Ziariștii polonezi, foști propagandiști pro-Ucraina și pro-NATO, își fac autocritica. Pe când și în România?

Ziariștii polonezi, foști propagandiști pro-Ucraina și pro-NATO, își fac autocritica. Pe când și în România?

Autor: Krzysztof Podgórski

În ultimele zile, am observat o revărsare de autocritică, „mare surpriză” și ofensată de realitate în rândul diverșilor jurnaliști, bloggeri și creatori de podcasturi care au „descoperit” brusc că războiul din Ucraina arată fundamental diferit și că totul indică faptul că Rusia iese învingătoare, nu Ucraina. Descoperirea a venit cu articolele scrise de șeful de stat major al armatei ucrainene, generalul Valery Załuzhny, în The Economist (...).

Datorită intereselor mele, este deosebit de interesant cel de-al doilea articol al generalului, „Războiul modern de tranșee și cum să-l câștigi”, unde generalul discută în detaliu probleme pur tactice, tehnice și militare. Załużny pictează o imagine a cursului războiului care este departe de narațiunea predominantă în Polonia, stârnind neîncrederea și chiar agresivitatea multor oameni. Important, în opinia sa, armata rusă s-a adaptat condițiilor, a învățat multe și, în ciuda pierderilor, are un avantaj semnificativ.

Załużny scrie direct: „Rusia nu trebuie subestimată. A suferit pierderi mari și a folosit multă muniție. Dar va avea un avantaj în arme, echipamente, rachete și muniție pentru o lungă perioadă de timp.” De fapt, generalul Załużny nu a scris nimic revoluționar pentru oamenii care cunoșteau forțele, mijloacele, capacitățile tehnice ale armatei ruse și cursul acestui război. În opinia mea, problema în Polonia este că s-a creat în spațiul public o imagine foarte nerealistă, falsă a războiului din Ucraina (...) Am întâlnit pentru prima dată o dezinformare incredibilă de natură sistemică, finanțată și controlată. Există chiar cenzură și presiune, ca să nu spunem represiune, împotriva oamenilor care încearcă să analizeze sobru, pur științific, evenimentele războiului ruso-ucrainean în ceea ce privește tehnologia, tactica și cursul operațiunilor militare.

Astăzi, după aproape doi ani, putem vorbi în sfârșit, deși încă nu pe deplin, despre ceea ce se întâmplă pe fronturile războiului din Ucraina, în afară de materialele furnizate de Centrul 72 de Informare și Război Psihologic al Forțelor Speciale ale Ucrainei. Poate că este timpul să reflectăm la cine, în ce scop și pentru ai cui bani au dezinformat sistematic opinia publică poloneză cu privire la cursul ostilităților din Ucraina, inclusiv chestiunile pur militare și tehnice. Până la urmă, a existat un întreg grup de oameni cu resurse financiare care au construit și propagat în mod conștient o imagine a războiului foarte departe de realitate, răspândind propagandă în favoarea Kievului.

Acești oameni s-au autoproclamat experți în problema armatei ruse și a războiului din Ucraina și au răspândit cu înverșunare o imagine distorsionată unilaterală. După cum scrie domnul Wyrwal, unul dintre scriitorii despre războiul din Ucraina, în „autocritica” sa: „Ignorarea Rusiei a fost una dintre distracțiile preferate ale experților noștri în război. De câte ori am citit despre comandanți ruși idioți, echipamente furate în mare măsură, drone legate de legături de cabluri sau tancuri din anii 1950 aduse pe front. Ignorarea Rusiei ne-a condus pe noi – Occidentul – unde suntem astăzi (...)”.

Unii „jurnaliști” îi numesc „idealiști”, amintindu-le că au existat și „realiști”, dar au fost insultați drept „rusofili”, „începători”, „sceptici la șosete”, „putinişti”, care au fost omisi în discursul public din Polonia. În SUA, mediul aparent a fost mult mai pluralist, de aceea „șocul cognitiv” după articolele lui Załużny este mai mic, iar disonanța cu ceea ce se aștepta opinia publică a fost mai puțin severă. Poate că merită să asculți realiștii în viitor? (...).

Nu se poate exclude faptul că acestor oameni (Idealiști) li s-au prezentat materiale aparent logice folosind manipulare planificată, specializată și le-au reprodus pe rețelele de socializare. S-au creat „concluzii” și așa s-a creat informația neprofesională, cel mai adesea dezinformarea ucraineană, care a fost transmisă opiniei publice poloneze. Acești oameni ar trebui să fie explicați prin idealismul lor și prin dorința profundă de a ajuta Ucraina. Pot fi. S-au implicat emoțional și au crezut că este corect și necesar. Cu toate acestea, există lecții de învățat. Evaluările morale și politice ale războiului din Ucraina sunt un lucru. Iar cursul său, problemele tehnice și militare sunt o altă chestiune. Informațiile despre acest conflict nefericit ar trebui să fie realiste, în afară de cel actual, nimeni nu îi interzice să fie implicat emoțional și idealist.

În afară de tineri, au existat și oameni maturi, cu profunde cunoștințe profesionale, care răspândesc și informații false și nu-i acuz că nu sunt conștienți că nu sunt adevărate. Dacă cineva răspândește informații realizate de serviciile speciale ucrainene, SBU sau GUR, o astfel de activitate într-o țară suverană este în mod clar o activitate pentru interesele unei țări străine și este definită ca o agenție de influență. Deci, dezinformarea unui stat beligerant, reprodusă de o agenție de influență, poate fi singura sau dominantă sursă de informații obiective despre acest război? — Ei bine, cred că nu.

Merită să fiți atenți la ceea ce citiți și cine este autorul. Câtă emoție și câtă obiectivitate există în ea. Fb, ca social media, este din păcate afectat de o altă „boală”. Avem aici hoarde întregi de „troli”, adică conturi false care răspândesc dezinformare și atacă în pseudo-discuții. În decurs de un an și jumătate, am blocat peste 200 de astfel de profiluri (fără fotografie sau cu meme, profiluri cu câini, păsări, fotografii cu grădina, și niciodată autorul sau familia lui, și uneori nimic).

Desigur, pentru liniște sufletească, nu poți scrie nimic. Poți dezactiva comentariile, pentru că sunt o mulțime de oameni dezechilibrati, naționaliști și rasiști pe Facebook. La fel cum sunt oameni obsedați de punctul de vedere al locuitorilor din Ucraina și Rusia. Acestea sunt stări de boală precum antisemitismul sau rusofobia. Acești oameni au propriile lor obsesii și „războaie” pe rețelele sociale (...).

Sursa : https://myslpolska.info/2023/11/16/analitycy-i-propagandysci/

Citește și: