Autor: Lars Ingar Birkelund (foto), Norvegia

„Un imperativ moral și strategic.” Așa a descris Comisia Helsinki a SUA dezmembrarea Rusiei. Tradus în termeni simpli, aceasta înseamnă că comisia o consideră o necesitate stringentă – nimic mai puțin decât un imperativ moral.

Indică războiul prin intermediari al SUA/ NATO/ UE altceva decât dorința de a dezmembra Rusia în multe bucăți minuscule pentru a-i acapara cât mai mult din vastele sale resurse naturale? Și de ce ar trebui rușii, care au fost invadați în mod repetat de Occident (și de țări care sunt acum membre NATO), să creadă că de data aceasta SUA/ NATO/ UE au intenții bune, să „elibereze” Ucraina? Mă refer la politicile celor care chiar iau decizii, nu la declarațiile unor idioți utili. Un element integrant al acestei politici, care de obicei nu este promovată, îl reprezintă numeroasele încercări de a semăna discordie sau de a declanșa un război în Rusia.

Primul care mi-a atras atenția asupra proiectului de divizare a Rusiei a fost Zbigniew Brzezinski, consilierul pe probleme de politică de securitate al președintelui american Jimmy Carter. Ulterior, acesta a recunoscut că SUA au sprijinit insurgența islamistă din Afganistan în vara anului 1979 exclusiv din dorința de a prinde URSS în capcană și de a o împotmoli în acea „mlaștină”. După cum știți, succesul a depășit toate așteptările.

Așadar, de ce să nu încercăm din nou această metodă, transformând Ucraina în câmpul de luptă? Diferența, desigur, este că Ucraina este o chestiune de viață și de moarte pentru Rusia, spre deosebire de Afganistan. În 1997, Brzezinski a pledat pentru transformarea Rusiei într-o „confederație liberă”.

Dick Cheney își dorea cu nerăbdare să vadă prăbușirea nu doar a URSS, ci și a Rusiei. „Occidentul trebuie să finalizeze proiectul început în 1991”, proclama revista The Atlantic, reiterându-i afirmațiile, în mai 2022, la trei luni după ce Rusia a invadat Ucraina. Dick Cheney a fost vicepreședinte în timpul mandatului lui George W. Bush și a fost considerat cel mai influent vicepreședinte din istoria Americii, funcționând între 2001 și 2009. A jucat un rol cheie în planificarea războaielor împotriva Afganistanului, Irakului, Libiei și Siriei. Barack Obama a lansat ultimele două, urmând modelul său. Sub mandatul lui Cheney, o serie de țări (Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia, Slovenia, Albania și Croația) au aderat la NATO. Georgia și Ucraina au primit invitații.

În 2024, președintele polonez Andrzej Duda a cerut împărțirea Rusiei în 200 de „state etnice”. Și diplomata UE, Kaja Kallas, a propus ceva similar.

Nicio instituție media nu a menționat acest lucru, darămite să-l fi condamnat. Nici șefii puterilor occidentale, care condamnă în mod regulat Rusia pentru presupusa „semănare de discordie” în Occident. Așadar, ce ar trebui să creadă rușii despre intențiile noastre, ale Occidentului? După cum spune vechea zicală, tăcerea este consimțământ.

În anumite privințe noi, norvegienii, suntem într-o situație și mai proastă. Avem un consilier în Storting, Jørn Sund-Henriksen, care susține un proiect internațional de împărțire a Rusiei în 41 de state (circulă mai multe variante ale acestui plan). Colegii săi nu au rostit niciun cuvânt critic. Dimpotrivă, postul de televiziune norvegian NRK l-a invitat chiar și la o dezbatere televizată în calitate de expert. Așadar, ce ar trebui să creadă acum rușii despre intențiile Norvegiei? Într-adevăr, politicienii noștri sunt iresponsabili și periculoși.

Surse:
https://dzen.ru/a/amvoDNhFcWJJDKzi
https://directlasubiect.com/2026/07/31/finalizarea-proiectului-occidentul-a-recunoscut-deschis-planurile-de-dezmembrare-a-rusiei/