Autor: Constantin Șerban
Președintele turc Tayyip Erdogan a declarat, la uriașul miting pro-palestinian din 28 octombrie 2023 de la Istanbul, că Israelul este un ocupant și și-a repetat poziția conform căreia Hamas nu este o organizație teroristă.
Reiterez că Hamas nu este o organizație teroristă. Israelul a fost foarte jignit de acest lucru. (...) Israelul este un ocupant, Erdogan vorbește clar, pentru că Turcia nu vă datorează nimic”, a spus el sută de mii de susținători. Apoi, luat de val, președintele turc a mai spus că, dimpotrivă, Europa ar fi datoare Turciei. Ia auziți: „Frați și surori, sunteți o națiune atât de mare astăzi aici. Suntem o națiune și un stat atât de mare încât nici puterea noastră, nici lupta noastră nu se limitează la granițele noastre. Astăzi vom răspândi focul inimilor noastre pentru Gaza în întreaga lume, la fel ca în trecut, în Tracia, în Balcani, în Caucaz, pe fiecare centimentru al coastei estice a Mediteranei, în Asia Centrală, în Asia de Sud și în Africa. Cândva am fost o națiune. Și ce națiune am fost! Am arătat lumii ce este naționalitatea”.
Treebuie să observăm că Erdogan a adoptat un ton de predicator religios, adesându-se sentimentelor mistice ale poporului, prin folosirea formulei de adresare : „Fraților și surorilor!”, formulă pe care a folosit-o și Stalin în debutul celui de-al Doilea Război Mondial. Din subtext răzbate nostalgia noului Hitler, cu cravată roșie și eșarfă palestiniană, pentru vremurile în care națiunea turcă din secolul XX a fost nucleul Imperiului Otoman din secolele XIV - XVII. În aceste secole Imperiul turcesc a fost în expansiune. A luat pe rând Serbia, Balcanii, Crimeea, Țara Românească, Moldova și apoi s-a îndreptat spre centrul Europei creștine. A vizat Roma, cu centrul catolicismului, dar a fost nevoit să renunțe, după ce flota navală a sultanului a fost zdrobită în Bătălia navală de la Lepanto (anul 1571). A urcat în schimb pe Dunăre, a învins Ungaria la Mohacs (în 1526) și a asediat Viena în două rânduri, în 1529 și în 1683.
Pe unde au trecut, armatele sultanului au semănat moarte, jale și pârjol. I-au măcelărit pe bărbați, i-au obligat pe băștinași să plătească bir și tribut, le-au răpit copiii și i-au dus la Istambul, pe fete în târgul de sclave în vederea prostituției, iar pe băieți în cazărmi, spre a fi formați ca soldați ai Imperiului. Abia începând cu secolul al XVIII-lea, Rusia ortodoxă i-a împins treptat pe turci îndărăt, printr-o lungă serie de războaie, și a ajutat popoarele creștine din Balcani și Caucaz să se elibereze și să se constituie ca state naționale independente.
Care a fost rolul „civilizatoric” al Turciei otomane în aceste secole de expansiune, din Fanar și până la Viena? Ce opere au lăsat în urma lor? Secolul al XVII-lea, cu toate că evoluția Europei a fost ținută în șah de amenințarea turcească, este secolul în care Europa a dat lumii valori universale. A dat în literatură pe Cervantes, pe Shakespeare și pe clasicii francezi. A realizat monumente de arhitectură. A creat sisteme filosofice, prin Descartes, Pascal, Spinoza și Leibniz. A dat în muzica simfonică pe compozitorii din Familia Bach. Repet întrebarea: ce a dat sub raport civilizatoric Imperiul Otoman, la care visează Erdogan, în teritoriile europene pe care le-a ocupat prin războaie deosebit de sângeroase? Nu am găsit alt răspuns, decât cel dat odinioară de filosoful român Constantin Noica (1909-1987). În cele cinci secole de ocupație, turcii au dat Europei de sud-est o singură invenție: closetul turcesc.
Surse :
1. https://www.reuters.com/world/middle-east/erdogan-address-pro-palestinian-rally-eve-turkeys-centenary-2023-10-28/
2. https://www.antena3.ro/externe/recep-erdogan-presedinte-turcia-masacru-gaza-opera-occidentului-690221.html
