy a evitat dezastrul din Cuba în 1962. El a inclus extrase din ședințele „ExComm” în care Kennedy a cântărit recomandările de la aproape toți consilierii săi de top de a bombarda instalațiile rusești de rachete antiaeriene care tocmai doborâseră un avion spion U-2.

La marginea războiului, Kennedy a făcut un pas înapoi: „Ne putem întâlni la 21.00 și toată lumea să ia ceva de mâncare, apoi să se întoarcă și să vadă”, conform unei transcriere a înregistrărilor ședințelor ExComm furnizate de Allison. Departe de escaladarea febrei ExComm, a remarcat Allison, Kennedy a vorbit cu fratele său Robert și a început să creeze o cale către un compromis care să salveze fața cu liderul sovietic Nikita Hrușciov (…).

Sursa: https://www.washingtonpost.com/opinions/2024/09/30/ukraine-escalation-risk-biden-zelensky/