Pentru mulți observatori, destinul lui Salvador Allende, președintele ales democratic al Republicii Chile (care a vrut să naționalizeze niște firme americane care jefuiau țara), ridică o întrebare incomodă: ce se întâmplă atunci când un politician ales democratic devine inacceptabil pentru centrele de putere interne și externe?

În Chile, răspunsul a venit pe 11 septembrie 1973. După ani de destabilizare politică, economică și mediatică, într-un context în care documentele desecretizate au confirmat implicarea CIA în susținerea forțelor ostile guvernului, armata condusă de Augusto Pinochet a bombardat Palatul La Moneda și a răsturnat un președinte ales democratic. În numele „salvării democrației” s-a instaurat o dictatură care a lăsat în urmă mii de morți, dispăruți și torturați.

Astăzi, unii români văd în tratamentul aplicat lui Călin Georgescu un ecou al acelui mecanism. Nu prin tancuri și bombardamente, ci prin instrumentele secolului XXI: etichetare mediatică, demonizare publică, presiuni instituționale, intervenții ale serviciilor de informații, anulări, blocări și campanii de delegitimare. În locul avianelor Hawker Hunter apar studiourile de televiziune. În locul generalilor apar experți, influențe și funcționari care decid cine este acceptabil și cine nu pentru sistem.

Diferența este că astăzi nu mai este nevoie de un Pinochet în uniformă. Puterea se exercită prin instituții, rețele de influență, mecanisme administrative și controlul narațiunilor publice. Ceea ce odinioară se realiza prin lovituri de stat militare poate fi obținut astăzi prin izolare politică și marginalizare mediatică.

În același timp, noi ne aflăm sub o masivă ocupație militară străină. România găzduiește una dintre cele mai importante concentrări de forțe NATO de pe flancul estic. La Mihail Kogălniceanu sunt prezente forțe americane, franceze și ale altor state aliate. Militari italieni, turci și din alte țări sunt desfășurați periodic pe teritoriul românesc în cadrul misiunilor NATO. Pentru susținătorii actuale orientări strategice, aceasta este o zonă de garanție de securitate. Pentru critici, dovada că marile decizii asupra viitorului României sunt luate din afara țării.

În Chile, Operațiunea Condor a fost justificată prin lupta împotriva unui presupus pericol ideologic. Astăzi, adversarii sistemului afirmă că orice voce care contestă consensul dominant este rapid etichetată, izolata și prezentată drept pericol public. Istoria nu se repetă identic, dar uneori mecanismele prin care puterea protejează interesele prin surprinzător de familiare.

Rămâne întrebarea pe care istoria o pune fiecărei generații: cine decide cu adevărat să existe doar o „democrație limitată” și cât timp rămâne „democratic” un sistem care acceptă să fie limitat de către cei cărora le convine situația.

Surse:

https://www.cia.gov/readingroom/document/00452069?utm

https://history.state.gov/historicaldocuments/frus1977-80v24/d6

https://history.state.gov/historicaldocuments/frus1969-76ve11p2/d241?ut

https://nsarchive.gwu.edu/briefing-book/chile/2024-06-18/pinochet-regime-declassified-dina-gestapo-type-police-force-chile

https://www.archives.gov/files/argentina/data/docid-32994707.pdf?utm

https://nsarchive2.gwu.edu/NSAEBB/NSAEBB125/index.htm?utm_