Cuvânt introductiv al ministrului Afacerilor Externe al Federației Ruse, Serghei Lavrov, la întâlnirea cu șefii organizațiilor neguvernamentale ruse, Moscova, 24 aprilie 2026.

Bună ziua,

Mă bucur să vă văd din nou pe toți.

Ne întâlnim anual în acest format. Știu că între organizațiile pe care le reprezentați și subdiviziunile ministerului nostru, între directorii de departamente și colaboratorii lor, între dumneavoastră și adjuncții ministrului care coordonează direcțiile respective, s-au stabilit legături de lucru permanente, schimburi de informații.

Așa cum se întâmplă la astfel de evenimente anuale, vrem să dedicăm întâlnirea de astăzi unui dialog deschis și interactiv despre acele probleme internaționale care sunt pe buzele tuturor și care influențează activitatea dumneavoastră utilă și necesară. Dacă nu aveți nimic împotrivă, voi spune câteva cuvinte despre evaluările noastre privind ultimele evoluții a situației mondiale, după care vom trece la discuția interactivă.

Președintele Vladimir Putin a subliniat în repetate rânduri că lumea a intrat într-o epocă de schimbări nemaivăzute. Puncte de vedere similare au fost exprimate public și de președintele Republicii Populare Chineze, Xi Jinping. Cum a spus Vladimir Putin, în aceste condiții turbulente Rusia joacă, în virtutea istoriei, a georgrafiei și caracterului ei civilizațional, unul dintre rolurile centrale în aceste procese.

Cum spun prietenii noștri chinezi, întotdeauna o perioadă de criză deschide concomitent nu doar noi pericole, dar și mari oportunități. Așa este viața. În istorie au existat nu o dată astfel de perioade. Principala amenințare la adresa păcii și securității internaționale, așa cum o vedem noi astăzi, este politica promovată de statele „Occidentului colectiv”. Noi continuăm să-l definim „colectiv”, deși în acest colectiv au apărut divergențe. Obiectivul strategic însă, nu avem nicio îndoială în acest sens, rămâne același – să domine prin orice mijloace, să domine și să domine, păstrându-și pe cât posibil și pe cât de mult hegemonia, să descurajeze dezvoltarea noilor centre de putere mondială, concurenți situați în țările Majorității Globale din Asia, Africa și America Latină.

Observăm zilnic, ni se arată practic în regim de timp real că, de dragul păstrării hegemoniei, de dragul atingerii obiectivelor lor reprobabile, se recurge la sancțiuni ilegale, la jefuirea, la furtul fondurilor de stat ale altor țări, la șantaj, amenințări și, firește, la folosirea forței militare, așa cum am văzut în Venezuela și, în prezent, în Iran – cu încălcarea gravă a dreptului internațional.

Să spui că agresiunea neprovocată a americanilor și israelienilor împotriva Iranului a destabilizat serios situația din Orientul Mijlociu asta ar fi o evaluare incompletă. Pentru că în prezent situația se destabilizează în întreaga lume: toate statele își revizuiesc perspectivele de dezvoltare economică, sursele de aprovizionare cu resurse energetice etc. Continuarea conflictului (care, judecând după toate aparențele, este departe de a se încheia) va atrage după sine cele mai negative consecințe pentru comunitatea mondială, pentru situația economică a majorității omenirii și pentru securitatea globală.
Toate acestea nu se derulează în vid. Alt factor puternic de destabilizare a situației mondiale este expansiunea Occidentului pe continentul eurasiatic, care durează de câteva decenii, în special în regiunile unde întotdauna influența Rusiei a fost puternică și unde avem interese tradiționale legitime.

Dorința obsesivă, care în ultimii ani a răbufnit din plin deja în sloganul de a aplica Rusiei o „înfrângere strategică”, reflectă o strategie pe mulți ani, chiar secole. Într-o anumită perioadă a istoriei noastre, după crearea ONU și OSCE și după dispariția Uniunii Sovietice, perspectivele unei coexistențe și chiar a cooperării cu Occidentul ni se păreau destul de realiste. Toate astea au fost însă date uitării.

Ni s-a declarat un război deschis. În acest scop ca ”vârf de lance” este folosit regimul de la Kiev. Dar toți știu că acest ”vârf de lance” este neputincios fără sprijin cu armament occidental, date de informații, sisteme satelitare, instruirea militarilor și multe altele. Regimul de la Kiev și statul ucrainean sunt folosite în mod vădit ca berbec geopolitic. Niște tipi sinceri din Statul Major al Belgiei, parcă, au declarat public că se pregătesc pentru un război cu Rusia și că Ucraina îi ajută să câștige timp. Cum se spune, nici că se poate mai sincer de atât.

