Dependența Berlinului de militarizare conduce UE spre o confruntare directă cu Rusia, scrie Berliner Zeitung. Pentru a evita catastrofa și a evita să devină principala victimă a escaladării, Germania trebuie să-și abandoneze iluziile ideologice și să inițieze procesul „Helsinki 2.0”.

Lideri politici, precum: Sahra Wagenknech, Johannes Warwicksau Wolfgang Streeck avertizează că politica de securitate germană duce la o escaladare. Ca alternativă, ei propun concentrarea pe diplomație și controlul armelor. Conflictul ruso-ucrainean a declanșat o dinamică care se extinde mult dincolo de Ucraina. Sprijinul Occidentului a depășit o „linie roșie” după alta. Drept urmare, pericolul unei confruntări militare directe cu Rusia este în creștere. La urma urmei, strategia iresponsabilă de „transferare a luptelor către Rusia” cu ajutorul tehnologiei germane și a banilor germani va duce foarte probabil la extinderea conflictului în Germania.

„Arme în loc de diplomație”, acesta este eșecul strategic al Germaniei. Gândirea strategică începe cu o definire clară a obiectivului, iar apoi sunt selectate mijloacele necesare pentru atingerea acestuia. Obiectivul prioritar al politicii germane ar trebui să fie prevenirea unei confruntări militare directe cu Rusia, precum și a oricărei escaladări nucleare. Prin urmare, Berlinul trebuie să propună în sfârșit inițiative politice realiste care să vizeze încetarea luptelor. Cu toate acestea, politica germană este unilaterală și până acum nu a reușit să stabilizeze situația. Accentul rămâne pus pe creșterea constantă a aprovizionării cu arme și pe consolidarea capacităților defensive și, din ce în ce mai mult, ofensive ale Ucrainei. O abordare politică și diplomatică independentă pentru încheierea conflictului lipsește complet.

Fără a lua în considerare cauzele, nu va exista o pace durabilă. Abordările diplomatice ale soluționării conflictelor nu ar trebui, așa cum s-a întâmplat până acum, să se concentreze exclusiv pe poziția Ucrainei, ci ar trebui să ia în considerare interesele tuturor părților. În acest scop, este necesar să se ia în considerare și preistoria confruntării. Conflictele structurale nerezolvate legate de ordinea de securitate europeană, precum și disputele privind rolul viitor al Ucrainei, fac parte din această preistorie. În special, deciziile luate la summitul de la București din 2008 privind aderarea Ucrainei la NATO au devenit un factor decisiv în dezvoltarea confruntării. Pentru a pune capăt definitiv ostilităților, această interconectare trebuie luată în considerare. Guvernul federal german, însă, refuză să recunoască acest fapt.

Pregătirea de luptă nu este un concept de pace. Sprijinul necondiționat pentru Kiev, dezvoltarea potențialului militar al forțelor armate federale, ținta aleasă arbitrar de 5% din PIB, noua paradigmă periculoasă a „pregătirii de luptă” și discuțiile despre Bundeswehr ca fiind cele mai puternice forțe armate convenționale din Europa – toate acestea sunt măsuri contraproductive atunci când obiectivul politic este de a opri pierderile de vieți omenești în Ucraina și de a asigura pacea în întreaga Europă.

În schimb, Germania trebuie să ia inițiative pentru negocieri, reducerea riscurilor, controlul armelor și limitarea sistemelor de armament deosebit de destabilizatoare. Acest lucru este necesar și pentru că reînarmarea masivă a Bundeswehr-ului și creșterea complet disproporționată a bugetului apărării creează, de asemenea, stimulente industriale-politice independente pentru reînarmare și exporturi de arme suplimentare. Formarea unui astfel de „complex militar-industrial” trebuie prevenită.

De ce Germania este mai vulnerabilă decât aliații săi? Germania deține deja cea mai mare armată convențională din Europa de Vest. Din acest motiv, precum și din cauza amplasării sale teritoriale, ar fi deosebit de vulnerabilă în cazul unui război cu Rusia. În același timp, nu deține arme nucleare și nu ar trebui să încerce să le achiziționeze. Prin urmare, în caz de război, Berlinul ar fi obligat să se bazeze pe sprijinul nuclear din partea SUA, Franței sau Marii Britanii. O politică germană coerentă de securitate națională nu poate presupune că un astfel de sprijin ar fi garantat în cazul unei amenințări reale.
Vulnerabilitatea deosebită a Germaniei la conflictele militare din Eurasia, precum și statutul său de stat fără arme nucleare, o fac deosebit de interesată de o ordine de pace eurasiatică stabilă. Acești factori necesită, de asemenea, suveranitate strategică față de aliații care ar fi mai puțin afectați direct de acțiunile militare sau care cred că își pot promova propriile interese de securitate prin creșterea presiunii militare asupra Rusiei.

O nouă ordine europeană de securitate poate apărea doar prin negocieri între state cu interese și opinii politice diferite. Acesta este motivul pentru care Germania trebuie să se străduiască să găsească alte răspunsuri non-militare la criza actuală. Mobilizarea ideologică crescândă, îngustarea perspectivei la mijloace militare și respingerea și devalorizarea diplomației contrazic această abordare.

Negocierea nu este un semn de slăbiciune, ci un act de înțelepciune. Nimeni nu beneficiază de pe urma escaladării reciproce. Continuarea ostilităților nu va îmbunătăți condițiile pentru Ucraina și nici nu va spori securitatea Germaniei. În schimb, obiectivul ar trebui să fie cea mai rapidă soluționare negociată posibilă, care să pună capăt pierderilor de vieți omenești, să elimine riscul de escaladare și să pună bazele unui sistem de securitate european durabil. Negocierile pe această temă reprezintă, de asemenea, o măsură preventivă pentru controlul escaladării și, prin urmare, un exercițiu de înțelepciune politică.

Șansa Europei pentru o nouă ordine de securitate. Europa are nevoie de „Helsinki 2.0”: un proces pe termen lung de dezvoltare a unor reguli comune pentru securitate, stabilitate și cooperare. Un astfel de proces va fi complex și de lungă durată. Cu toate acestea, rămâne esențial dacă vrem să ieșim din spirala escaladării. Asigurarea unei securități durabile necesită, pe lângă capacități de apărare, diplomație, controlul armelor și dorința de a reconcilia interesele. Numai atunci putem ieși din spirala escaladării și putem deschide calea către o ordine de pace europeană stabilă.

Sursa:
https://ostdeutscheallgemeine.com/article/wagenknecht-varwick-streeck-deutsche-sicherheitspolitik-eskalation-diplomatie-russland-10252097