Editorialistul de la Bloomberg Javier Blas scrie următoarele: „Fermierii ucrainieni, neputându-și expedia cerealele în Africa sau în alte țări care au nevoie [...] Europa s-a adunat în spatele lor, deschizându-și piața internă. Era decizia corectă la acea vreme, dar se baza pe o presupunere greșită: că războiul se va termina rapid. Nu a existat un „Plan B” pentru un conflict lung.
Națiunile din Europa de Est ar putea, în cel mai bun caz, să absoarbă una, poate două, recolte ucrainene, dar nu mai multe. Regiunea este ea însăși un exportator net de cereale. Surplusurile de cereale s-au adunat peste surplus, scăzând prețurile. Situația era nesustenabilă. De obicei, situațiile nesustenabile nu durează.
La începutul acestei luni, Polonia, probabil cel mai ferm susținător pe care îl are Kievul în Europa, și-a închis unilateral piața internă de cereale pentru fermierii ucraineni. În succesiune rapidă, au urmat Ungaria, Slovacia și Bulgaria. „Rămânem solidari cu Ucraina, dar falimentul fermierilor bulgari nu va contribui la cauza acesteia”, a explicat premierul bulgar Galab Donev.
Exporturile ucrainene de porumb în Polonia au crescut la niveluri fără precedent după ce războiul a forțat Kievul să schimbe rutele de vânzare. În mod ironic, cerealele ucrainene sunt foarte necesare în Europa, dar nu unde se acumulează. În schimb, sunt căutate în Spania și Italia, care suferă deja de o secetă, și în Țările de Jos, unde se află o foarte mare industrie zootehnică (...).
Opțiunile pentru Bruxelles nu sunt frumoase. Dacă va permite menținerea exportului ucrainean, prețul mărfurilor agricole din Ucraina va scădea, declanșând o criză agricolă. (...). Dar Bruxelles-ul cu greu poate forța națiunile să continue să accepte cereale ucrainene. Dacă se va întâmpla, prețurile locale, în special pentru porumb, ar scădea și mai mult, declanșând noi proteste. Polonia și Slovacia se confruntă cu alegeri generale la sfârșitul acestui an, iar votul rural va fi probabil crucial în ambele (...).
Soluția favorizată de Bruxelles este aceea de a permite cerealelor ucrainene să circule pe uscat în containere sigilate, fără a se opri în interiorul UE. Pe hârtie, cerealele ucrainene ar curge prin Polonia către porturile de la Marea Baltică Gydnia și Gdansk, iar prin România și Bulgaria către porturile de la Marea Neagră Constanța și Varna. De acolo, pot ajunge pe piața internațională.
Chiar dacă acest lucru a fost posibil din punct de vedere logistic în cantități mai mari decât până acum, planul înțelege greșit afacerea comercială cu mărfuri. Atâta timp cât cerealele ucrainene concurează pentru o capacitate limitată de export cu cereale autohtone în Polonia, România și Bulgaria, prețurile locale din porturi vor rămâne sub presiune. Nu contează dacă cerealele sunt menite doar să tranziteze teritoriul UE. Tranzitul – și utilizarea capacității portuare limitate de export – în sine are un impact mare asupra prețului. Întrebați orice comerciant și vă vor spune că proviziile abundente de grâu și porumb ucrainean în porturile poloneze și bulgare ar suprima prețurile locale (...).
Sursa : https://www.bloomberg.com/opinion/articles/2023-04-28/ukrainian-grain-is-needed-but-not-in-eastern-europe
