Fragmente dintr-un Interviu cu profesorul universitar suedez Tuomas Malinen

- După cum știm, Polonia este percepută în întreaga lume ca o țară extrem de pro-război. Între timp, exemplul Finlandei este folosit ca un stimulent pentru a fi și mai activ în criza ucraineană. „Să ne uităm la finlandezi”, auzim, „aceștia tocmai s-au alăturat NATO, și-au abandonat neutralitatea, cred că Rusia este agresivă, se pregătesc de război (...). Ce s-a schimbat în Finlanda de care clar ai uitat și tu?

– În primul rând, aș dori să mă asigur dacă presa dumneavoastră menționează că am pierdut ambele războaie cu Rusia? Am pierdut 12% din teritoriul nostru. Războiul de iarnă a fost un război defensiv împotriva agresiunii Uniunii Sovietice rezultată din Pactul Molotov-Ribbentrop, care a împărțit Europa de Est în sfere de influență ale URSS și ale Germaniei. Rusia dorea să pună mâna pe zonele importante din motive militare, precum și să preia controlul asupra celor mai mari zăcăminte de nichel din Europa în Petsamo. Acestea au fost motivele războaielor pe care Finlanda le-a pierdut. Important, însă, în ambele cazuri am înțeles când să ridicăm steagul alb. Știam când să încetăm lupta și să cerem pace.

Între timp, în raportul actual de putere din Europa, este complet evident că Ucraina a pierdut războiul. Deși nu avem cunoștințe complete despre pierderile trupelor ucrainene, știm că acestea sunt uriașe, în jur de jumătate de milion de soldați. Chiar dacă acest număr ar fi exagerat, tot vorbim despre un masacru și o înfrângere. Rapoartele independente confirmă amploarea distrugerii, pierderea forțelor umane și asimetria completă a conflictului. Deci de ce continuă politicile pro-război? Nu este ușor să răspunzi la această întrebare.

Finlanda pare să fie unul dintre elementele principale ale acestei strategii. Avem o lungă istorie de relații foarte bune și reciproc avantajoase cu Rusia și anterior cu Uniunea Sovietică. După ce am pierdut războaiele, ne-am construit propria poziție în vecinătatea gigantului militar, URSS, încercând să nu reprezentăm o amenințare pentru aceasta. Comerțul cu Estul a alimentat industrializarea finlandeză și creșterea noastră economică rapidă. Uniunea Sovietică a fost supusă sancțiunilor multor țări occidentale, inclusiv SUA. Finlanda nu a participat la aceasta; am făcut comerț liber cu ambele părți. Exporturile către Rusia au reprezentat aproximativ 25% din comerțul nostru exterior total. Acestea au fost bazele relațiilor noastre când dintr-o dată un război, în îndepărtatul colț de sud-est al Europei, a schimbat totul. Cu toate acestea, au mai izbucnit războaie: în Georgia, Abhazia, Cecenia, fără a crea probleme. Rușii făceau același lucru de 500 de ani, protejându-și granițele și luptând, de exemplu, pe istmul Karelian, drumul nostru către Sankt Petersburg, cel puțin din 1475 încoace, când imperiile suedez și rus se ciocneau. Și Statele Unite acționează în mod similar, luptând cu orice țară și în orice loc pe care autoritățile americane îl consideră important. Atât americanii, cât și rușii își apără granițele.

În urmă cu câteva zile, premierul finlandez a declarat că Rusia se pregătește pentru un război lung împotriva Europei. Acestea sunt cuvinte complet fără precedent ale unui politician în această funcție. Cu doar două săptămâni în urmă, ministrul nostru apărării Antti Häkkänen a declarat că Rusia reprezintă o amenințare pentru toate țările democratice din Europa. Aceasta este o prostie totală! Rusia nu reprezintă astăzi o amenințare mai mare pentru Europa decât a avut-o în ultimii 500 de ani. Nimic nu s-a schimbat, cu excepția Rusiei. Când a existat Uniunea Sovietică, a fost de fapt capabilă să invadeze părți ale Europei și să o dețină. Cert este că aveau potențialul militar și economic să facă acest lucru (...). Nu există nicio posibilitate economică sau chiar militară ca Rusia să ocupe cea mai mare parte a Europei și nici nu ar avea sens din punctul de vedere al conducerii de la Kremlin și al bazei sale de sprijin.

