Autor: Ulrich Reitz (foto), jurnalist german
Americanii, spune fostul general american Ben Hodges [cel care conduce de fapt războiul NATO împotriva Rusiei], nu ar trimite niciodată trupe în luptă fără a stabili mai întâi superioritatea aeriană. Dar exact asta fac ucrainenii în lupta împotriva rușilor. De aceea contraofensiva care a început la începutul lunii iunie se desfășoară atât de încet și cu un număr de morți atât de mare (...).
Factorul decisiv sunt americanii. Anul acesta, asta e sigur, Ucraina nu va mai primi avioane de luptă F-16. Așa că Ucraina nu mai poate stabili superioritatea aeriană în acest an pentru a-și proteja trupele la sol. (...). De aceea, spune fostul general american Ben Hodges, „impulsul” s-a schimbat. Lucrurile nu mai arată așa rău pentru ruși. Hodges atribuie responsabilitatea pentru acest lucru propriului său guvern - care, ca și în Afganistan, nu are un obiectiv strategic clar în Ucraina [în realitate îl are, obiectivul SUA este jefuirea bogățiilor Rusiei, dar nu o recunosc în public].
De ce este o victorie a Ucrainei în interesul Americii? Pentru că chinezii observă dacă americanii protejează ordinea internațională, de exemplu inviolabilitatea granițelor. Dacă nu o fac, securitatea Taiwanului va ajunge la capăt - acolo sunt construite semiconductorii pentru prosperitatea americană (...).
Legătura dintre război și pace este așa: condițiile pentru negocierile de pace sunt create pe câmpul de luptă. Chiar și acum, în mijlocul războiului, argumentarea despre o posibilă soluție de pace dăunează Ucrainei în trei moduri.
În primul rând, doar o astfel de discuție dă peste cea mai groasă creangă pe care stă Ucraina - moralul soldaților săi.
În al doilea rând, subminează dorința Occidentului de a continua să ajute atât de mult, militar și umanitar.
În al treilea rând, rușii au un vânt din spate (...).
Stian Jenssen este directorul de birou al lui Jens Stoltenberg. Stoltenberg este secretar general al NATO. La o discuție public, Jenssen a spus că o soluție ar putea fi acordarea rușilor de zone ocupate în Ucraina și, în schimb, includerea părții de vest în NATO. Indiferent dacă intenționat sau neintenționat, nu se știe. În orice caz, ucrainenii au devenit furioși, iar Jenssen a făcut o retragere diplomatică la scurt timp după aceea. Una diplomatică, dar niciuna pe fond. Concluzia este că ideea este în lume. Poate asta era ideea. Pentru că această idee lansată public pune presiune pe ucraineni. Presiunea timpului, deși nu este prima dată.
Pentru Ucraina, este un scenariu ca un desen animat:
Pentru că americanii și europenii, în special germanii, livrează „prea puțin, prea târziu” (omul CDU Roderich Kiesewetter), rușii pot construi o apărare puternică. Împotriva cărora ucrainenii aleargă acum fără sprijin aerian și fără rachete de croazieră. Și apoi Aliații le strigă: aleargă mai repede! Și dacă nu accelerezi, vei pierde o parte din pământul tău. Dar vă puteți alătura NATO cu restul (Olaf Scholz șoptește: Poate...).
Scenariul are un avantaj: o știm deosebit de bine. Pentru că este cam modelul Germaniei. Partea de vest intră în NATO și Uniunea Europeană ca țară suverană, se numește Republica Federală Germania. Partea de est rămâne vasalul Moscovei, se numește Republica Democrată Germană.
Poate așa se ajunge, poate nu. Decizia preliminară revine „Câmpurilor de luptă”. Și dacă există un război de tranșee, unul fără învingător? Și apoi o Ucraina de Vest și o Ucraina de Est? În orice caz, Germania s-a descurcat bine cu diviziunea – timp de 40 de ani buni a fost „doar” un război rece, dar nu unul fierbinte. Și apoi a venit reunificarea pentru că Uniunea Sovietică s-a prăbușit din cauza insuficienței sistemice (…).
Sursa : https://www.focus.de/politik/analyse/analyse-von-ulrich-reitz-ploetzlich-bringt-wichtiger-nato-mann-idee-ins-spiel-die-putin-aufhorchen-laesst_id_202078416.html
