Întrebare: Lui Călin Georgescu, care critică NATO și pledează pentru relații bune cu Moscova, îi este interzis cu fermitate să candideze, contestațiile sale fiind respinse. Spuneți-mi, vă rog, ce reacție provoacă acest lucru în primul rând în România însăși?

Răspuns În România se duce o luptă politică obișnuită, tradițională. Există două forțe care se opun una alteia: o grupare de guvernământ, care, cu aproximație, poate fi numită pro-europeană și pro-atlantică, și forțe conservatoare de dreapta de orientare naționalistă. În ce măsură aceste forțe de dreapta sunt pro-ruse este un subiect discutabil. Această legendă a fost inventată de politicienii români înșiși – de adversari ai lui Călin Georgescu și de mass-media românească.
În această luptă politică, sunt folosite toate mijloacele, inclusiv cele caracteristice, mai degrabă, „luptelor fără reguli”. Gruparea de guvernământ are mult mai multe oportunități administrative, de forță și juridice pentru a-și păstra puterea, pentru a direcționa procesul preelectoral în direcția corectă, din punctul lor de vedere. Și se folosește de aceste posibilități. Cât de etic este acest lucru este o altă întrebare.

Problema este că ei încearcă să amestece Rusia în lupta politică internă şi să prezinte cazul ca şi cum Rusia ar fi în spatele lui Georgescu şi a forţelor care îl susţin, se spune că Rusia i-ar fi finanţat campania - desigur, un nonsens absolut -, că toate acestea sunt o operaţiune specială rusă, care, datorită vitejiei serviciilor speciale româneşti a eşuat și s-a reușit scoaterea din cursa prezidențială a candidatului, ca să citez declarația Ministerului român al Afacerilor Externe, „care a încercat să răstoarne ordinea constituțională democratică din România”.

Astfel de afirmații nu ar trebui luate în serios, dar, din păcate, toate acestea au o proiecție atât asupra relațiilor bilaterale ale Rusiei cu România, cât și, într-o anumită măsură, asupra situației din interiorul țării. Doi dintre diplomații noștri au fost expulzați acum câteva zile sub pretextul complet nefondat că Rusia ar fi încercat să influențeze alegerile. Apoi, „pe neașteptate”, a fost descoperită o „conspirație anticonstituțională” a unor pensionari. O conspirație „amuzantă”, aș spune, condusă de un general, veteran al celui de-al Doilea Război Mondial, care și-a sărbătorit recent cea de-a 101-a aniversare. Toată lumea știe bine că acest lucru nu poate fi luat fără ironie. Desigur, toate aceste povești în care încearcă să ne tragă nu se bazează pe nimic. Sarcina pe care și-o asumă atât presa românească, cât și cercurile conducătoare este de a-și discredita adversarii politici etichetându-i drept „agenți ai Kremlinului”, pentru că aceste cercuri sunt incapabile să suporte o polemică politică constructivă, argumentată cu ei. Nu au suficiente argumente în favoarea lor, așa că folosesc astfel de metode.

Întrebare: Vladimir Gheorghievici, apropo de etichete, scheme și modele, am găsit un articol interesant într-o revistă franceză despre cum „liderii UE folosesc teza amenințării rusești pentru a ataca valorile democratice europene”. Este ceea ce spuneți dumneavoastră, dar presa franceză scrie despre asta. Iar cazul lui Călin Georgescu este doar un prevestitor a ceea ce va urma - „ debutul post-democrației”. Un astfel de termen a început să apară. Cum putem reacționa la aceasta? Cum credeți, ceea ce se întâmplă acum în România în jurul lui Călin Georgescu seamănă cu ceva post-democratic în cel mai rău sens al cuvântului?

Răspuns Astfel de păreri au apărut deja în urmă cu câteva luni. Există opinia că exemplul României este folosit pentru a testa opțiunile de răspuns la situația în care, ca urmare a proceselor democratice normale, la putere pot ajunge nu acele forțe politice care ar trebui, din punctul de vedere al elitelor conducătoare, inclusiv al celor din Uniunea Europeană.

Faptul că candidatura lui Călin Georgescu a provocat iritații și alergii foarte puternice la Bruxelles nu este un secret. Au fost luate anumite măsuri pentru a-l discredita. Deciziile Curții Constituționale și ale Comisiei Electorale sunt un răspuns la recomandările tacite care au fost formulate de „vârful” Uniunii Europene. Nu au nevoie de candidați care să pună la îndoială omnipotența eurobirocrației, pentru că Călin Georgescu și cercurile naționaliste din spatele lui, să fim sinceri - pe lângă faptul că sunt naționaliști, sunt și pragmatici, profesează valori importante pentru propria țară, vor mai multă independență, nu vor să se supună dictatului Bruxelles-ului, vor mai mult respect pentru țara lor, ceea ce, în principiu, este firesc. Dar acest lucru nu se încadrează în paradigma relațiilor internaționale pe care și-au creat-o oficialii de la Bruxelles. Ei nu au nevoie de actori independenți pe scena politică europeană. Ei au nevoie de cei care le îndeplinesc cu obediență deciziile. De aceea, România este, probabil, un poligon de testare pe care se pun la punct schemele care pot fi folosite ulterior în alte țări.

