Autoritățile franceze insistă asupra faptului că condamnarea lui Marine Le Pen, care îl descalifică pe liderul Raliului Național (RN) de a candida la alegerile pentru funcția de președinte al Franței, nu este politică. Nu, spun ei, reflectă pur și simplu „statul de drept” neutru și „independența sistemului judiciar”.

Serios? Ciudat, atunci, că judecătorii și oficialii presupus „independenți” din Europa și America au ajuns cu toții la verdicturi remarcabil de similare împotriva politicienilor de dreapta.

Arată mai puțin independența judiciară și statul de drept demodat, decât un complot globalist de a folosi instanțele ca armă politică împotriva revoltei național-populiste în creștere.

Frauda gravă aici nu este partidul lui Le Pen care se presupune că deturnează fonduri UE. Este afirmația frauduloasă a elitelor liberale că apără democrația – prin negarea oamenilor libertatea de a vota pentru cine aleg.

Singurul lucru de care toți acești judecători nealeși sunt cu adevărat „independenți” este orice responsabilitate democratică pentru acțiunile lor. Versiunea lor politizată a „statul de drept” este o negare a domniei poporului.

Acum este de netăgăduit că establishmentul occidental se ascunde în spatele legii în timp ce poartă un război politic împotriva democrației populare. Procesul de mare profil al lui Marine Le Pen confirmă faptul că cruciada lor antidemocratică se desfășoară acum în aer liber. Este timpul ca noi toți să luăm partea și să luăm atitudine.

Nu trebuie să fii un expert în jurisprudență sau un teoretician al conspirației pentru a vedea modelul evident al judecăților politice împotriva politicienilor naționali conservatori din Occident.

Așadar, judecătorii francezi tocmai au condamnat-o pe Le Pen și astfel au exclus-o să candideze la alegerile prezidențiale din 2027, pentru care conducea cu ușurință sondajele.

Această judecată, vor încerca să ne spună susținătorii mass-media ai establishment-ului UE, este desigur în totalitate nelegată de hotărârile instanțelor române, care le-au anulat alegerile prezidențiale după ce naționalistul de dreapta Călin Georgescu a câștigat primul tur, iar apoi i-au interzis să se prezinte din nou.

Acele verdicte românești au fost menținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, despre care știm că este complet „independentă” de dorințele oricărui alegător din orice națiune europeană.

Nimic din toate acestea, vor insista ei, nu are nimic de-a face cu evenimentele din Germania, unde hotărârile judecătorești care marchează pe populistul Alternative fur Deutschland vinovat de a fi extremiști de extremă dreapta au încurajat alte partide să ceară interzicerea totală a AfD, care este acum alegerea a milioane de alegători germani și luptă pentru conducerea națională în sondaje.

Există multe alte exemple similare de instanțe de stat și europene care încearcă să obstrucționeze sau să scoată în afara legii partidele național-populiste și politicienii, din Italia și Polonia până în Slovenia. Între timp, instanțele UE continuă să vizeze guvernul conservator ales al Ungariei ca și cum ar fi cea mai căutată conspirație criminală din Europa.

În pragul UE, guvernul laburist din Regatul Unit, condus de fostul procuror de stat Sir Keir Starmer, a anulat alegerile locale care urmau să aibă loc luna viitoare în mai multe județe din Anglia, refuzând dreptul la vot a peste cinci milioane de britanici. Muncii insistă, desigur, că această suspendare a democrației este o chestiune pur tehnică, legată de planurile lor de reorganizare a guvernului regional; se așteaptă să credem că nu are absolut nimic de-a face cu faptul că insurgenții Reform Marea Britanie ale lui Nigel Farage trebuiau să câștige în mai multe dintre județele în care alegerile au fost anulate.

Și războiul împotriva democrației nu se oprește la granițele Europei. De peste Atlantic, Donald Trump a trebuit să învingă campaniile diferitelor instanțe de judecată pentru a-l discredita și exclude înainte de a putea candida pentru realege ca președinte al SUA. De când a câștigat acele alegeri și și-a asumat mandatul în ianuarie, reformele radicale ale președintelui Trump – de la oprirea cheltuielilor USAID până la reducerea risipei guvernamentale – au fost respinse în mod repetat de o colecție de judecători de district liberali din punct de vedere politic. Acești pigmei intitulați ai sistemului juridic par să presupună că ar trebui să aibă mai multă autoritate asupra afacerilor SUA decât un lider care face ceea ce a fost ales pentru a face de peste 77 de milioane de americani.

