Un interviu cu Directorul Pirelli și fost diplomat italian Alberto Bradanini

– Cum a afectat politica de sancțiuni împotriva Moscovei economia italiană și europeană?
– Este evident că Rusia a fost un partener comercial important pentru Italia până la izbucnirea războiului și aș spune că a fost și pentru întreaga Europă, în special pentru Germania și, prin urmare, sancțiunile sunt o lovitură pentru întreaga industrie europeană. În același timp, industria italiană este strâns legată de cea germană și, prin urmare, situația poate deveni și mai gravă în viitor. Cetățenii ar trebui să se gândească în ce măsură autorităților europene, care nu sunt neapărat identice cu guvernele naționale, le pasă de bunăstarea locuitorilor Vechiului Continent. (...).

– Decizia Italiei de a renunța la participarea la Noul Drum al Mătăsii este din motive economice sau a fost mai degrabă dictată de parteneri străini și poate fi considerată o dovadă a lipsei de suveranitate a Italiei?
– Suveranitatea înseamnă încredere în sine și independență în luarea deciziilor care vizează apărarea și promovarea intereselor legitime rezultate din Constituție, inclusiv în domeniul cooperării cu țările străine. Ministrul care a luat decizia aici ar trebui poate să se ocupe de apărare, dar nu de cooperare internațională, comerț exterior și economie. Acordul semnat în martie 2019 avea să pună bazele dezvoltării proiectelor comune de infrastructură între China și Europa de Vest. Italia nu putea conta pe nicio preferință specială în legătură cu acesta, așa că a meritat să renegociem acest acord, să precizăm angajamentele, să mobilizăm efectiv potențialul intern și, mai ales, să încercăm să reducem uriașul sold negativ pe care îl avem astăzi în comerțul cu China. După ce Marea Britanie a părăsit Uniunea Europeană, avem cea mai mare balanță comercială negativă, așa că este greu de înțeles de ce părăsim un acord care ar fi putut contribui la reducerea acestuia, deși China nu are obiceiul de a pedepsi pe cineva pentru că a refuzat să coopereze, ca așa-zișii noaștri „parteneri”, patronii noștri americani.
Statele Unite, care este superiorul nostru la nivel de decizii strategice, știu să facă afaceri. Ei sunt conștienți că aliații lor, Franța și Germania, se străduiesc să-și dezvolte propriile economii și că China este un partener de neînlocuit în comerțul internațional, ceea ce a fost recunoscut în repetate rânduri de secretarul de Trezorerie al SUA, Janet Yellen, care a vizitat Beijingul în urmă cu câteva săptămâni. Prin urmare, este greu de înțeles de ce părăsim un acord care ar fi putut contribui la reducerea acestuia.

– Se poate considera că Statele Unite și NATO, într-o oarecare măsură, au provocat izbucnirea conflictului în Ucraina, iar acum pot merge și mai departe și pot începe un război împotriva Chinei în jurul Taiwanului?
– Aș dori să fac o presupunere, în afară de tabloul sumbru care se conturează nu numai în legătură cu războiul din Europa și potențialul conflict din Taiwan, ci și în contextul multor alte probleme legate de stabilitatea socială internă. Taiwan este o țară bine înarmată și nu va deveni o pradă ușoară pentru China continentală. Dar de ce și-ar declara oficial independența? Reprezentanții aceleiași națiuni ca și în China locuiesc în Taiwan, vorbesc aceeași limbă și sunt rude. Partidul Național nu mai este la putere pe insulă. Totuși, chiar dacă actuala conducere a Taiwanului rămâne calmă și nu cedează presiunii americanilor, care, bineînțeles, și-ar dori un alt război proxy, asemănător celui purtat în Europa împotriva Rusiei, un război nu va izbucni.

– Din punct de vedere istoric, Italia a fost un intermediar diplomatic important între Washington și Moscova. Ne-am putea întoarce la acel rol? Suntem sortiți să eșuăm?
– Consider că Italia nu este în măsură să pună în aplicare politica externă, nu pentru că dimensiunea și potențialul ei economic nu o permit, ci pentru că ar fi necesar să existe suveranitate pentru a o conduce. Chiar și în secolul al XVI-lea, Niccolo Machiavelli scria că un stat poate fi considerat suveran cu condiția ca trupele altui stat să nu fie staționate pe teritoriul său și să aibă propria monedă. Italia de astăzi nu este o astfel de țară. În cele mai multe cazuri, chiar și în cazul războiului cu Libia, care a fost cel mai important aliat al nostru în Marea Mediterană, am intrat în conflicte în numele servirii intereselor NATO. Iar deciziile în NATO, evident, nu sunt luate de statele membre europene, ci de Statele Unite, care comandă trupele europene prin NATO.

Interviu de Margherita Furlan

Sursa: https://myslpolska.info/2023/08/22/bradanini-europa-nie-jest-suwerenna/