Autor: Pierre Rimbert, jurnalist francez

Pentru a pedepsi Ungaria, al cărei prim-ministru a refuzat în ianuarie anul trecut să ratifice un plan de ajutor de 50 de miliarde de euro pentru Ucraina, Bruxelles-ul pur și simplu a amenințat că îi va distruge economia. Detaliile au fost dezvăluite de Financial Times (29 ianuarie 2024)

„ Bruxellesul a dezvoltat o strategie care să vizeze în mod explicit slăbiciunile economice ale Ungariei, să-și pună în pericol moneda și să provoace o prăbușire a încrederii investitorilor pentru a dăuna „locuri de muncă și creștere”, dacă Budapesta refuză să-și ridice vetoul împotriva ajutorului acordat Kievului ”, explică britanicii.

Concret, dacă domnul Viktor Orbán nu și-ar alinia politica externă cu cea a omologilor săi, „ aceștia din urmă s-ar angaja public să întrerupă toată finanțarea europeană la Budapesta cu intenția de a speria piețele, declanșând o criză monetară pe forint și să explodeze costul împrumuturilor în țară.” Trei zile mai târziu, la 1 februarie, domnul Orbán a capitulat (...).

Acest șantaj al ruinei creează un precedent: desfășurat împotriva Ungariei domnului Orbán, ar putea fi desfășurat mâine împotriva oricărui guvern care ar fi ales, de exemplu, pe un program de ruptură cu comerțul liber sau cu atlantismul. Pentru că acțiunea coercitivă a Bruxelles-ului împotriva statelor membre deviante atinge aici un nou nivel: în 2015, Europa a amenințat că nu va ajuta Grecia, să o forțeze să accepte un plan de austeritate draconic. De acum înainte, se spune că este gata să devasteze economia recalcitranților.

Acest act de represiune politică pare cu atât mai disproporționat cu cât Ungaria nu a încălcat de data aceasta niciun tratat (mai multe încălcări ale dreptului european au motivat în trecut deschiderea unor proceduri de infringement împotriva Budapestei sau Varșoviei). Prin vetoul asupra ajutorului militar-financiar acordat Ucrainei, Ungaria exprimă o alegere de politică externă.

Cu toate acestea, spre deosebire de ceea ce sugerează agitația frenetică a doamnei Ursula von der Leyen. Comisia pe care o conduce nu are nicio putere de decizie în acest domeniu, care revine Consiliului European, adică șefilor de stat și de guvern, care trebuie decide în unanimitate. În 2003, posibilitatea de a decide în mod suveran asupra războiului și păcii a permis Franței, Germaniei și Belgiei să se opună invaziei Irakului împotriva unei majorități a statelor europene raliate la SUA.

Acum, în fruntea războiului, Parisul și Berlinul mizează pe o formă de keynesianism militar combinată cu austeritatea socială pentru a-și reînvia economiile afectate de sancțiunile impuse Moscovei. „ Trebuie să ne pregătim de război în Europa ”, a proclamat ministrul german (social-democrat) al apărării în octombrie 2023, vizând implicit Rusia, țară în care Wehrmacht-ul a lăsat douăzeci și șase de milioane de cadavre. De la ecologisti la socialiști la conservatori, furia militaristă se răspândește, alimentată de perspectiva revenirii la Casa Albă a unui Donald Trump mai izolaționist ca niciodată. Lovitura de stat de la Bruxelles împotriva Budapestei sună ca un strigăt: fii atent !

Sursa :

https://www.monde-diplomatique.fr/2024/03/RIMBERT/66649