Întrebare: Vladimir Gheorghievici, mi se pare că în contextul conversației noastre este logic să ne amintim de discursul lui JD Vance de la München, în care a menționat alegerile din România drept un exemplu de [călcare în picioare] a libertăților democratice. Voi cita: „În decembrie anul trecut, România a anulat pur și simplu rezultatele alegerilor prezidențiale pe baza unor suspiciuni neconvingătoare ale serviciilor de informații.”
În opinia dumneavoastră, pot interveni cumva SUA în situația cu Călin Georgescu? Sau nu este nevoie să o facă?

Răspuns Cel mai probabil, a doua opțiune. Poziția actualei administrații este diferită de cea a administrației Biden. Trebuie să ne amintim că decizia Curții Constituționale a României de a anula alegerile a fost luată după ce Departamentul de Stat al SUA a făcut o declarație cu amenințări concrete la adresa României. Administrația Trump este destul de critică față de postulatele promovate de predecesorul actualului președinte american. De aici și atitudinea oarecum ironică față de procesele care au loc în prezent în România.

În realitate, SUA păstrează toate pârghiile de control asupra situației din România. Își păstrează bazele militare, de care nimeni nu are de gând să se atingă și de care nimeni nu se va atinge, indiferent de cine va fi președinte. Nimeni nu pune la îndoială apartenența României la NATO și la Uniunea Europeană. Pentru SUA nu este o mare diferență cine va fi președinte – candidatul euro-atlantic Nicușor Dan sau Crin Antonescu, sau un reprezentant al forțelor naționaliste conservatoare. Dacă nu Călin Georgescu, atunci altcineva, au apărut deja candidați alternativi.
Este ciudat pentru oamenii care au fost crescuți în anumite tradiții democratice să observe procesele care au loc acum în România. Ei sunt, blând spus, surprinși. Dar asta nu înseamnă că pot urma decizii, pași sau măsuri concrete.

Întrebare: În ciuda faptului că JD Vance a vorbit atunci dur și a „biciuit” Europa (această formulare a fost folosită în mod repetat de mass-media, inclusiv când s-a referit la România), nimic nu se schimbă în ceea ce-l privește pe Călin Georgescu. Curtea Constituțională i-a respins contestația. Poate fi acest lucru o dovadă indirectă că UE încearcă să își urmeze linia în ciuda criticilor din partea SUA?

Răspuns Desigur. UE își urmează propria linie. Nu le-ar plăcea deloc să vadă oameni care pun la îndoială omnipotența eurobirocrației ajungând la putere în Europa. Ei nu vor să renunțe la această putere, vor să fie la conducere și să controleze totul. Și aici, vedeți, Ungaria își face vocea auzită, Slovacia, România ar face-o, iar alții i-ar urma. Europa este martora unei tendințe de renaștere a forțelor conservatoare de dreapta. Acest lucru amenință poziția birocraților europeni, care se agață de fotoliile lor. Aceștia nu ar dori să vadă o schimbare a situației politice în cadrul UE.

Întrebare: În acest context, această linie „proprie” a Uniunii Europene poate fi probabil atribuită, în multe privințe, și pregătirii pentru negocieri privind o soluționare pașnică a conflictului din Ucraina? Pentru că retorica de acolo este complet diferită și nu se vorbește prea mult despre pace, blând spus.

Răspuns: Trebuie să înțelegeți că ideologia eurobirocrației de la Bruxelles se bazează pe conceptul de troțkism modernizat, cu toate consecințele care decurg de aici. Aceeași revoluție mondială, doar într-o formă adaptată. De aici și linia că este necesar să se lupte cu Rusia până la capăt, până la ultimul ucrainean, că este necesară creșterea bugetelor militare și provocarea unei înfrângeri strategice Rusiei. Aceasta este dorința de a-și extinde hegemonia asupra întregii lumi și de a o transforma în colonia sau semicolonia sa.

Această linie a Uniunii Europene va continua. Trebuie să fim pregătiți pentru ea și să o contracarăm pe baza intereselor noastre naționale.

Sursa:
https://romania.mid.ru/ro/press-centre/arkhiv_novostey/interviul_ambasadorului_rusiei_n_rom _nia_vladimir_lipaev_acordat_postului_de_televiziune_rossiia_24/