Pe 17 februarie a avut loc o întâlnire de criză la Palatul Élysée între cele mai „puternice” țări europene, practic numai Vechile puteri coloniale, cu excluderea țărilor din Estul Europei. S-a putut remarca prezența Ursulei von der Leyen, hotărâtă să impună „ pacea prin forță ” , când nici măcar nu reușise să obțină un loc pe canapea vizavi de Erdogan. Nu a existat Ungaria, dar Viktor Orbán tocmai și-a făcut să se audă vocea on line.

„ Astăzi, la Paris au fost lideri europeni frustrați, pro-război și anti-Trump”. Nu însuși prim-ministrul ungar a vorbit, ci ministrul său de Externe Péter Szijjártó, care a vorbit în marginea unui summit din Kazahstan, în aceeași zi cu întâlnirea de la Elysée. Ceea ce a spus el, și pe care Orbán nu l-a putut ignora, nu poate fi mai clar: „Astăzi, la Paris, lideri europeni frustrați, pro-război și anti-Trump, se întâlnesc pentru a opri un acord de pace în Ucraina”. În ciuda violenței remarcilor, nu se poate să nu fii de acord cu el.

Liderii europeni reuniți într-un mic comitet sunt incontestabil frustrați. Și cum ar putea să nu fie? Negocierile care încep pe 18 februarie la Riad vor fi între „super-puteri” Rusia și Statele Unite, un pic ca în timpul Războiului Rece. Europenii nu vor fi o problemă, se pare, chiar și în ciuda sosirii cu întârziere al lui Keir Starmer. Bătrânul Continent pare descalificat de multă vreme. În aceste condiții, o anumită amărăciune este de înțeles și ministrul ungar are dreptate.

„Pro-război” este la fel de adevărat: prin orbire ideologică, europenii au petrecut ultimii trei ani furnizând echipamente ucrainenilor și împingându-i într-o luptă „fără spirit de retragere”, după cum se spune. Dacă liderii „lagărului binelui” au dat cu adevărat nasul cu alegerea lui Donald Trump și dacă discursul luminos al lui JD Vance a venit cu siguranță ca un șoc pentru ei, antitrumpismul, din motive pragmatice, și-a făcut ziua. Va trebui să ne obișnuim cu noua ordine mondială.

Ungurii, și nu sunt singurii, văd lucrurile altfel. Ei sunt realiști, în loc să se complace în fanatism morbid. Prezența ministrului de externe în Kazahstan este și ea un semnal: Astana este capitala „multipolarismului” și oportunismului. Kazahstanii vor ajunge în curând la finalul ambițiosului plan „Kazahstan 2030”, lansat cu mult timp în urmă de fostul președinte Nazarbayev. Practică realpolitik de mult timp, lucrând la fel de mult cu Rusia sau China, ai căror vecini sunt, ca și cu Turcia (cu care împart aria culturală) sau cu lumea occidentală. Există un loc pentru astfel de actori pe scena mondială. Și, din păcate pentru noi, micii europeni occidentali atât de plini de certitudini depășite și aproximări geopolitice, acest loc de luat este tocmai cel pe care nu mai suntem capabili să-l ocupăm. Iar extinderea listei de invitații la Elysée nu va fi suficientă pentru a nega ceea ce este evident.

Sursa:
https://www.bvoltaire.fr/negociations-sur-la-guerre-en-ukraine-la-hongrie-entre-dans-la-danse/