După fiecare război mondial, România a avut conflicte de frontieră pe latura de Nord cu bolșevicii ucrainieni, nu cu rușii (III)

După fiecare război mondial, România a avut conflicte de frontieră pe latura de Nord cu bolșevicii ucrainieni, nu cu rușii (III)

3. Revolta populației românești din Maramureș, 5 martie 1945

În anul 1945, „Congresul Poporului” din Maramureş, organizat de o formațiune paramilitară ucraineană de 800 de oameni înarmați, veniți de la Ujgorod și conduși de căpitanul Vasile Turianița, a încercat să alipească provincia românească, 80% români, la Ucraina Subcarpatică.

Primarul comunei Borșa, Gavrilă Mihali Ştrifundă (în foto) a schimbat istoria Maramureşului. Născut pe 25 aprilie 1901, la Borşa și devenit prin meritele sale primar al comunei, acest ţăran român a avut un rol determinant în păstrarea Maramureşului în hotarele României, în 1945, când o organizaţie ce-şi spunea „Congresul Poporului din Maramureş”, sprijinită de bolșevicii ucrainieni de la Kiev, unde prim-secretar era N. S. Hrusciov, voia înglobarea întregului Maramureș românesc în Ucraina sovietică. Comuniștii ucrainieni au blocat reinstaurarea administraţiei româneşti şi funcţionarea Comitetului Naţional Român. Comitetul Central sovietic de la Kiev a pus la cale încorporarea Maramureşului Istoric la Ucraina Subcarpatică, prin a crea o diversiune: o adunare generală în zonă, care să proclame unirea Maramureşului cu U.R.S.S.

Cererea era susţinută şi de o publicație ad-hoc pro-sovietică, ziarul „Poporul” tipărit de un anume Kaufman din Sighet, și astfel la 28 ianuarie 1945 Odoviciuc proclamă deja „Unirea Maramureşului cu Ucraina Sovietică”. În ziua următoare, administraţia locală este preluată de la români de către Comitetul Poporului din Sighet, condus de Odoviciuc în calitate de prefect. În 4 februarie 1945, Comitetul Poporului hotărăşte eliminarea limbii române ca limbă oficială şi înlocuirea ei cu limba ucraineană.

Sub ameninţarea noii stăpâniri străine, românii maramureşeni pregătesc o adunare la Sighet pe 5 martie. Fiecare comunitate şi-a trimis preoţii şi învăţătorii, o delegați de aproix. 50 de persoane. Borşa este reprezentată de primarul Mihali Gavrilă Ştrifundă, care cere demiterea lui Odoviciuc, anularea cererii abuzive de alipire a Maramureşului la Ucraina şi numirea unui prefect român (...).

Ameninţările delegaţilor „Congresului comitetelor poporului” veniţi la adunare, nu i-a înfricoşat, ci dimpotrivă. Primarul Borșei a organizat câteva mii de voluntari, unii mai tineri au fost instruiţi să poarte arme și au plecat din Borşa spre Sighet, pe data de 4 martie 1945, unde au ajuns la 5 martie. Celor din Borşa li s-au adăugat ţărănii din satele de pe văile Izei şi Vişeului (...).

Au mers până la Vadu Izei, unde podul era aruncat în aer de ungurii în retragere. Acolo, unii dintre oamenii lui Odoviciuc, în uniforme sovietice, au deschis foc de pe malul opus. Confruntările au fost oprite la inițiativa maiorului sovietic Zaharcenco, reprezentantul local al Comisiei Aliate de Control. Acesta a telefonat la Moscova, iar cazul a ajuns la cunoștința lui Stalin. Apoi Stalin, care voia să evite tulburări sângeroase în spatele frontului, l-a sunat pe Hrusciov la Kiev și i-a ordonat să-i ceară lui Turianița să-și retragă trupele din Sighet și să plece înapoi la Ujgorod (vezi revista online de istorie în limba ucraineană: https://history-ua.livejournal.com/377711.html).

În ziua următoare, pe 6 martie 1945, la București a fost instalat Guvernul Petru Groza care, pe 11 martie, cu acordul lui Stalin, a proclamat re-instaurarea administrației românești în Ardealul de Nord. În 7 aprilie 1954, Odoviciuc a fost destituit şi s-a refugiat în Ucraina.

Surse:

1. Vedeți filmul începând cu minutul 38:



2. https://history-ua.livejournal.com/377711.html
3. https://epochtimes-romania.com/news/comunismul-impotriva-romanilor-gavrila-mihali-primarul-martir-care-a-refuzat-alipirea-comunei-sale-la-urss---259630

Citește și: