„În ultima săptămână s-au înregistrat o serie de acorduri majore de cooperare - inclusiv în domeniul energiei, securității și logisticii - între diverse permutări ale Iranului, Irakului, Rusia și China (…). Elementele sale cheie constituie o parte semnificativă din noua ordine a pieței globale a petrolului.

Cel mai bun loc pentru a începe aici este punctul final al ceea ce își dorește China în marea sa schemă de lucruri, așa cum este delimitat în proiectul său multi-generațional de atragere a puterii, „One Belt, One Road”. Ceea ce își dorește este să transforme Orientul Mijlociu într-o mare stație de petrol și benzină prin care să își poată alimenta creșterea economică pentru a depăși SUA ca superputere numărul unu până în 2030. Cele trei cele mai mari rezerve de petrol și gaze din regiune aparțin Iranului, Irak și Arabia Saudită, așa că vrea să le controleze pentru început.

Pentru Rusia, care are deja o mulțime de petrol și gaze – asupra cărora China are deja un control semnificativ – obiectivele în Orientul Mijlociu sunt mai variate. Un obiectiv este acela de a continua să exercite influență în mai multe țări pe care le consideră cheie pentru a-și menține o parte din controlul asupra statelor din fosta Uniune Sovietică. Altul, mai recent, este de a folosi această influență pentru a-și consolida poziția de partener de remarcat al Chinei. În ceea ce privește celelalte țări din această telenovelă – Iranul și Irakul, și acum și mai clar, Arabia Saudită – ele sunt în această nouă alianță globală, parțial pentru sprijinul economic și politic din partea Chinei (și într-o măsură mai mică, Rusia) și pentru că sistemele lor politice sunt în mod natural mult mai apropiate de regimurile autoritare ale Chinei și Rusiei decât de cele democratice ale SUA și ale aliaților săi.

Atunci, la banii aruncați, Iranul și Irakul au semnat un nou set de acorduri de petrol și gaze în ultimele două săptămâni (...). Iranul a exercitat de multă vreme o influență enormă asupra vecinului său direct și indirect prin împuternicirile sale politice, economice și militare. Irakul a fost întotdeauna predispus la o astfel de cooperare în sectorul energetic, deoarece cele două țări au în comun câteva dintre cele mai mari rezervoare de petrol. Acestea includ Azadegan (pe partea Iranului)/Majnoon (pe partea Irak), Azar/Badra, Yadavaran/Sinbad, Naft Shahr/Naft Khana, Dehloran/Abu Ghurab, West Paydar/Fakka și Arvand/South Abu Ghurab. Acest lucru s-a dovedit de multă vreme extrem de util Iranului în evitarea sancțiunilor, deoarece petrolul din partea sa a acestor rezervoare poate fi cu ușurință remarcat drept petrol irakian nesancționat și apoi expediat oriunde în lume. S-a dovedit, de asemenea, un instrument util pentru Irak prin care poate stoarce miliarde de dolari din SUA, promițând că va opri importul de electricitate și gaz iranian. doar pentru a renunța la acele promisiuni în momentul în care banii ajung în conturile bancare din centrul orașului Bagdad. Ultimele acorduri de cooperare întăresc și mai mult toate aceste legături dintre Iran-Irak.

Referiți-vă la celelalte acorduri de cooperare recente care vizează să vă asigurați că orice este al Iranului (inclusiv controlul asupra rezervelor de petrol și gaze ale Irakului) este și al Chinei și Rusiei. Primul a fost Moscova, care a semnat 10 noi acorduri de cooperare cu Iranul numai pentru sectorul petrolier, pe 18 mai. Potrivit unei surse care lucrează îndeaproape cu Ministerul Petrol al Iranului, cu care a discutat în exclusivitate săptămâna trecută de către OilPrice.com, acordurile cuprind șase memorandumuri de înțelegere, două contracte, o foaie de parcurs mai largă de cooperare militară și o altă foaie de parcurs legată de cooperarea bilaterală în domeniile industriei , transferul de tehnologie și îmbunătățirea recuperării petrolului. În esență, acestea se adaugă la o reînnoire și extindere a acordurilor anterioare de cinci și 10 ani rulante dintre Rusia și Iran. Acestea permit Rusiei (împreună cu China în acorduri separate, care urmează să fie acoperite într-un moment) să aibă firmele sale prezente în orice zăcăminte de petrol și gaze din Iran pe care Moscova îl alege. De asemenea, permite schimbul celor mai promițători ofițeri militari între cele două țări și ca Rusia să aibă acces deplin la aeroporturile și porturile maritime ale Iranului. În plus, permite continuarea cooperării în alte chestiuni militare și de securitate, inclusiv schimbul de informații, echipamente și tehnologie (...).

Omul Rusiei în Iran – viceprim-ministru și copreședintele Comisiei Permanente Ruso-Iraniene pentru Comerț și Cooperare Economică, Alexander Novak – a subliniat, de asemenea, că cele două țări lucrează la interacțiunile bancare și își folosesc monedele naționale în tranzacții bilaterale. S-au înregistrat progrese suplimentare și în ceea ce privește Coridorul de transport Nord-Sud (NSTC), cu mai multe acorduri încheiate în sectoarele de transport feroviar, rutier, maritim și aerian. Moscova este interesată de dezvoltarea coridorului până în India și nu numai. Pe lângă stimularea comerțului dintre Rusia și Iran prin regiunile Caspice și Golful Persic, aceste rute ar oferi, de asemenea, multe oportunități de utilizare „dublă” – atât civilă, cât și militară – a aeroporturilor și a porturilor maritime (...).

Autor: Simon Watkins

Sursa : https://oilprice.com/Energy/Energy-General/Three-New-China-Russia-Iran-and-Iraq-Agreements-Confirm-The-New-Oil-Market-Order.html