Regiunea din dreapta Tisei, cuprinsă între acest râu și Carpații Păduroși, de la Est la Vest, respectiv de la izvoarele Tisei și până dincolo de Ujgorod, iar în Nord până la frontiera cu Polonia, numită în Ucraina de azi Regiunea Transcarpatia, are denumiri care au cunoscut o anumită evoluție istorică. Din Evul Mediu și până după Primul Război Mondial, denumirea istorică a regiunii a fost Rusia Subcarpatică și, uneori, Rutenia Subcarpatică. Apoi, sub ocupația maghiară horthystă (1938-1945) i s-a spus Rutenia Carpatică sau Ucraina Carpatică, probabil pentru a estompa sugestia vreunei legături etno-culturale cu Rusia. La fel, locuitorii regiunii s-au numit pe ei înșiși rusini (rusânî) și erau numiți ruteni de către maghiari și austrieci, bineînțeles fără ca termenul să aibă ceva peiorativ, tot din Evul Mediu și până în perioada interbelică, pentru ca mai apoi să fie numiți și ruși carpatini.
În urma ocupării Galiției de către Polonia, după Primul Război Mondial, și ca urmare a înțelegerii dintre președintele Cehoslovaciei și reprezentanții comunității rutene din Statele Unite, reprezentată prin dr. Jatkovici, regiunea Subcarpatică, sub denumirea oficială de atunci „Podkarpatska Rus” (adică Rusia Subcarpatică) a fost alipită Cehoslovaciei, cu condiția că va primi o anumită autonomie culturală și inclusiv teritorială. Astfel, Rusia Subcarpatică s-a aflat în componența Cehoslovaciei între anii 1920-1938.
Propaganda subversivă și acțiunile teroriste intreprinse de Ungaria în Cehoslovacia în anul 1938 și-au atins scopul, materializat în Primul Dictat de la Viena din 2 noiembrie 1938. Prin acest act, Cehoslovacia a pierdut teritorii însemnate în favoarea Ungariei. Apoi, cercurile conducătoare din Ungaria nu ezitau să afirme că, deîndată ce se va termina ocuparea teritoriilor obținute de la Cehoslovacia, întregul efort diplomatic al Ungariei va fi îndreptat împotriva României, în scopul „retrocedării” Ardealului. Aceste cercuri se arătau optimiste, deoarece în Ardeal minoritatea maghiară era mai numeroasă și așezată mai compact în anumite zone. Se vehicula că vor fi obținute fără probleme patru județe aflate pe granița de vest a României și alte trei județe reprezentând așa-zisul ținut secuiesc.
Totuși, între cele două serii de evenimente derulate în paralel, între ocuparea Rusiei Subcarpatice și acțiunile Ungariei împotriva României exista o legătură și această legătură era făcută prin Maramureș. Pe la începutul ocupației horthyste, 1939-1940, rutenii din Rusia Subcarpatică au luptat pentru o viață mai bună și pentru autonomia regiunii, așa cum a fost pe vremea Cehoslovaciei. Iar autoritățile maghiare, au început să le promită rutenilor de toate, și îmbunătățirea vieții și autonomia regiunii, dar numai după alipirea la Rusia Subcarpatică și a Maramureșului românesc din stânga Tisei, zonă compact românească de peste 3.500 km patrați, căutând astfel să-i atragă și pe ruteni la ideea revizionistă maghiară și la propaganda împotriva României. De menționat că în vechiul județ Maramureș din România interbelică procentul de populație maghiară nu a depășit niciodată cifra de 10%, iar în prezent în Maramureșul din stânga Tisei și la nord de munții Gutâi - Țibleș numărul maghiarilor se situează sub 5%. Și cu toate acestea propaganda maghiară din acei ani pretindea că Maramureșul ar aparține Ungariei Mari.
În anii din urmă, și mai cu seamă după izbucnirea războiului dintre Rusia și Ucraina, oficiali ai statului maghiar au pus în mod repetat problema drepturilor la limba maternă pentru minoritatea maghiară din Ucraina (Transcarpatia), aproximativ 150.000 de locuitori (12% din totalul populației Transcarpatiei), așezați compact în special în orașe, precum: Ujgorod, Muncaci, Beregovo sau Vinogradov, punând inclusiv problema unei intervenții armate a Ungariei în Transcarpatia, în scopul protejării acestei populații maghiare.
În acest context, în mediile maghiare faptul ar fi interpretat și ca un pas al Ungariei în direcția revendicării și a Maramureșului și a Ardealului de Nord , ca pe vremea ocupației horthyste. Sigur, la fel ca și rutenii, românii din Maramureș și din Transilvania nu ar accepta nicidecum anexarea Transcarpatiei la Ungaria, fapt care le-ar evoca evenimente de tristă amintire din perioada ocupației horthyste: crime, asasinate colective comise de unguri împotriva românilor și rutenilor (cum ar fi cel de la Moisei, Maramureș, vezi foto), bătăi, umilințe, concentrarea în lagăre de muncă sau încorporarea forțată în armata maghiară și trimiterea pe front în războiul anti-sovietic.
În schimb, atâta vreme cât România, în zona Maramureșului, a avut frontieră cu URSS, între 1946-1991, nu au existat nici un fel probleme de acest gen. Nimeni nu și-a pus problema că URSS ar avea tendințe revizioniste față România, în speță față de Maramureș și Transilvania, iar populația românească din Maramureșul din dreapta Tisei a fost tratată cum nu se poate mai corect. Administrația sovietică / rusă nu a fost șovină față de nimeni. Din punct de vedere sovietic / rus, toate minoritățile din Transcarpatia - ucrainieni, maghiari, români sau alte naționalități - erau egale, s-au bucurat de aceleași drepturi în mod egal. Ucrainienii nu erau considerați un fel de națiune dominantă și celelalte naționalități de rangul al doilea. Naționalismul ucrainean nu a fost lăsat de către administrația sovietică să-și arate fața hâdă și josnică a celor care vor să ucrainizeze cu forța pe cei de altă naționalitate, interzicând-le limba maternă și cultura proprie. Federația Rusă, în calitate de succesoare a fostei URSS are obligația, prevăzută în Constituția sa și în legile federale, să-și apere conaționalii ruși din străinătate, inclusiv rutenii - ruși de pretutindeni.
Sursa: https://ro.scribd.com/document/448737468/Nicolae-Iuga-Acțiunile-teroriste-ale-Ungariei-in-Rusia-Subcarpatică-și-in-Romania
https://www.stiripesurse.ro/ucraina-acuza-ungaria-ca-vrea-sa-anexeze-transcarpatia-vrei-gaz-rusesc-ieftin-sau-poate-vrei-tran_2304385.html
https://www.mediafax.ro/politic/viktor-orban-vrea-refacerea-ungariei-mari-sunt-vizate-transilvania-si-regiunea-transcarpatia-21806353
