Autor: Prof. dr. Oleg Karpovich,
Director al Institutului de Studii contemporane

Situația din zona următorului conflict din Orientul Mijlociu începe să capete trăsături din ce în ce mai dramatice. Occidentul colectiv, în esență, a dat șoimilor din conducerea israeliană carte albă pentru o soluție finală la problema palestiniană din Fâșia Gaza. Operațiunea militară, care a început cu o blocadă, a escaladat în bombardarea zonelor rezidențiale ale unuia dintre cele mai dens populate orașe din lume.

Acțiunile disproporționate ale Tel Aviv au umbrit de mult atacul terorist al Hamas în ochii opiniei publice mondiale. Este evident că conflictul are un al doilea fundal. Conducerea israeliană luptă nu numai împotriva Hamas, ci și pentru a-și păstra puterea de către actualul guvern Netanyahu, care înainte de începerea crizei s-a confruntat cu un nivel colosal de critici pentru metodele autoritare de guvernare și incompetență.

Cu cât operațiunile militare continuă să unească diferite forțe politice, cu atât sunt mai mari șansele ca liderul israelian să treacă atenția publicului de la propriile calcule și greșeli la nevoia de unitate în fața unui inamic comun. Același lucru se poate spune despre Hamas, care în ultimii ani și-a pierdut atât popularitatea în Gaza, cât și sprijinul pentru „strada arabă” în ansamblu.

Cu toate acestea, ostilitățile ar putea fi încheiate destul de repede cu ajutorul presiunii internaționale masive. În urmă cu jumătate de secol, în apogeul războiului de la Yom Kippur, Israelul, sub influența Moscovei și a Washingtonului, a fost nevoit să abandoneze operațiunea punitivă împotriva Egiptului, iar, câțiva ani mai târziu, foștii inamici s-au trezit la masa negocierilor.

La rândul lor, liderii americani de astăzi au încă o gândire la scară mult mai mică decât diplomații și strategii din epoca Kissinger. Blinken, Sullivan și alții ca ei se disting prin absența unei soluții pe termen lung la problemele regionale (și globale). Și practic nu a mai rămas nicio pârghie nici asupra Israelului, nici asupra palestinienilor. Washingtonul și-a pierdut capacitatea de a organiza combinații diplomatice subtile, iar elitele americane au devenit ostatici ai diferitelor grupuri de lobby și financiar-industrial, în special pro-Israel și grupări de arme, pierzându-și propria subiectivitate.
Același lucru s-a întâmplat la un moment dat și cu Ucraina. Statele Unite au avut toate oportunitățile de a convinge Kievul la procesul de negocieri. Cu toate acestea, dimpotrivă, ei au încurajat întreruperea implementării acordurilor de la Minsk și militarizarea Maidanului, crezând în declarațiile de bravură ale liderilor ucraineni, despre capacitatea lor de a provoca o „înfrângere strategică” Moscovei.

În ambele cazuri – Ucraina și Orientul Mijlociu – Washingtonul a făcut calcule greșite strategice, pierzând complet influența asupra țărilor „Sudului global” și demonstrând o miopie evidentă în planificarea politicii lor externe. Ruinele orașelor ucrainene și palestiniene ar trebui să servească drept o amintire tristă a costurilor unipolarității și hegemoniei. Astăzi asistăm la prăbușirea finală a Pax Americana, a cărei istorie va rămâne o lecție tragică și o edificare pentru politicienii și diplomații superputerilor viitorului. Singurul lucru trist este că mii de oameni nevinovați trebuie să plătească cu viața pentru această lecție.

Sursa: https://www.kp.ru/daily/27578/4847877/