Pentru a-și justifica politica, Occidentul și, înainte de toate, Bruxelles-ul internațional (cel al UE și al NATO, care tind să se contopească într-un tot unitar), dar și Berlinul, Parisul și, firește Londra, căci nu se poate fără ea, încearcă să demonizeze tot ceea ce este rusesc și vorbește deschis despre pregătirea unui război cu noi în viitorul apropiat. Șeful statului major belgian, F. Vansina, a declarat că mai au la dispoziție câțiva ani, iar ucrainenii cumpără pentru ei acest răgaz. Aceeași logică s-a regăsit și în declarația cancelarului german F. Merz, când a comentat atacul Israelului asupra Iranului și, în general, tot ceea ce face Israelul, afirmând direct că israelienii fac pentru ei treaba murdară, luptând cu Hamas, Hezbollah și alte organizații, cum ne numesc ei, teroriste, ignorând total istoria apariției acestora. Iar aceasta este legată direct de refuzul categoric de a implementa decizia ONU privind crearea statului palestinian.

În pofida acestor condiții dificile, vom continua și mai departe să promovăm cursul nostru de politică externă, apărând interesele noastre naționale de importanță vitală, creând condiții externe cât se poate de favorabile pentru o dezvoltare stabilă a țării noastre ca stat multinațional și suveran și consolidând suveranitatea în toate domeniile. Este aproape un citat din Conceptul de politică externă, actualizat și aprobat de președintele Rusiei în 2023, care își păstrează în totalitate actualitatea.

Prioritățile noastre sunt promovarea unui parteneriat egal și reciproc avantajos cu toți cei care sunt gata să colaboreze de la egal la egal, pe baza principiilor general recunoscute ale Cartei ONU și ale dreptului internațional, precum și pe baza găsirii unui echilibru cinstit de interese, în numele obiectivelor dezvoltării interne, de dragul consolidării suveranității noastre. Un exemplu opus îl reprezintă acțiunile colegilor noștri americani, care își promovează interesele naționale așa cum le înțeleg și le înțeleg în sensul că ei trebuie să domine, iar acest lucru se manifestă astăzi prin încercarea de a acaparare a aproape întregului sector energetic mondial. Observăm zilnic acest lucru.

Logica americanilor în relațiile cu majoritatea statelor (în dialogul cu noi nu am auzit încă astfel de lucruri și sper să nu le aud) este următoarea: dacă nu faci ceea ce eu te rog, te voi pedepsi. Cu alte cuvinte, eu nu îți promit nimic, dar tu trebuie să-mi dai ceea ce vreau eu, iar dacă nu, eu te voi pedepsi. Asta nu este un echilibru de interese și, cu atât mai mult, nu este deloc un dialog cinstit.

Linia noastră de a apăra dreptatea, refuzul categoric de a înlocui dreptul internațional cu un astfel de acțiuni arbitrare găsește înțelegere la majoritatea partenerilor din Sudul și Estul Global, care sunt, de asemenea, interesați de consolidarea suveranității lor și de relații internaționale mai echitabile, dar care nu pot spune încă mereu acest lucru în mod deschis, deoarece li s-a promis că vor fi „pedepsiți” dacă-i contrazic pe tovarășii mai mari.

Pe de o parte, acest lucru simplifică situația. Se vede cine este cine. Mulți dintre politologii noștri constată că Donald Trump spune ceea ce intenționează să facă, nu induce niciodată pe nimeni în eroare. El își poate schimba des și rapid convingerile în funcție de situație, dar nu își maschează planurile destul de ferme prin exerciții retorice care deviază atenția.

În această luptă (relațiile internaționale sunt tot timpul o luptă) pentru dreptate, pentru statutul și reputația țării care își face treaba în mod onest, ne bazăm în continuare pe structurile noastre sociale, pe organizațiile neguvernamentale. De fapt, dumneavoastră veniți cu o contribuție vizibilă și utilă la realizarea politicii externe stabilite de președintele Federației Ruse, Vladimir Putin.

Vreau să subliniez în mod special că în raport cantitativ după nivelul de reprezentare pe arena internațională, în diverse structuri ale ONU, OSCE etc., dumneavoastră sunteți în minoritate. Dacă este să luăm doar Occidentul și să nu includem în acest calcul mișcările sociale din țările Sudului și Estului Global. Despre acest lucru putem discuta chiar astăzi. Firește, Occidentul și organizațiile pro-occidentale îi depășesc considerabil numeric pe cei reprezentați aici și pe colegii dumneavoastră din alte țări care împărtășesc aceleași abordări.

