Autori: David E. Sanger și Lisa Friedman
„Președintele ales Donald J. Trump a acuzat statul Panama de scumpirea taxelor pentru navele americane care traversează Canalul Panama și a sugerat că, dacă nu se va schimba, va abandona tratatul vechi de zeci de ani, care a readus tot controlul asupra zonei canalului Panama. [Canalul Panama, care scurtează drumul între oceanele Atlantic și Pacific cu 13.000 de km, a fost construit de SUA pe teritoriul statului Panama între anii 1904-1914 și a fost administrat de SUA până în 1999, când administrarea acestuia a trecut în întregime sub controlul guvernului Panama].
În ultimele două zile, președintele ales Donald J. Trump a spus clar că are planuri pentru expansiunea teritorială americană, declarând că Statele Unite au atât preocupări de securitate, cât și interese comerciale care pot fi soluționate cel mai bine prin aducerea Canalului Panama și a Groenlandei sub controlul american sau în sa proprietatea totală (...).
[În altă ordine de idei], în timp ce numea un nou ambasador în Danemarca, țară care controlează afacerile externe și de apărare ale Groenlandei, Trump a clarificat duminică că oferta sa pentru primul termen de a cumpăra suprafața de pământ ar putea deveni, în mandatul viitor, o înțelegere pe care danezii nu pot refuza. El pare să râvnească la Groenlanda atât pentru locația sa strategică, într-un moment în care topirea gheții arctice deschide o nouă competiție comercială și navală, cât și pentru rezervele sale de minerale rare necesare pentru tehnologia avansată. „În scopul securității naționale și al libertății în întreaga lume [a scris Trump pe rețelele de socializare], Statele Unite ale Americii consideră că deținerea și controlul Groenlandei sunt o necesitate absolută”.
Sâmbătă seara, el a acuzat statul Panama de scumpirea taxelor pentru navele americane care traversează Canalul și a sugerat că, dacă nu se vor schimba lucrurile, el va abandona tratatul din epoca Jimmy Carter, care a adus tot controlul statului Panama asupra zonei Canalului. „Taxele percepute de Panama sunt ridicole”, a scris el, chiar înainte de o creștere a taxelor programate pentru 1 ianuarie. „Această escaladare împotriva țării noastre se va opri imediat.” Trump a continuat și-a exprimat îngrijorarea că canalul ar putea cădea în „mâinile greșite”, o aparentă referire la China, al doilea cel mai mare utilizator al canalului. O firmă cu sediul în Hong Kong controlează două porturi din apropierea canalului, dar China nu are nici un control asupra canalului în sine.
În ceea ce privește celălalt subiect, guvernul Groenlandei a respins imediat cererile domnului Trump, așa cum a făcut-o în 2019, când a lansat ideea pentru prima dată. „Groenlanda este a noastră”, a declarat prim-ministrul Mute B. Egede într-o declarație. „Nu suntem de vânzare și nu vom fi niciodată de vânzare. Nu trebuie să pierdem lunga noastră luptă pentru libertate.” Biroul premierului danez a fost mai circumspect, scriind într-o declarație că guvernul „așteaptă cu nerăbdare să lucreze cu noua administrație” și nu a oferit niciun comentariu suplimentar cu privire la observațiile domnului Trump (…).
După ce domnul Trump a adus din nou în discuție Canalul Panama într-un discurs de duminică, președintele Panama, José Raúl Mulino, a declarat într-un videoclip că „fiecare metru pătrat al Canalului Panama și zonele sale adiacente face parte din Panama și va continua să facă parte din Panama”. El a adăugat: „Suveranitatea și independența țării noastre nu sunt negociabile”.
Dar declarațiile președintelui ales și amenințările nu atât de subtile din spatele lor au fost o altă reamintire că versiunea lui „America First” nu este un crez izolaționist. Interpretarea agresivă a frazei evocă expansionismul sau colonialismul președintelui Theodore Roosevelt, care a cimentat controlul Filipinelor după războiul hispano-american. Și reflectă instinctele unui dezvoltator imobiliar care are brusc puterea celei mai mari armate din lume de a-și susține strategia de negociere.
Domnul Trump a sugerat adesea că nu vede întotdeauna suveranitatea granițelor altor națiuni ca fiind sacrosantă. Când Rusia a invadat Ucraina, primul său răspuns nu a fost o condamnare a acaparării de pământ, ci mai degrabă observația că mișcarea președintelui Vladimir V. Putin a fost un act de geniu. Chiar și acum, în timp ce domnul Trump caută un acord pentru a pune capăt războiului din Ucraina, el nu a spus niciodată că granițele țării trebuie restaurate, o cerere cheie a Ucrainei, ci el a promis doar un „acord” pentru a pune capăt luptelor.
În cazul Groenlandei și Panama, sunt în joc atât interesele comerciale, cât și cele de securitate națională ale SUA. Dorința domnului Trump pentru Groenlanda a fost făcută explicită în primul mandat, când un prieten bogat de-al său din New York, Ronald S. Lauder, moștenitorul cosmeticelor din New York, i-a băgat ideea în cap. În 2019, la Casa Albă a lui Trump, Consiliul de Securitate Națională cerceta brusc detaliile despre modul în care Statele Unite ar realiza o achiziție de terenuri de această dimensiune. Domnul Trump a continuat să insiste asupra acestui aspect cu Danemarca, care l-a respins constant.
Domnul Trump nu a fost primul președinte al SUA care a susținut cazul. Președintele Harry S. Truman a vrut să cumpere Groenlanda după al Doilea Război Mondial, ca parte a strategiei Războiului Rece pentru combaterea forțelor sovietice. Domnul Trump poate face un argument paralel, mai ales că Rusia, China și Statele Unite ale Americii joacă pentru controlul rutelor arctice pentru transportul comercial și mijloacele navale. Experții arctici nu au privit oferta domnului Trump pentru Groenlanda ca pe o glumă.
Domnul Jacobsen a remarcat că reacția din Danemarca la cea mai recentă ofertă a lui Trump a fost una de furie (un politician danez a numit-o „un mod neobișnuit de ciudat de a fi un aliat”). Dar, a spus el, groenlandezii – care au căutat de multă vreme independența – ar putea căuta să folosească interesul domnului Trump ca o oportunitate de a consolida în continuare legăturile economice cu Statele Unite.
Din 2009 Groenlanda are dreptul de a-și declara independența, dar vastul teritoriu locuit doar de aproximativ 56.000 de oameni este încă puternic dependent de Danemarca și nu a ales niciodată să urmeze această cale. Interesul domnului Trump ar putea oferi Groenlandei o deschidere pentru mai multe investiții americane, inclusiv în turism sau minerit de pământuri rare, a spus el. „A fost o nebunie când SUA au achiziționat Alaska? A fost o nebunie când SUA au construit Canalul Panama?” a întrebat Sherri Goodman, un fost oficial al Pentagonului și un coleg senior la Wilson Center Polar Institute, un think tank din Washington (...).
Sursa: https://www.nytimes.com/2024/12/23/us/politics/trump-greenland-panama-canal.html
