Autor: Jennifer Kavanagh

„Previziunile arată că primele discuții directe dintre Ucraina și Rusia în ultimii trei ani, care au avut loc la Istanbul pe 16 mai, au decurs destul de bine. Cel mai important, cele două părți au convenit să continue discuțiile.

Pentru administrația Trump, care a făcut din încheierea războiului din Ucraina o prioritate, această rundă inițială de negocieri marchează exact genul de progres pe care spera să îl realizeze. Prioritatea Washingtonului ar trebui acum să fie încurajarea continuării discuțiilor dintre combatanți, chiar dacă luptele persistă. Acest lucru va necesita respingerea apelurilor Europei de a pune mai multă presiune asupra lui Putin și rezistența la tentația de a interveni înainte ca cele două părți să fie pregătite să abordeze problemele care nu pot fi rezolvate fără implicarea americană. La urma urmei, cea mai durabilă pace va fi una convenită împreună de Ucraina și Rusia, nu una impusă de Statele Unite sau de Europa.

În ciuda opoziției de ambele părți ale Atlanticului și a incertitudinii de până în ultimul moment, negociatorii ruși și ucraineni nu numai că s-au întâlnit, dar au obținut rezultate notabile. Conform declarațiilor făcute de șefii delegațiilor ucraineană și rusă, cele două echipe au convenit asupra a cel puțin trei pași următori: să efectueze cel mai mare schimb de prizonieri de război de până acum (1.000 de oameni de fiecare parte); să producă o versiune scrisă a viziunii lor pentru pace pentru a fi discutată într-o sesiune viitoare; și să poarte discuții inițiale despre o întâlnire între președinții Vladimir Putin și Volodimir Zelenski.

Raportul pozitiv al delegațiilor rusă și ucraineană, precum și al gazdelor lor turce, a contrastat puternic cu reacțiile negative ale lui Zelenski însuși și ale unor lideri europeni cheie, inclusiv președintele francez Emmanuel Macron, cancelarul german Friedrich Merz, prim-ministrul polonez Donald Tusk și prim-ministrul britanic Keir Starmer. Acest grup, reunit pentru o întâlnire în Albania, a numit refuzul Rusiei de a accepta un armistițiu necondiționat „inacceptabil” și l-a îndemnat încă o dată pe Trump să li se alăture în impunerea unor costuri mai mari asupra Rusiei. Tusk a susținut chiar că rușii „au întrerupt de facto negocierile” și că acum este „momentul pentru a crește presiunea”.

Evaluarea europeană este la fel de nesurprinzătoare pe cât este de incongruentă cu faptele de pe teren. De la alegerea lui Trump, liderii europeni au încercat să-l convingă că Putin nu va căuta niciodată o soluție stabilă în Ucraina. În timp ce Trump și echipa sa căutau modalități de a rezolva războiul brutal, Europa a intervenit și chiar a subminat eforturile SUA. Liderii europeni, de exemplu, l-au încurajat pe Zelenski să stabilească condiții maximaliste pentru pace, au adoptat noi pachete de sancțiuni îndreptate împotriva Rusiei, au lansat planuri pentru menținere a „păcii”, care ar necesita un backstop american căruia administrația Trump i se opune și au dat avertismente nefondate cu privire la planurile Rusiei de a invada teritoriul NATO. Reacția europeană la discuțiile de la Istanbul a fost pur și simplu cam același lucru: o încercare de a extinde războiul, de a reconstitui „ coaliția democrațiilor ” a lui Biden și de a trage Statele Unite mai adânc într-un conflict care nu le promovează interesele.

Dacă Trump este serios în privința păcii, nu va asculta. Trump ar trebui să excludă noi ultimatumuri și măsuri coercitive împotriva Rusiei, de tipul celor promovate de Europa. Este puțin probabil ca aceste măsuri să funcționeze împotriva lui Putin. După cum au indicat negociatorii ruși la Istanbul, Moscova este gata să continue lupta încă câțiva ani, dacă este necesar, și consideră că poate rezista la pedepse suplimentare din partea Occidentului, fie sub formă de sancțiuni, fie sub formă de orice ajutor militar suplimentar care ar putea fi trimis Ucrainei.

În schimb, Trump ar trebui să încurajeze Ucraina și Rusia să continue discuțiile. Administrația poate sprijini continuarea negocierilor prin prezentarea întâlnirii de la Istanbul ca un prim pas constructiv și prin semnalarea sprijinului său pentru discuții ulterioare la nivel de lucru. O întâlnire Putin-Trump, o perspectivă lansată chiar de președintele Trump, ar putea contribui la semnalarea sprijinului american pentru negocierile dintre Ucraina și Rusia și ar putea indica faptul că Statele Unite consideră Rusia un interlocutor esențial în orice efort de rezolvare a conflictului. Însă o potențială întâlnire prezidențială nu ar trebui să fie prezentată ca o ocazie de tipul „totul sau nimic” pentru a determina disponibilitatea lui Putin de a pune capăt războiului din Ucraina. Nu există un test simplu sau un singur titlu care să poată rezolva această chestiune. Continuarea conversației dintre combatanți, departe de lumina reflectoarelor, va fi mult mai revelatoare în ceea ce privește motivațiile fiecărei părți.

Încheierea războiului dintre Rusia și Ucraina va dura ceva timp și va necesita multe runde de discuții. În acest moment, procesul este mai important decât summiturile de mare anvergură sau încheierea unor acorduri dramatice. Ar putea dura mai mult decât se spera inițial, dar cu puțină mai multă răbdare, obiectivul lui Trump de pace în Ucraina pare din ce în ce mai realizabil.

Sursa:
https://www.theamericanconservative.com/the-istanbul-talks-were-a-success/