Spune-mi un vechi cinic, dar îmi este greu să înghit că toate acestea sunt o serie de coincidențe. Dacă ceva arată și sună atât de mult ca o campanie de acțiune politică împotriva politicienilor populiști din Occident, atunci este aproape sigur ceea ce este.

Desigur, conservatorii au susținut întotdeauna statul de drept ca bază a unei societăți stabile și sigure. Este timpul să acceptăm, însă, că „statul de drept” pe care autorităţile îl fac astăzi nu mai înseamnă ceea ce a făcut. Ea echivalează în schimb la domnia unei justiții politizate, acționând ca agenți ai elitelor liberale globaliste.

La rândul lor, vechile elite politice occidentale epuizate, care acum nu au autoritatea sau sprijinul pentru a guverna cu încredere în nume propriu, se ascund în spatele „statul de drept” și măreția sistemului judiciar. Temători de electorat și incapabili să combată revolta populistă în creștere, ei încearcă în schimb să scoată în afara legii opoziția.

Acești judecători nu mai sunt „mai presus de politică”. Asistăm la introducerea politicii în instanțe ca niciodată în Occidentul modern. Și în acest proces, mari bătălii politice sunt eliminate din arena dezbaterii democratice.

Ce înseamnă cu adevărat democrația occidentală dacă alegătorilor li se refuză alegerea candidaților sau celor aleși li se refuză șansa de a-și îndeplini promisiunile față de electorat?

După cum am mai argumentat pe europeanconservative.com , aceste întrebări revin la originile conceptului de democrație în Atena antică, ca o căsătorie a demosului — poporul — și kratos — puterea sau controlul. Scopul oligarhiei este întotdeauna să-i țină pe cei doi cât mai departe, să-și mențină monopolul asupra puterii. Concentrarea din ce în ce mai mare a kratos în instanțe este cel mai clar caz al instinctelor antidemocratice ale oligarhilor occidentali.

Atacurile scandaloase, cum ar fi procesul Le Pen-show, s-ar putea să se întoarcă înapoi și să conducă la o nouă creștere a sprijinului pentru populiștii naționali. Oamenilor nu le place să li se spună pentru cine au voie să voteze. Revolta populistă împotriva vechii ordini nu poate fi încheiată cu o lovitură de stilou de judecător. Însă încă nu vedem cât de departe este pregătită să meargă instituția pentru a limita amenințarea la adresa puterii sale.

Este timpul ca toți cei care doresc să aibă șansa de a modela viitorul unei Europe libere să ia atitudine și să îmbrățișeze pe deplin revolta populistă. Democrația rămâne singura noastră speranță de a contesta elitele globaliste care au preluat controlul instituțiilor occidentale, de la tribunale la universități.

Miza este mare. După cum susține Frank Furedi în altă parte pe europeanconservative.com săptămâna aceasta, Occidentul este în criză, pe măsură ce vechea ordine mondială este destrămată . Este timpul să decidem ce reprezintă și ce vrem să apărăm. Recuperarea și promovarea principiilor fondatoare ale democrației, suveranității populare și libertății de exprimare va fi cheia pentru asigurarea viitorului.

De aceea, atunci când vine vorba de confruntarea dintre instanțele de stat sau UE și politicienii populiști naționali, trebuie să spunem fără condiții: Je Suis Marine, Donald, Viktor, sau oricine este următorul în linia legală. Războiul pentru democrația occidentală este acum unul serios. Fără predare.

Mick Hume este redactor-șef al europeanconservative.com. Este jurnalist, editor și autor englez. În aceste zile scrie și pentru Spiked , The Daily Mail și The Sun. Hume este autorul, printre altele, Revolting! Cum subminează democrația democrația și de ce se tem (2017) și declanșează un avertisment: teama de a fi ofensator ucide libertatea de exprimare? (2016), ambele publicate de Harper Collins. Hume a fost editorul de lansare al revistei Living Marxism (decedat) din 1988 și editorul de lansare al spiked-online.com din 2001. A fost editorialist pentru The Times (Londra) timp de 10 ani. A lucrat în domeniul comunicațiilor pentru Partidul Brexit al lui Nigel Farage (2019) și pentru Reform UK la alegerile generale din 2024. În prezent, este Visiting Fellow la MCC din Budapesta.

Sursa: https://europeanconservative.com/articles/democracy-watch/the-western-elites-war-against-democracy-is-now-out-in-the-open/