Stalin a încercat din răsputeri să evite războiul cu Germania, sau măcar să îl amâne cu vreo doi ani, URSS nefiind încă suficient de pregătită pentru o confruntare de o asemenea anvergură. După acordul de la Munchen din septembrie 1938, semnat de Gerrmania nazistă cu Marea Britanie, Franța și Italia, Hitler a fost pratic autorizat de către puterile occidentale să își satisfacă pretențiile teritoriale față de Cehoslovacia și era de prevăzut că el nu se va opri aici.

Dincolo de limitele a Acordului, el a desființat statul cehoslovac în totalitate și a creat în partea estică micul stat marionetă Slovacia. În consecință și ca să nu rămână izolată, un an mai târziu URSS a încheiat și ea un „Tratat de neagresiune” cu Germania după modelul Acordului de la Munchen, în vederea delimitării sferelor reciproce de influență, chiar dacă opoziția ideologică dintre nazism și comunism părea ireductibilă, Tratat cunoscut în istorie, după numele miniștirilor de externe semnatari, ca Pactul Ribbentrop – Molotov (23 august 1939). Acest Tratat numit „de neagresiune” a dus de fapt imediat la agresiune, la începerea războiului și la escaladarea expansiunilor teritoriale de ambele părți. Ca să poată purta războiul pe frontul de Vest, Hitler voia să se asigure că nu va fi atacat de către URSS de la Est. Astfel, Germania declară război Poloniei la 1 septembrie 1939 și ocupă partea vestică a acestui stat, iar URSS, la cererea expresă a Germaniei și în intenția refacerii frontierelor fostului Imperiu Țarist, ocupă două săptămâni mai târziu partea estică a Poloniei (începând cu 17 septembrie), zona populată majoritar cu ucrainieni și bieloruși, pe care o împarte între Ucraina și Belarus. URSS s-a oprit atunci, în 1939, pe Linia Curzon, definită de Consiliul Suprem al Antantei în august 1919, ca granița dintre Rusia și Polonia . În 1919 în Rusia a izbucnit Războiul civil și Polonia o folosit ocazia pentru a muta granița cu 200-250 km spre est de Linia Curzon, ocupând un teritoriu de 13.500 kmp populat (în ordinea ponderii numerice) cu ucraineani, bieloruși, polonezi și evrei . În urma Tratatului cu Germania, pe 17 septembrie 1939 URSS re-ocupă de fapt de la Polonia teritoriul în cauză până la linia Curzon, în conformitate cu dreptul internațional. Apoi, în anul 1940 URSS anexează în plus statele baltice și ocupă provinciile Basarabia și Bucovina de Nord de la România.

Fricțiunile între Germania nazistă și URSS nu au întârziat să apară, în ciuda acestui Pact. Primul motiv l-a constituit Dictatul de la Viena din 30 august 1940 împotriva României, prin care Hitler a dat Ungariei Ardealul de Nord. Acest Dictat a fost impus României de către Hitler în colaborare cu Italia fascistă, fără participarea și chiar fără știrea URSS, Stalin fiind pus în fața faptului împlinit . Bineînțels, Stalin urmărea îndeaproape evenimentele din cele două țări, pentru că avea suspiciuni cu privire la consolidarea pozițiilor militare germane în România și în Ungaria. Interesul geopolitic major al URSS privea accesul navelor sale din Marea Neagră în Mediterana și de acolo mai departe, iar pentru aceasta trebuia să dispună de o anumită influență politică și militară în zona Strâmtorilor. Prin urmare, influența URSS în Bulgaria era privită de către sovietici ca un obiectiv legitim.

