Cu câțiva ani înainte de decembrie 2021, serviciile rusești de informații constatau că NATO pregătea o operațiune ofensivă, deci un atac asupra Rusiei pe direcțiile definite de Ucraina ca „frontierele din 1991”, cu extindere spre „zonele tampon”: regiunile Briansk, Kursk, Belgorod și Rostov. Înțelegeam că se pregătea un mare război și că trebuia să continuăm să facem tot posibilul pentru a nu permite izbucnirea lui.

În acest scop, până în decembrie 2021, Rusia a elaborat și prezentat propuneri privind „arhitectura securității internaționale”. Astfel, la 15 decembrie 2021, Ministerul de Externe al Rusiei a transmis SUA și NATO două proiecte de documente: 1. Proiectul unui tratat între Rusia și SUA privind garanții de securitate; 2. Proiectul unui acord privind măsuri de asigurare a securității Federației Ruse și a țărilor NATO.

Pe 17 decembrie, Ministerul de Externe a publicat ambele texte. Ele conțineau cerințe cheie: renunțarea NATO, obligatorie juridic, la extinderea în continuare, în primul rând prin admiterea Ucrainei și Georgiei; revenirea infrastructurii militare a blocului la configurația din 27 mai 1997, adică retragerea trupelor și armamentelor statelor care au aderat la NATO după această dată; renunțarea de către SUA la crearea de baze militare pe teritoriul fostelor republici sovietice care nu fac parte din NATO; renunțarea la desfășurarea de rachete cu rază medie și mai scurtă de acțiune în zonele aflate în raza de acțiune a teritoriului celeilalte părți.

Ce au răspuns SUA și NATO?

Pe 26 ianuarie 2022, SUA și NATO au transmis Rusiei răspunsurile lor în scris. Ulterior, textul a fost publicat de ziarul spaniol El País și analizat punct cu punct de Arms Control Association. Cerințele cheie – renunțarea la politica „ușilor deschise” a NATO și garanții juridice privind neextinderea – au fost respinse pe motiv că nu pot fi supuse negocierilor.

SUA au propus negocieri legate de rachetele cu rază medie și mai scurtă de acțiune, inclusiv verificarea reciprocă a absenței rachetelor Tomahawk la bazele Aegis Ashore din Polonia și România, în schimbul unei transparențe similare privind două baze rusești de rachete. NATO a propus în schimb un dialog privind măsuri de control reciproc al exercițiilor militare și reducerea riscurilor, dar nu privind garanții teritoriale.

Pe 27–28 ianuarie 2022, Lavrov și Peskov au calificat public răspunsurile drept „nesatisfăcătoare”, tocmai din cauza refuzului celor două puncte principale – neextinderea blocului și revenirea la configurația din 1997. Astfel, reacția Occidentului a fost unitară și coordonată: au respins categoric cerințele centrale, propunând, în schimb, un dialog parțial privind chestiuni secundare – rachete, transparență și mecanisme de control.

La acel moment erau în desfășurare negocierile privind Acordurile de la Minsk. Ele serveau ca un fel de indicator al faptului dacă Rusia înțelege că este mințită și că este nevoie doar de timp pentru a pregăti teritoriul proxy – Ucraina – pentru a purta un război crâncen. Occidentalii aveau impresia că da, dar acordurile avansate ridicau serioase semne de îndoială. S-a dovedit că Rusia înțelegea totul, înțelegeam noi și gravitatea a ceea ce se întâmplă și, de aceea, am pornit pe calea globală de oprire a războiului care urma să vină, propunând lumii o nouă „arhitectură” de securitate. Occidentul a venit cu o contrapropunere, a unei „arhitecturi globale a intransigenței” Poziția europeană: nu mergem la concesii, contiuăm să jucăm și să mințim.

