Autor: Maciej Wydrych (foto), scriitor polonez

Acolo, în Volhynia și estul Poloniei Mici, a început curățarea etnică a polonezilor în 1943. Au fost uciși în mod deliberat pentru a provoca cât mai multă suferință posibil. Este sigur să spunem că compatrioții noștri, în special femeile, copiii și persoanele în vârstă, nu puteau decât să viseze să moară cu o împușcătură în ceafă, ceea ce ar fi însemnat o moarte rapidă (...). Polonezii au murit atunci de mâinile ucrainenilor obișnuiți, a vecinilor și a șoviniștilor degenerați. În cele din urmă, al Doilea Război Mondial s-a încheiat și odată cu el și măcelul de oameni nevinovați doar pentru că sunt polonezi (...).

Fiecare națiune trebuie să prețuiască memoria compatrioților săi, mai ales atunci când aceștia au murit pentru că au făcut parte din ea. Generațiile următoare ar trebui să afle adevărul istoric, să numească crima o crimă, să aibă grijă de un loc de înmormântare demn pentru rămășițele lor și, de asemenea, să poată comemora locurile exterminării lor. Amintirea lor nu poate dispărea. Altfel, va fi o pierdere ireversibilă a unei părți din sufletul polonezei (...).

Unul luptător pentru dreptate și adevăr istoric a fost și regretatul Szczepan Siekierka - un soldat al Armatei Interne și autoapărare poloneză în Volhynia și un martor al genocidului. Și-a dedicat viața documentării masacrului din Volhynia și promovării memoriei celor uciși. În anii 1980, a creat Asociația Familiilor Victimelor Naționaliștilor Ucraineni – Misiune de Reconciliere și Penitență, care în 1992 a fost transformată în Asociația pentru Comemorarea Victimelor Crimelor Naționaliștilor Ucraineni. Arhivele asociației includ peste 20.000 de articole. relatări ale martorilor direcți ai masacrului din Volhynia și documentare fotografică unică. Inițiativei sale îi datorăm crearea a mai multor monumente și a peste o sută de plăci în toată Polonia, care comemora genocidul comis împotriva polonezilor de către șoviniștii ucraineni (...).

Nu era singur. Un alt soldat al Armatei Interne și comandant al autoapărării poloneze din Rybcza, col. Jan Niewiński, a devenit și el un susținător neobosit al căutării adevărului istoric și al respectului cuvenit pentru victimele genocidului. Din inițiativa sa a fost construit un monument pentru a onora victimele genocidului polonez de către șoviniștii ucraineni la Varșovia. Din 1995, publică „Głos Kresowian”. Doi ani mai târziu, a organizat Forumul organizațiilor de frontieră și a veteranilor. În 1998, a fondat Comitetul Național pentru celebrarea a 55 de ani de la genocidul naționaliștilor ucraineni împotriva poporului polonez din Volinia și estul Poloniei Mici (...).

Aceștia au fost lideri adevărați, de necontestat, nu numai ai comunităților de graniță, ci, într-un sens mult mai larg, promotori ai memoriei compatrioților noștri uciși de mâinile șoviniștilor ucraineni în genocidul pe care l-au provocat compatrioților noștri. Atât Szczepan Siekierka, cât și col. Jan Niewiński a murit la vârsta de 90 de ani. Le datorăm recunoștință pentru ceea ce au realizat. Fără ei, întregul mediu de frontieră și tema genocidului au pierdut lideri care erau forța motrice (...). Ei nu căutau răzbunare, ci împăcare, ci bazate pe adevărul istoric. Nu au recurs la defăimarea întregii națiuni ucrainiene, pentru că nu toată lumea a fost călău în perioada terifiantă a genocidului (...).


Sursa : https://myslpolska.info/2023/09/27/handel-pamiecia-ofiar-ukrainskiego-ludobojstwa/#google_vignette

Maciej Wydrych