Nu are rost să înfățișăm Rusia ca pe o amenințare existențială la adresa Europei, deși ar trebui să se înțeleagă că Rusia profită de ocazie pentru a contracara un atac asupra ei însăși. Așa se întâmplă războaiele. Știind cât de bune erau relațiile finlandeze-ruse, singura explicație pentru o schimbare atât de radicală a tonului este dorința cuiva de escaladare. În mod clar există o facțiune căreia îi pasă de asta, pentru că din punct de vedere istoric, economic și militar, un conflict între Finlanda și Rusia nu are sens (...).

După cum înțeleg din declarațiile politicienilor finlandezi, aceștia doresc o bază NATO în Finlanda și ar fi gata să accepte desfășurarea armelor nucleare NATO pe teritoriul lor, la doar 200 km de Sankt Petersburg. Prin urmare, guvernul finlandez ar dori ca Finlanda să devină o amenințare pentru Rusia. Deci îți este frică de război sau îți este dor în mod clar după el, aducând amenințarea izbucnirii lui la propriile granițe? Acesta este un joc foarte periculos (...)

Dacă NATO ar fi o alianță defensivă, nu s-ar vorbi despre admiterea Ucrainei, care a fost un semnal de alarmă pentru Moscova, sau despre admiterea Finlandei, care a fost întotdeauna un fel de zonă tampon, neutră între Vest și Est. Noi, finlandezii, am jucat foarte bine acest rol, așa că de ce l-am schimba? Cred că singura explicație este că NATO a fost întotdeauna, agresor. Lucrul amuzant este că Finlanda a devenit membră cu drepturi depline al NATO pe 9 aprilie, exact în aceeași zi în care a fost semnat primul Tratat Atlanticului de Nord, în 1949. Nu cred că a fost o coincidență. Acesta este un semnal care ar trebui să ne dea de gândit. Oricine conduce de fapt NATO și liderii săi pregătește un război împotriva Rusiei, iar acest lucru, așa cum știm din istorie, a fost întotdeauna devastator pentru Europa. Așa că este timpul ca oamenii obișnuiți să se trezească. Când citim comentarii și auzim declarațiile unor politicieni precum ministrul Antti Häkkänen , trebuie să observăm că se întâmplă ceva cu adevărat ciudat. Dacă opinia publică nu își revine, dacă nu începem să vorbim despre pace și dezarmare, vom asista la un alt război major în Europa, care cel mai probabil se va transforma într-un război mondial.

Desigur, este dificil de identificat motivele și instigatorii, dar urmele duc la complexul militar-industrial, despre care președintele Eisenhower a avertizat deja în celebrul său discurs din 1961. Există forțe puternice care lucrează în fundal, este suficient să înțelegem cât de devastatoare au fost efectele sancțiunilor și războiului comercial cu Rusia. Deși am fost salvați de zeii vremii - iernile recente au fost excepțional de ușoare - dar suntem în pragul unei crize energetice gigantice. Germania, principalul centru industrial al Europei, se confruntă cu o scădere reală din cauza incertitudinii de pe piața energiei și a escaladării așteptate a conflictului.

De asemenea, trebuie să înțelegeți exact care sunt limitele de netrecut. Ucraina este pentru Rusia ceea ce Mexic este pentru Statele Unite. Un coleg de-al meu american a recunoscut în urmă cu un an că dacă Mexicul s-ar alătura alianței militare cu Rusia și ar începe să vorbească despre anexarea Texasului, nu ar mai exista Mexic. Cele două superputeri nucleare acționează într-un mod foarte asemănător pentru a-și apăra interesele. Ei joacă același joc geopolitic. Așadar, dacă cineva nu înțelege sau nu acceptă ce ar face SUA dacă Ucraina și Mexic și-ar schimba locul, nu va înțelege esența acestui conflict și este sortit să fie pentru totdeauna un pion în jocul nebun al elitelor care vizează un alt război European (…).

