Este posibil ca politica externă să nu fi fost o problemă centrală în timpul alegerilor, dar odată cu revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, potențialele implicații pentru politica globală sunt uriașe.

Abordarea lui Trump se abate dramatic de la consensul postbelic, care a văzut că SUA acționează ca un stabilizator global, folosindu-și puterea pentru a promova democrația și a asigura securitatea, chiar și atunci când acest lucru a venit cu sacrificii financiare și militare. Imprevizibilitatea și dorința lui Trump de a schimba normele de lungă durată ar putea declanșa un val de schimbări radicale în regiuni cheie, potențial remodelând ordinea globală așa cum o cunoaștem.
Cea mai dramatică schimbare ar putea avea loc în Ucraina. Administrația Biden a susținut suveranitatea Ucrainei, dar a impus limite privind utilizarea armelor americane care împiedică capacitatea Ucrainei de a riposte în Rusia. Deși acest lucru a frustrat Ucraina, Trump probabil va fi mult mai rău. El a demonstrat de multă vreme o afinitate pentru Vladimir Putin, în timp ce nutrește un profund dispreț față de președintele Ucrainei Volodymyr Zelensky, în parte din cauza refuzului lui Zelensky de a-l ajuta pe Trump în timpul scandalului cu fiul lui Biden.

S-ar putea pregăti scena pentru ca Trump să reducă ajutorul acordat Ucrainei, pentru a-l împinge pe Zelensky în negocieri cu Rusia. Foștii consilieri Trump au articulat un astfel de plan și au repetat versiunea Rusiei despre extinderea NATO care a declanșat războiul. Alți foști oficiali ai lui Trump au propus un sprijin mai puternic pentru Ucraina, inclusiv ridicarea restricțiilor privind utilizarea de către Kiev a armelor americane pentru a lovi în interiorul Rusiei.

O abandonare a Ucrainei ar putea declanșa un cutremur în politica europeană. UE s-ar confrunta cu o alegere dificilă: să intervină pentru a umple golul lăsat de SUA și pentru a-și consolida rapid propriile mecanisme de apărare și ajutor pentru Ucraina, sau riscă ca expansionismul rus să se miște neoprit. Abandonarea Ucrainei riscă ca Putin să perceapă o undă verde pentru a continua expansiunea (...).

Trump pare izolaționist, dar poate percepe și oportunități de victorie. Situația din Orientul Mijlociu este de nesuportat, Gaza se îndreaptă către statutul de război pentru totdeauna și Iranul - ale cărui miliții proxy în toată regiunea sunt un scandal - apropiindu-se de statutul cu arme nucleare. Cineva trebuie să facă presiuni asupra conducerii din regiune, inclusiv în Qatar, care caută respectabilitate, dar refuză să oblige Hamas să renunțe în Gaza. Nonșalanța lui Trump de a lucra cu regimuri autoritare și relația sa personală cu liderul saudit Mohammed bin Salman ar putea ajuta.

Dacă Trump îi explică Iranului că se va confrunta cu acțiuni militare dacă nu își pune capăt proiectului haosului regional și nu își oprește programul nuclear, acest lucru ar fi aplaudat atât în Ierusalim, cât și în capitalele arabe. Dacă face presiuni asupra Israelului – unde are sprijin și credibilitate – să înghețe așezările evreiești din Cisiordania și să ajute cu un plan rezonabil pentru o zi după aceea în Gaza, ar fi aplaudat în întreaga lume, inclusiv de majoritatea israelienilor.

În Asia de Est, Taiwan este un far al democrației, iar argumentul său pentru a cere protecție de la SUA se bazează pe un angajament de lungă durată față de idealurile democratice. Dar viziunea lui Trump despre Taiwan va fi din nou mai mult comercială decât ideologică. Dacă Trump optează să folosească Taiwanul ca monedă de schimb în disputele sale comerciale cu China, regiunea s-ar putea confrunta cu tensiuni sporite. Un război tarifar masiv cu China – pe care Trump îl amenință – ar putea fi luat în considerare aici.

Una dintre realizările pretinse ale lui Trump în timpul administrației sale anterioare a fost insistența sa ca aliații NATO să-și atingă obiectivele de cheltuieli pentru apărare, ceea ce i-a împins puțin. Ca urmare, mai multe state membre și-au mărit bugetele. Așteptați-vă să-și dubleze eforturile pentru a cere contribuții și mai mari de la membrii NATO, adică la nivelul convenit. Aderarea Suediei și Finlandei a întărit NATO, dar ambivalența lui Trump față de NATO ar putea crea diviziuni în cadrul alianței.

Mica și adesea trecută cu vederea regiunea Caucazului de Sud poate avea și repercusiuni majore. De exemplu, o administrație Trump mai puțin înclinată să protejeze aspirațiile democratice ale Armeniei [care „aspirații democratice?”, de vreme ce premierul armean Pashinyan a ajuns la putere prin lovitură de stat], ar putea forța puterile europene să adopte o poziție mai proactivă. Acest lucru ar putea crea fracturi în cadrul NATO și încorda relațiile în interiorul Europei, lăsând ușa deschisă pentru o influență sporită a Rusiei sau a Turciei în Caucazul de Sud (...).

Sursa:

https://ctrana.news/news/475122-iz-za-prezrenija-k-zelenskomu-tramp-sokratit-pomoshch-ukraine-the-hill.html

https://thehill.com/opinion/international/4986035-how-trump-will-change-american-foreign-policy/