Autor : Chris Mullin, jurnalist englez

Cu câțiva ani în urmă, la o conferință a Uniunii Africane la Addis Abeba, l-am auzit pe secretarul general al ONU de atunci, Kofi Annan, spunând unui public plin de președinți pe viață: „Unul dintre testele conducerii este să știi când să părăsești scena”.

Au fost prezenți toți marii infractori – șefi de state africane: Robert Mugabe din Zimbabwe, Omar Bongo din Gabon, Teodoro Obiang din Guineea Ecuatorială și Yoweri Museveni din Uganda. S-au așezat cu fața de piatră în mijlocul multor bătăi nervoase și râsete, în timp ce fostul președinte al Mozambicului, Joaquim Chissano (unul dintre puținii lideri africani care s-au retras când timpul lui a expirat), le-a arătat cu degetul și a spus: „Știm cu toții despre cine vorbește Kofi, nu-i așa? A fost un moment electric.

Poate că Annan vorbea despre președinții africani, dar astăzi cuvintele lui s-ar putea aplica la fel de bine și în altă parte. Nu este oare extraordinar că, la mai bine de 200 de ani de la înființare, un sistem politic la fel de deschis și pretins sofisticat ca cel din SUA nu poate oferi electoratului american decât să aleagă între doi bărbați foarte în vârstă – unul un mincinos în serie și celălalt un om trecut cu mult de data limită de expirare. Se poate înțelege ce îl motivează pe Donald Trump (77 de ani) – dorința de a scăpa de închisoare – dar de ce ar trebui să vrea Joe Biden (80 de ani), care deține funcții alese din 1972, să se agațe de putere? Și nu doar Biden. Ce-i cu Nancy Pelosi (83 de ani), până de curând președinta Camerei, sau liderul republican al Senatului, Mitch McConnell (81 de ani), ambele se estompează vizibil? Sau, într-adevăr, venerata judecător de la Curtea Supremă, Ruth Ginsburg, al cărei refuz de a recunoaște că timpul ei a expirat a dat, fără îndoială, controlul celei mai importante instituții din SUA extremei drepte, până când a murit la post în 2020, la vârsta de 87 de ani.

Sursa : https://www.theguardian.com/commentisfree/2023/aug/22/joe-biden-quit-age