– Pe harta pe care am văzut-o, avem în prezent o bază, chiar la granița cu Rusia, foarte aproape de Murmansk. Acum, această nebunie, nu știu cum să o descriu altfel, a început discuția despre aducerea armelor nucleare în Finlanda.

- Aceasta este cu adevărat o repetare a crizei rachetelor din Cuba. Doctrina descurajării constă din două componente: mijloacele de livrare a armelor nucleare și capacitatea de a-și apăra propria țară. Ele nu pot fi separate, ele apar împreună, atât în cazul SUA, cât și al Rusiei. Dacă nu înțelegi asta, nu înțelegi ce este descurajarea nucleară. Finlanda nu poate avea absolut nicio armă nucleară. Și dacă NATO încearcă să o aducă aici, sau chiar dacă administrația noastră o aduce aici, va fi înaltă trădare. Aceasta este înaltă trădare, pentru că aici va începe un război.

În Finlanda se vorbește mult despre cum vor fi trupele poloneze în vestul Ucrainei într-un astfel de caz. Se pare că Polonia și Finlanda s-ar afla deja pe prima linie. Noul nostru președinte a spus-o direct: suntem în prima linie a luptei împotriva Rusiei. Deși nu suntem în război, între finlandezi și ruși nu există emoții negative. Aceasta este toată munca politicienilor. Ei sunt cei care creează amenințarea, ei sunt cei care au inventat războiul.

- Oare finlandezii chiar nu văd nicio alternativă la calea către război?
– Mulți finlandezi și eu credem că am fost înșelați, atrași în NATO datorită industriei fricii. Fostul președinte Sauli Niinistö a declarat în februarie 2022 că apartenența la NATO este o problemă atât de serioasă încât ar trebui să întrebăm societatea despre asta. Între timp, după doar câteva luni, în loc să le cerem părerea finlandezilor, în loc să o discutăm, să organizăm un referendum, am avut doar o grabă direcționată unilateral către NATO. Oricine a încercat să-și exprime îndoielile a fost imediat atacat pe rețelele de socializare, catalogat drept „troll rus”, „agentul lui Putin”, etc. Era clar direcționat central, această acțiune a fost controlată. Fosta mea colegă, ministrul Afacerilor Externe Elina Valtonen, când cineva a întrebat-o despre NATO în aprilie 2022, a spus direct că a fost deja decis. Ei bine, Elina are o educație tehnică, ne cunoaștem de ani de zile, așa că știu că tocmai s-a întâmplat să spună adevărul, în termeni de inginerie. S-a hotărât, așa că nu este nimic de discutat (...).

Modul în care funcționează de fapt Rusia este foarte previzibil, iar actorul inconsecvent și periculos este acum NATO. Se reduce la patru variante. Deci opțiunea unu este o majoritate covârșitoare care duce la pace. Ceea ce vreau să spun prin asta este că oamenii se trezesc la amenințarea reprezentată acum de NATO. Este vorba despre înțelegerea faptului că NATO, cel puțin, face greșeli apocaliptice, intenționat sau nu, trecând încă o altă linie roșie trasată de Moscova. Drept urmare, opinia publică să se întoarcă împotriva propagandiștilor războiului, declarând că nu vrea niciun război cu Rusia. Al doilea scenariu este majoritatea pasivă, care este conceptul lui Nasim Nicholas Taleb, conform căruia există un anumit procent mic din populație complet incapabil să-și schimbe poziția și, prin urmare, capabil să domine procesul decizional. În toată Europa, există un procent relativ scăzut de instigatori la război și rusofobi, dar dacă aceștia domină politica NATO, indiferent dacă este vorba de o acumulare de greșeli sau de acțiuni deliberate, conflictul se va extinde.

