Invitația i-a fost adresată lui Vladimir Putin de către Horst Teltschik, președintele de atunci al Conferinței de Securitate de la München. Teltschik a informat-o pe Angela Merkel despre o discuție avută cu președintele rus, dar nu a primit niciun răspuns. Potrivit istoricului Peter Hoeres, o declarație cheie a lui Putin în timpul acestui schimb de opinii „Relațiile dintre Rusia și NATO trebuie mai întâi clarificate și dezvoltate în continuare, înainte ca Ucraina să se poată adera la NATO. Altfel, NATO va fi considerată un inamic de către Rusia”.
Angela Merkel s-a întâlnit cu Putin pe 21 ianuarie 2007, la Soci. Unul dintre obiectivele ei a fost reînnoirea acordului de cooperare UE-Rusia, în special pe probleme de furnizare de energie. În autobiografia ei din 2024, Merkel a descris întâlnirea cu Putin ca fiind marcată de acuzațiile sale, în special în ceea ce privește desfășurarea planificată în Europa de Est de rachete cu rază medie, pe care Putin le considera o amenințare directă pentru Rusia. Merkel a sugerat că Putin ar trebui să abordeze problema direct cu George W. Bush. În zilele premergătoare conferinței, membri si delegației ruse au criticat ferm NATO, în special Statele Unite, privind planurile SUA de a desfășura sisteme de apărare antirachetă în Europa de Est.
La Conferința pentru Securitate care s-a ținut la Munchen în 9-11 februarie 2007, Putin a criticat dominația monopolistă a Statelor Unite în lume și „folosirea sa aproape nelimitată, hipertrofiată a forței în relațiile internaționale”. Potrivit lui Putin, rezultatul unei asemenea dominații a fost că „nimeni nu se simte în siguranță! Pentru că nimeni nu poate simți că dreptul internațional este ca un zid de piatră care îl va proteja. Desigur, o astfel de politică a SUA stimulează o cursă a înarmărilor”. Putin a citat atunci un discurs din 1990 al lui Manfred Wörner pentru a-și susține poziția, conform căruia NATO a promis să nu se extindă în noi țări din Europa de Est. Wörner a spus la acea vreme că: „faptul că suntem gata să nu plasăm o armată NATO în afara teritoriului german, oferă Uniunii Sovietice o garanție fermă de securitate”. „Unde sunt aceste garanții? a întrebat Putin.
Atunci mai era un an până când NATO, în mod perfid, mincinos și ipocrit, urma să invite Ucraina și Georgia să devină state membre NATO, la București în 2008. Putin a declarat că Rusia percepe expansiunea spre Est ca o amenințare: „Cred că este evident că extinderea NATO nu are nicio legătură cu modernizarea Alianței în sine sau cu asigurarea securității în Europa. Întrebați: împotriva cui este destinată această expansiune și ce s-a întâmplat cu asigurările pe care partenerii noștri occidentali le-au făcut după desființarea Pactului de la Varșovia. Unde sunt aceste declarații?” Putin s-a opus public planurilor pentru scutul antirachetă al SUA în Europa și i-a prezentat președintelui George W. Bush o contra-propunere la 7 iunie 2007, care a fost refuzată. Rusia și-a suspendat participarea la Tratatul privind forțele armate convenționale adaptat de Europa la 11 decembrie 2007, Kremlinul comentând: „Au trecut șapte ani și doar patru state au ratificat acest document, inclusiv Federația Rusă”.
Secretarul american de atunci al Apărării, Robert Gates a reacționat etichetând ca de obicei și spunând că discursul lui Putin a fost al „unui vechi spion ”, iar senatorul american Joe Lieberman a spus că discursul a fost „provocator” și marcat de „retorică care suna mai mult ca Războiul Rece”. Fostul secretar NATO, Jaap de Hoop Scheffer, l-a numit „dezamăgitor și deloc util”. Lunile care au urmat discursului de la München au fost marcate de tensiune și de o creștere a retoricii de ambele maluri ale Atlanticului. Atât oficialii ruși, cât și cei americani au negat însă ideea unui nou Război Rece.
Azi vedem cu toții că Putin a avut dreptate. Cine răspunde pentru minciunile NATO și pentru evenimentele sângeroase care au urmat?
Surse:
http://en.kremlin.ru/events/president/transcripts/24034
https://en.wikipedia.org/wiki/2007_Munich_speech_of_Vladimir_Putin
