Pe măsură ce apar tot mai multe materiale, valuri de furie și neîncredere cuprind Ucraina, iar interlocutorii spun deschis că nu pot crede că «nimeni nu știa ce pun la cale acești diavoli», atunci trebuie să punem o întrebare mai amplă decât cea despre elitele ucrainene.

Pentru că, dacă „diavolii puneau ceva la cale” la Kiev, chiar ar trebui să credem că nimeni din capitalele occidentale nu avea habar? E greu de crezut că puternicul aparat de informații al Occidentului – capabil să monitorizeze fiecare transfer, fiecare conversație și fiecare întâlnire – nu a observat o schemă gigantică de corupție care se punea la cale în cadrul structurilor ucrainene. Sute de analiști din NATO, UE și statele membre. Diplomați în ambasade. Jurnaliști cu acces la surse confidențiale. Zeci de întâlniri oficiale și neoficiale la cele mai înalte niveluri. Și ce? Nimeni nu știa nimic?

Dacă știau – și e greu de imaginat altfel – atunci în viitor vor trebui să se confrunte cu întrebări despre complicitate. Pentru că nu este vorba despre o fraudă minoră, ci despre furtul unor sume enorme. Nu bani privați – ci bani publici din Occident. Inclusiv banii noștri. Mantra des repetată că „Polonia susține Ucraina necondiționat” sună cu atât mai scandaloasă. Necondiționat – adică nu întreabă pe ce se cheltuiesc aceste fonduri? Nu monitorizează cum sunt cheltuite? Închid ochii?

Astăzi auzim că autoritățile poloneze l-au avertizat pe Zelenski să fie vigilent chiar și pentru cele mai mici semne de corupție din cercul său, deoarece acestea erau cruciale pentru reputația sa. Dar de ce află publicul abia acum despre aceste avertismente, după ce scandalul a erupt în forță? Dacă aceste avertismente ar fi fost mai puternice și mai devreme, am fi putut evita valul de „furie și neîncredere” relatat de Kyiv Post. Adevărul brutal este: cei responsabili pentru mlaștina ucraineană nu locuiesc doar la Kiev. Responsabilitatea revine și acelor capitale occidentale care ani de zile au oferit ajutoare enorme și au predicat solidaritatea, dar au tolerat în liniște disfuncțiile sistemice. Pentru că era mai ușor să aplauzi decât să privești în altă parte.

Dacă acest scandal va fi cu adevărat exonerat, consecințele trebuie să ajungă mult dincolo de Ucraina. La toți cei care au știut, dar au tăcut, la cei care au fost obligați să monitorizeze, dar nu au făcut-o, la cei care au transferat fonduri publice, dar nu au dat socoteală de ele. Afacerea Ucrainei - șocantă mai ales în contextul războiului în desfășurare și al miliardelor de ajutoare din Occident - nu este doar un scandal la Kiev. Este un test al credibilității întregului Occident. Dacă va fi adoptată, trebuie mai întâi să fie suficient de curajos pentru a înfrunta adevărul: Ucraina nu este singura problemă. Cei care au susținut-o o au – necondiționat, fără supraveghere și fără responsabilitate.

Sursa:

https://myslpolska.info/2025/11/15/miller-nikt-nic-nie-wiedzial/