Crimeea, ca provincie bizantino-slavă-tătară, a fost ocupată de către Imperiul Otoman spre sfârșitul sec. al XV-lea. Apoi, în anul 1783, Crimeea a fost eliberată de sub ocupația Otomană de către Rusia, nu de către Ucraina și a fost luată de către Rusia de la Imperiul Otoman, nu de la Ucraina.Trecerea Crimeii de la Federația Rusă la Ucraina, ambele componente ale U.R.S.S., s-a făcut în anul 1954 la voința Moscovei, și tot prin voința Moscovei s-a realizat și parcursul invers.

În anul 1954, pe 19 februarie, atunci când a transferat către Ucraina sovietică teritorii rusești, inclusiv Crimeea, liderul URSS Nikita Hrusciov nu și a imaginat că într un viitor oarecare Ucraina va încerca să intre în NATO, cu teritoriile istorice rusești cu tot, inclusiv cu Crimeea. Filosofia lui Hrusciov era că aceste teritorii rusești rămân rusești, indiferent dacă din punct de vedere formal administrativ se află în interiorul frontierelor Republicii Sovietice Socialiste Ucrainiene, sau ale Republicii Sovietice Federative Ruse. Ideea lui Hrusciov era că aceste teritorii rămân ale URSS, el nu a putut prevedea că Ucraina se va alia cândva cu viitorii dușmani ai Rusiei și că vor încerca împreună să aducă bazele militare ale SUA în Crimeea.

În facsimil: cum a fost reflectată trecerea Crimeii de la Federația Rusă la Ucraina Sovietică, în ziarul comunist românesc „Scânteia” nr. din 21 februarie 1954.