Miercuri 5 aprilie a..c., la o întâlnire cu miniștrii de Externe din țările membre NATO la Bruxelles, Jens Stoltenberg, secretarul general al Alianței NATO, a atacat China, acuzând țara că răspândește narațiunea de război a Kremlinului, susține economia puternică sancționată a Rusiei și că încearcă să înfrângă ordinea mondială bazată pe „reguli”. „China refuză să condamne agresiunea Rusiei, se face ecoul propagandei Rusiei și susține economia Rusiei”, a spus Stoltenberg.

Apoi, alți doi grei ai Europei, președintele Franței Macron și președinta CE Ursula von der Leyen, s-au deplasat în vizită în China, în încercarea de a determina China să se se îndepărteze de Rusia. Președintele Xi l-a primit cu înalte onoruri de stat pe președintele Franței, dar a ales să o ignore pe madam Ursula, ceea ce tradus din limbajul diplomatic în cel obișnuit ar putea să însemne : „mai du-te și tu femeie la treburile tale !” În schimb, pe președintele Franței Xi l-a primit zâmbind, atâta cât îi permiteau coada ochilor săi oblici, în ideea că China va face cu Franța ceva afaceri reciproc avantajoase.

Dar exact în timp ce Xi discuta diplomatic cu Macron, în ziua de 6 aprilie a.c., purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe al Chinei, Mao Ning, a susținut o Conferință de presă în care a afirmat textual: „În ceea ce privește criza din Ucraina, China menține o poziție obiectivă și justă. Am susținut o soluționare politică a crizei și am lucrat pentru discuții pentru pace. Poziția noastră este prezentată în mod cuprinzător și sistematic în Poziția Chinei privind soluționarea politică a crizei din Ucraina . Istoria va spune cine stă cu adevărat de partea dreaptă susținând justiția. SUA și blocul militar al NATO poartă responsabilități incontestabile cu privire la criza din Ucraina. NATO nu este în măsură să critice China sau să facă presiuni asupra Chinei”.

Sursa: http://vienna.china-mission.gov.cn/eng/fyrth/202304/t20230406_11055468.htm