1. Episodul Bucovina
În toamna anului 1918, când se afla pe linia Nistrului, a decis să dezerteze cu compania pe care o comanda, 184 de militari, și să treacă râul în Basarabia, care se unise în martie 1918 cu Regatul României. Ilie Lazăr (în foto, stând pe scaun) dorea să se pună la dispoziția Regelui Ferdinand I și să lupte astfel pentru interesele națiunii române. Soldații din unitatea lui, indiferent de originea lor etnică, l-au urmat, doar că nu au mai ajuns la Chișinău, ci la Cernăuți. Capitala Bucovinei fusese ocupată deja de un detașament de ucraineni care se dedaseră la jafuri, în timp ce autoritatea imperială austriacă, instaurată în Bucovina din 1775, era în plină disoluție (Link : Radio France International https://www.rfi.ro/politica-107130-pagina-de-istorie-ilie-lazar-eliberator-cernauti-inchisori).

În realitate, Teritoriul Bucovinei a făcut parte din Principatul Moldovei, până când, în urma tratatului de la Kuciuk-Kainargi, care a încheiat războiul ruso-turc (1768-1774), a fost cedat Imperiului Habsburgic. În 1774, 10.442 de kilometri pătrați din partea de nord-vest a Moldovei sunt anexați de Imperiul Habsburgic. După destrămarea imperiului Austro-Ungar, Bucovina s-a unit cu România, în 1918, act recunoscut internațional prin Tratatul de pace cu Austria, încheiat la Saint-Germain-en-Laye, pe 10 septembrie 1919, între aliații din Primul Război Mondial și nou creata Republică a Austriei. Austria a lut prin rapt Bucovina de la România / Moldova în anul 1774 și a retrocedat-o României, prin Tratat de Pace în 1919. România a re-primit Bucovina de la Austria, nu a „furat-o de la Ucrgaina”, așa cum și-a permis să afirme iresponsabil Vladimir Zelenski, cel care încă mai deține prin promisiuni electorale frauduloase președenția Ucrainei.

Surse: