Autor: Paul Taylor, publicist englez
Ursula von der Leyen s-a predat fermierilor supărați săptămâna trecută mai repede decât ai putea să scuturi o furcă sau să arunci un tractor cu gunoi de grajd în afara Parlamentului European. Președintele Comisiei Europene, care se așteaptă să-și anunțe candidavbtura pentghru un al doilea mandat la conducerea executivului UE săptămâna viitoare, le-a spus parlamentarilor că comisia retrage un proiect de lege pentru a reduce la jumătate utilizarea pesticidelor chimice până în 2030 și va organiza mai multe consultări.
Măsura propusă a fost un element cheie în Acordul ecologic eukropean al Comisiei, menit să facă UE neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon până în 2050, să facă agricultura mai prietenoasă cu mediul și să păstreze biodiversitatea. Întoarcerea bruscă a lui Von der Leyen asupra uneia dintre politicile pe careea le-a semnat nu a fost doar o încercare de a dezamorsa o revoltă rurală care se răspândește pe întreg continentul din cauza creșterii costurilor la combustibil, a reglementărilor de mediu împovărătoare, a reducerii prețurilor comercianților cu amănuntul și a importurilor ieftine. A fost, de asemenea, un semn de panică tot mai mare în rândul partidelor principale ale UE, din cauza ascensiunii aparent inexorabile a naționaliștilor de extremă dreaptă înaintea alegerilor din iunie.
Von der Leyen, un fost ministru german al apărării, luptă pentru a conduce campania Partidului Popular European de centru-dreapta pentru alegeri, chiar dacă ea nu caută un loc în parlamentul european. Prezentarea ei drept candidatul principal al PPE pentru a conduce comisia din 2024 până în 2029 este o formalitate, deoarece nu există niciun alt contra-candidat. Dar ea a trebuit să-și reducă politicile ecologice pentru a linişti un partid atât de înspăimântat de „greenlash” împotriva legislației UE, încât se grăbește să se repoziționeze ca vocea adaptării treptate într-un ritm pe care cetățenii și-l pot permite.
Liderii UE au încercat să ia de pe masă o altă problemă controversată, ajungând în decembrie la un acord asupra unui Pact de migrație pe termen lung, care include controale mai stricte la frontierele externe, proceduri mai rapide pentru procesarea solicitanților de azil, expulzarea celor ale căror cereri sunt respinse și împărțirea poverii refugiaților între țările UE. Dar populiștii precum premierul ungar, Viktor Orbán, continuă să declare împotriva obligației de a alege între admiterea migranților nedoriți și plata pentru ca alte țări să-i primească în noul sistem.
Am văzut sondaje de opinie nepublicate efectuate pentru parlamentul european în ianuarie, care au arătat că partidele eurosceptice, suveraniste sau populiste au preluat conducerea în opt din cei 27 de membri UE și sunt pe locul doi în încă patru. Mai mult, țările în care extrema dreaptă va avea cele mai multe locuri în legislativ includ Germania, Franța, Italia, Polonia, România și Țările de Jos. Acest lucru devine înfricoșător, iar evenimente precum furia fermierilor se joacă în mâinile unor populiști precum Marine Le Pen din Franța, Alice Weidel din Germania și liderul olandez de extremă-dreapta Geert Wilders, care prosperă pe bază de discurs împotriva elitelor de la Bruxelles.
„Propunerea legii pesticidelor a devenit un simbol al polarizării”, a recunoscut von der Leyen în Parlamentul de la Strasbourg. „Pentru a merge mai departe, este nevoie de mai mult dialog și de o abordare diferită.” S-ar putea să fi trântit poarta grajdului după ce calul s-a dezlegat. Fermierii au votat în mod tradițional pentru partidele conservatoare și creștin-democrate, în timp ce socialiștii și social-democrații își aveau bastioanele în zonele urbane industriale. Amintiți-vă de fostul președinte Jacques Chirac, prietenul fermierilor gauliști, pălmuind jovial în spatele vacilor în circumscripția sa din sud-vestul Corrèze sau la târgul agricol anual de la Paris. În zilele noastre, acei alegători sunt mai predispuși să voteze pentru Adunarea Națională al lui Le Pen, sugerează sondaje recente.
În Franța, pentru republicanii de centru-dreapta, moștenitorii lui Chirac, votează la abia 8%, în timp ce Adunarea Națională se situează peste 30% în ultimele sondaje, iar Reconquista și mai de dreapta a ideologului anti-islam Éric Zemmour cu încă 6-8%. Lista lui Le Pen este condusă de carismaticul Jordan Bardella, în vârstă de 28 de ani, deja europarlamentar și președinte al partidului, în timp ce cea a lui Zemmour este în fruntea cu nepoata lui Le Pen, Marion Maréchal, în vârstă de 34 de ani, favorită a strategului politic de extremă-dreapta american Steve Bannon.
.
În Țările de Jos, nemulțumirea fermierilor față de reducerea emisiilor de azot a dus la creșterea bruscă a MIșcaăă Fermierilor, un partid care a venit de nicăieri pentru a câștiga cele mai multe voturi la alegerile regionale din martie trecut. Mulți dintre acești votanți de protest au trecut de atunci la partidul Wilders’ Freedom, care a ocupat fruntea scrutinului la alegerile generale din noiembrie și a câștigat mai mult teren de atunci.
Îmbunătățirea condiției rurale poate împiedica fermierii să blocheze autostrăzi sau să ardă baloți de fân în afara birourilor guvernamentale, dar este puțin probabil să-i aducă înapoi către curentul principal de centru-dreapta, având în vedere adâncimea nemulțumirii lor.
Sursa : https://www.theguardian.com/commentisfree/2024/feb/16/europe-farmers-climate-green-protest-eu