Între timp în schimb, în lunile septembrie-octombrie 1940, Hitler a introdus în România, aparent la cererea guvernului român, așa-numita „Misiune Militară Germană”. Justificarea oficială dată de către conducătorul statului român generalul Ion Antonescu era că această „misiune” avea ca scop ajutarea Armatei Române, în vederea pregătirii capacități sale de luptă. Numai că Misiunea consta din 890 de ofițeri, a căror prezență putea fi justificată în calitate de instructori pentru Armata Română, dar tot atunci în România au mai fost aduși și peste 20.000 de soldați germani , a căror prezență în România nu putea fi justificată, decât numai ca o etapă în pregătirea unui război anti-sovietic. Stalin nu și-a ascuns iritarea față de prezența militară germană în România, în ciuda asigurărilor date de către Hitler că este vorba de un număr limitat de militari, „în vederea instruirii Armatei Române” . Dar, așa cum nota ambasadorul român de atunci la Moscova Grigore Gafencu: „poporul rus simțea că un partener abil și primejdios voia să-l adoarmă înainte de a-l ataca” . La începutul anului următor, în ianuarie 1941, Germania a continuat transferul de trupe în România și în Bulgaria, sub pretextul că ar vrea să prevină un atac britanic prin Grecia și totodată a început să maseze trupe și în Finlanda, în imediata vecinătate a frontierei cu URSS.

Stalin era interesat de problema strîmtorilor Bosfor și Dardanele și, din această cauză, era interesat și în viitorul statut al Turciei și Bulgariei. El considera că accesul Rusiei la Strîmtori nu putea fi asigurat decît în cazul în care U.R.S.S. ar fi încheiat cu Bulgaria un tratat prin care să-i ofere acesteia garanții de securitate, în schimbul staționării de trupe sovietice pe teritoriul bulgar, astfel încît sovieticii să poată exercita o presiune sporită asupra Turciei . Molotov a cerut lui Hitler acceptul în acest sens, dar Fuhrerul a replicat spunând că Bulgaria nu a solicitat ajutor militar sovietic. Apoi Bulgaria, care pe 7 septembrie 1940 a primit de la Hitler Cadrilaterul luat de la România, nu numai că nu a fost interesată în a solicita ajutor militar sovietic ci, mai mult, aderă la Axă pe data de 1 martie 1941 după care, sub protecția Germaniei naziste, ocupă întinse teritorii din nordul Greciei și din Serbia. În acest context, URSS s-a orientat spre Iugoslavia, pentru a-și crea acolo baze militare proprii, în vederea asigurării accesului prin Strâmtori. Astfel că pe 5 aprilie 1941 sovieticii au încheiat cu Iugoslavia un Tratat de prietenie și neagresiune. Nemții i-au avertizat pe sovietici să nu întreprindă acest pas , iar pe 6 aprilie 1941, deci la numai o zi de la încheierea înțelegerii sovieto-iugoslave, naziștii invadează Grecia și Iugoslavia, cu scopul de a limita afirmarea intereselor URSS. De aici încolo devine clar pentru toată lumea că relațiile între Reichul German și URSS se îndreaptă spre război și că nu este decât o chestiune de timp până când va izbucni acest război.

Surse:
https://www.worldhistory.org/trans/ro/2-2555/ocupatia-cehoslovaciei-de-catre-hitler/

Referinte:
Keith Sword, The Soviet Takeover of the Polish Eastern Provinces, 1939-41, Palgrave Macmillan, 1991.
R. F. Leslie, Antony Polonsky, The History of Poland Since1863. Cambridge University Press.1983
Zara S. Steiner, The Lights that Failed: European International History, 1919–1933. Oxford University Press. 2005. Vezi și https://fr.wikipedia.org/wiki/Ligne_Curzon
* * * Nazi-Soviet Relations 1939 – 1941. Documents from the Archives of the German Foreign Office, University Press of the Pacific, 2003, p. 180-181.
https://ziarulnatiunea.ro/2014/04/21/misiunea-militara-germana-in-romania
* * * Nazi-Soviet Relations 1939 – 1941, op. cit., p. 206.
Grigore Gafencu, Preliminariile Războiului din Răsărit. De la Acordul de la Moscova (21 august 1939) până la ostilitățile din Rusia (22 iunie 1941), București, Editura Curtea Veche, 2011, p. 319
https://ro.wikipedia.org/wiki/Relatiile_sovieto-germane_(1918-1941)
* * * Nazi-Soviet Relations 1939 – 1941, op. cit., p. 316.