În cele din urmă, următoarele două scenarii reale explică, într-o oarecare măsură, motivele din spatele acțiunilor NATO. Primul este jocul schimbării regimului din Rusia. NATO își sporește sistematic prezența în Ucraina, precum și investițiile sale acolo. Punctul culminant a fost contraofensiva de vară și tentativa de lovitură de stat în Rusia a lui Evgheni Prigojin. Și mi se pare că ideea a fost că armata ucraineană va da o lovitură devastatoare forțelor ruse, iar Prigojin va începe să mărșăluiască asupra Moscovei, justificat de erori la comandă, pierderi mari etc.

După cum știți, planul a eșuat, dar când începi să pregătești o lovitură de stat, atunci la un moment dat nu-l mai poți opri. Trebuie să mergi pe tot drumul, iar Prigojin a făcut-o, pe cheltuiala lui, sprijinit, în opinia mea, dacă nu a fost dirijat de anumiți ofițeri sau instituții ale informațiilor occidentale. Așa că cred că dacă te uiți la toate piesele și le pui cap la cap, acesta este scenariul cel mai probabil pe care NATO încă îl planifică. La ce altceva ar putea duce asta? NATO poate începe cu adevărat o cursă a înarmărilor. La fel ca în anii 1980, ei încearcă să atragă resursele Rusiei și să o distrugă din interior și să-și folosească potențialul cu o serie de războaie de-a lungul graniței cu Rusia, în speranța de a destabiliza măcar o parte a țării, ceea ce ar duce la răsturnarea lui Putin.

Și, desigur, există al patrulea cel mai rău scenariu, care este al treilea război mondial și eventualul holocaust nuclear pe care îl va aduce cel mai probabil. Acestea sunt două opțiuni egale pe care NATO le folosește în mod agresiv pentru a prelua controlul asupra resurselor rusești. Prin urmare, un război mondial poate fi rezultatul unei greșeli, supralicitare sau o mișcare prea agresivă. Sau, și acesta este cel mai periculos lucru, există o facțiune foarte puternică în cadrul NATO sau al bazei sale de sprijin care pretinde în mod deliberat o confruntare nucleară. Nu cred că este probabil, dar este posibil. Cineva din nebunia lui ar fi putut concluziona că ar putea controla războiul nuclear, că a existat un nivel acceptabil de distrugere. Acest lucru face ca acesta să fie cel mai nebunesc și mai puțin probabil scenariu, dar trebuie să luăm în considerare și acesta.

Dintre aceste patru scenarii doar unul duce la pace: cel în care majoritatea se ridică și spune: nu, nu vrem distrugere. Totuși, dacă acest lucru nu se întâmplă, vom vedea un alt război european.
Un război mondial pentru a ascunde o criză globală! (...).

Dacă Joe Biden pierde în fața lui Donald Trump , ceea ce este foarte probabil în noiembrie, întregul program s-ar putea termina și economia SUA se va prăbuși. Un alt lucru este că, în timpul COVID, s-au creat cantități uriașe din ceea ce noi în industrie numim economii în exces, acumulate de gospodăriile într-o economie închisă, când nu era nicio modalitate de a le consuma sau de a le investi și cu finanțare de la guvernul federal. Rata de economisire a crescut cu mult peste tendința pe termen lung. Dar atunci resursele au început să scadă, gospodăriile au început să mănânce aceste economii și, conform estimărilor recente, acestea nu mai există. Economia americană a fost, așadar, alimentată de un surplus de economii, în sume variate estimate, de la câteva sute de miliarde până la chiar un trilion de dolari – care deja se epuizează. Avem, așadar, de-a face cu o fază de declin la scară globală, deoarece economia globală a fost alimentată de îndatorare în masă și de pârghie financiară de mult timp. Deci ne apropiem de final. Și dacă am vrea să intrăm în domeniul teoriilor conspirației, am putea presupune că, deoarece guvernele și elitele știu că se apropie colapsul - ar putea crea în mod deliberat o amenințare de a începe un război (...).

Interviu consemnat de Konrad Rekas

Surse :

https://myslpolska.info/2024/04/16/malinen-iii-wojna-swiatowa-i-wielki-kryzys-2-0/

https://www.youtube.com/watch?v=9otMUUE1cpw&t=7s