Totuși, considerăm în continuare că puterea stă în adevăr. Așa s-a spus și nimeni nu va schimba aceste cuvinte. Iar cei care își impun adevărul prin forță sunt, istoric vorbind, condamnați la uitare. Apreciem și faptul că în cadrul contactelor noastre internaționale din străinătate, dar și când îi primiți aici pe colegii dumneavoastră, aveți discuții de încredere cu partenerii voștri din alte țări. Acest lucru ajută inclusiv statele (dorim să evităm termenul „țări neprietenoase”), ale căror guverne promovează, în prezent, politici neprietenoase față de Rusia.

Un astfel de dialog de încredere, menținerea unei atmosfere de confidențialitate, legată de crearea condițiilor pentru consolidarea înțelegerii reciproce, de dezvoltarea dialogului intercivilizațional și intercultural la nivelul societății civile, este foarte util. Importanța lui crește în condițiile actuale.

Realitățile geopolitice de astăzi sunt de așa natură încât activitatea diplomației sociale începe să se dezvolte și în acele țări din Asia, Orientul Mijlociu, Africa și America Latină unde aceasta era deja prezentă, precum și în state pentru care acest lucru nu era caracteristic în afacerile lor externe.

Condițiile care permit extinderea contactelor între societatea civilă și organizațiile neguvernamentale sunt create suplimentar prin activitatea noastră pe linie interstatală. Mă refer la BRICS, la forumul regulat Rusia–Africa (1, 2), Organizația de Cooperare de la Shanghai (SCO) și CSI. În toate aceste structuri este cultivat dialogul paralel pe „a doua pistă” între reprezentanții societăților civile. Vom sprijini în toate modurile consolidarea dialogului cu participarea dumneavoastră atât pe platformele multilaterale menționate, cât și la alte forumuri. Departamentele de resort din Ministerul de Externe al Rusiei, care coordonează problemele SCO, BRICS și spațiul post-sovietic, sunt întotdeauna gata să ajute.

I-am menționat deja pe colegii dumneavoastră din țările occidentale. Acolo sunt destui care nu acceptă rusofobia, care simpatizează cu Rusia, iubesc limba rusă, cultura și literatura și împărtășesc valorile spiritual-morale care caracterizează societatea noastră multinațională. Am menționat și structuri precum ONU și OSCE. Acolo sunt comitete și grupuri speciale pentru dezvoltarea cooperării cu societatea civilă. Nu vom fi decât bucuroși dacă, în completare la organizațiile reprezentate aici, care au deja această experiență, se vor alătura și alți participanți.

Menționez dimensiunea socială a agendei discutate în cadrul „G20”. Este cea mai concentrată secțiune a lumii contemporane, unde sunt reprezentate în mod egal atât țările occidentale din G7 cu aliații lor – Japonia, Coreea de Sud (zece state). Al doilea G10 sunt țările BRICS și partenerii noștri de dialog în aceeași structură. Aici se deschid perspective interesante pentru dialog direct între reprezentanții majorității globale și ai minorității occidentale.

Ucraina este subiectul care îi interesează pe toți și care în prezent face obiectul confruntării frontale între noi și Europa. Americanii, desigur, sunt interesați în primul rând de promovarea propriilor interese, dar ei sunt singurii – am mai spus acest lucru – dintre toate statele care au declarat public că recunosc cauzele fundamentale ale acestui conflict. Președintele SUA Donald Trump a declarat în repetate rânduri că Ucraina trebuie să uite de NATO. Iar acest lucru a fost una dintre cauzele primare ale conflictului, când Ucraina era pregătită prin seria de „maidanuri”, lovituri de stat și anulări de alegeri (ca în 2004) pentru a i se folosi teritoriul său pentru crearea de amenințări militare moderne înalt tehnologizate la adresa securității noastre, direct la frontierele Rusiei.

În paralel, americanii spun că sunt dispuși să țină cont de realitățile teritoriale așa cum s-au conturat după referendumuri. Nu îmi amintesc ca altcineva să fi spus că dorește să recunoască rezultatele referendumurilor și ce s-a întâmplat cu chestiunile teritoriale conform rezultatelor acelor consultări popoulare. Și chiar se pronunță pentru ca întreg Donbasul, regiunile Donețk și Lugansk (despre Crimeea nimeni nici măcar nu mai încearcă să pretindă altceva) să fie recunoscute ca teritoriu al Federației Ruse, așa cum este prevăzut în Constituție.

În Occident apare acum isteria: Volodimir Zelenski declară că nu va pleca nicăieri din regiunea Donețk – este parte a garanțiilor lui de securitate. Cu alte cuvinte, el vede garanțiile de securitate în război. Occidentul îi spune că esențială este acum oprirea acțiunilor militare, cine unde este acolo să înghețe, și să se ofere Ucrainei garanții de securitate, inclusiv, cum visează francezii și britanicii, desfășurarea unor forțe multinaționale de stabilizare. Asta înseamnă un singur lucru: vor să doteze regimul nazist cu garanții de securitate.

Recent, Zelenski a zburat în Cipru și s-a întâlnit cu reprezentanți ai Uniunii Europene. Ei discută cu el garanții pentru menținerea lui și a cercului lui la putere, cu păstrarea a tot ceea ce a devenit una dintre cauzele fundamentale ale situației actuale: războiul declanșat și distrugerea prin lege a tot care, într-un fel sau altul, are legătură cu Rusia: limba rusă în învățământ, mass-media, cultură și distrugerea Bisericii Ortodoxe canonice. Și acest lucru face parte din agresiunea civilizațională a Occidentului împotriva Federației Ruse, pentru că plănuiau și au început să creeze amenințări în contextul civilizațional la frontierele noastre de atunci, chiar în centrul lumii ruse.

Aceeași agresiune civilizațională s-a manifestat și în încurajarea regimului Zelenski de a elimina tot ceea ce este rusesc și Biserica Ortodoxă canonică ucraineană. Și asta este parte a agresiunii împotriva Rusiei ca civilizație. Tocmai pentru acest scop Occidentul folosește acest regim nazist. Când ni se spune cum că haideți să rezolvăm cu Donbasul, poate îl conving pe Zelenski sau poate Rusia cedează, după care totul va fi bine. Nu va fi nimic bine. Occidentul a declarat deschis că elaborează garanții de securitate pentru un regim care este considerat o amenințare pe termen lung pentru țara noastră și care va fi folosit inclusiv pentru noi aventuri militare. Ei au declarat că toate astea vor începe în anii 2029–2030.

De aceea apreciem faptul că SUA, în ciuda specificului acțiunilor lor, adoptă o astfel de poziție: prezentarea publică a cauzelor fundamentale ale conflictului (într-o interpretare apropiată de realitate) și – cel mai important – acțiuni concrete: fără nici un NATO și cu înțelegerile stabilite la întâlnirea din Alaska. Curând vom marca primul an de la întâlnirea de la Anchorage. În această perioadă europenii – trebuie recunoscută obrăznicia lor – împreună cu Zelenski au depus eforturi considerabile pentru a-i abate pe americani de la cursul lor, acceptat de noi, și pentru a-și continua jocurile de distrugere a concurentului geopolitic.

Limba rusă. Este imposibil să o distrugi. Vedem acest lucru și în Ucraina. Cu cât este mai interzisă, cu atât mai mult se vorbește rusă, chiar și în rândul reprezentanților regimului Zelenski în ședințe interne. Le este mai confortabil să vorbească rusa decât ucraineana, pe care mulți au început să o învețe numai după ce au intrat în politică. În acest context, menționez crearea Organizației Internaționale pentru Limba Rusă, la inițiativa președintelui Kazahstanului, Kasim-Jomart Tokaev. Luna trecută am organizat prima conferință ministerială a acestei organizații, stabilind etapele inițiale ale activității sale. Contăm pe contribuția dumneavoastră la organizarea de evenimente comune, la elaborarea de proiecte comune.

În același timp, ca și în anii anteriori, vom continua împreună cu organizațiile noastre sociale eforturile de combatere a agresiunii istorice (parte a agresiunii civilizaționale împotriva Rusiei), de contracarare a încercărilor de rescriere a istoriei celui de-al Doilea Război Mondial și a Marelui Război pentru Apărarea Patriei, precum și de revizuire a rezultatelor recunoscute internațional ale Marii noastre Victorii.

În acest an, pe 19 aprilie, în Rusia a fost marcată pentru prima dată prin decret prezidențial Ziua comemorării victimelor genocidului poporului sovietic – genocidul tuturor popoarelor URSS comis de naziști în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Considerăm că această dată ne oferă nouă și prietenilor noștri din organizațiile civice impulsuri suplimentare pentru a impune, în mod consecveent, dreptate. Vom depune eforturi pentru a obține inclusiv pe platformele internaționale ca aceste crime împotriva cetățenilor Uniunii Sovietice de toate naționalitățile să fie recunoscute drept genocid. În această chestiune, este greu de supraevaluat rolul organizațiilor patriotice neguvernamentale, care promovează informații obiective, realizează proiecte menite să păstreze și să perpetueze memoria atât în rândul poporului nostru, cât și în cel al popoarelor Europei pe care noi le-am eliberat.

Sursa:
https://mid.ru/ru/foreign_policy/news/2099030/