„Doctrina intransigenței” poate fi prezentată astfel:

În răspunsul ei scris și în declațiile ulteriore de presă ale lui Stoltenberg, NATO a confirmat caracterul neschimbat al principiului „ușilor deschise” ca poziție consensuală a tuturor membrilor blocului, inclusiv europeni; Germania, Franța și ceilalți membri ai Alianței nu au venit cu contrapropuneri independente, care să difere de pachetul comun NATO și SUA, adică s-au alăturat, de facto, refuzului; – articolele apărute după 2022 – interviurile cu Merkel, Sarkozy și Poroșenko – au trasat retrospectiv logica unei părți a liderilor europeni: să nu privească negocierile cu Rusia ca modalitate de rezolvare a conflictului în esența lui, ci să folosească pauza pentru consolidarea Ucrainei.

Iar aici europenii au susținut refuzul SUA tocmai pentru a câștiga timp pentru înarmarea Ucrainei. Ei toți erau convinși că nu vom îndrăzni să începem operațiunea specială. În același timp, ei luau în calcul varianta militară și, de aceea, se pregăteau inclusiv pentru a ”întâlni” trupele noastre în Ucraina.

În acea perioadă, agenții operativi ai CIA duceau deja o amplă operațiune de contraspionaj împotriva noastră pe teritoriul Ucrainei. În acest timp, prin eforturile unui cunoscut oligarh ucrainean, noi încercam prin mecanismele diplomației secrete, să formăm un nucleu politic loial al „viitoarei Ucraine”.

Dar să revenim la Acordurile de la Minsk menționate mai sus. Acordurile de la Minsk: s-a recunoscut că au fost pentru a „câștiga timp”. Ce am aflat chiar de la participanții la Acordurile de la Minsk? Angela Merkel, interviu pentru Die Zeit, decembrie 2022: Acordurile de la Minsk din 2014–2015 au fost o „încercare de a oferi Ucrainei timp”. Potrivit fostului cancelar, părțile înțelegeau că conflictul rămânea „înghețat”, însă tocmai acest lucru oferea Ucrainei „timp prețios”, folosit de NATO pentru reînarmarea și pregătirea armatei ucrainene. Nicolas Sarkozy și Petro Poroșenko au confirmat în declarații publice o logică similară, adăugând că acordurile mențineau teritoriile sub o suveranitate ucraineană formală, fără să rezolve conflictul în esența lui.

În acea perioadă, Occidentul se pregătea și pentru alt scenariu. Ei înțelegeau foarte bine că, în cazul unui blitzkrieg reușit va apărea șansa istorică de a distruge Rusia ca stat. Atunci au finalizat elaborarea planurilor privind implicarea în război a „Centurii Baltice”, iar pentru o înfrângere definitivă, desfășurarea de forțe în zona Asia-Pacific, reprezentată de Japonia, Coreea de Sud și Filipine, precum și Turcia, Armenia, Azerbaidjan și Georgia, în vederea creării unor focare independente de acțiuni militare.

O componentă obligatorie era lansarea de lovituri nucleare asupra întregului teritoriu al Rusiei. Pentru a secera ce mai rămânea din populație, trebuia aleasă o armă care să permită realizarea acestui lucru cu maximă eficiență împotriva unor mase largi de oameni, pe teritorii vaste, inclusiv în zone greu accesibile. În acest scop, putea fi folosită doar arma biologică. Și se pregăteau intens în acest sens.

Programul biologic al SUA în Ucraina.

Din 2005 funcționează Biological Threat Reduction Program, BTRP – parte a Cooperative Threat Reduction Program a Pentagonului. Operatorul este Defense Threat Reduction Agency, DTRA. SUA au investit aproximativ 200 de milioane de dolari în 46 de laboratoare, instituții medicale și de diagnosticare din Ucraina. Toate aparțin și sunt administrate de statul ucrainean prin Ministerul Sănătății al Ucrainei, sub coordonarea Pentagonului.

Obiectivul declarat oficial este creșterea nivelului de biosecuritate, diagnosticarea agenților patogeni periculoși, inclusiv pentru oameni și animale, precum și participarea la sistemul de detectare timpurie a focarelor, inclusiv de COVID-19. Trebuie spus că programe similare au fost finanțate de SUA și în alte state post-sovietice – Georgia, Kazahstan și altele – în cadrul „reducerii riscurilor legate de moștenirea sovietică în domeniul armelor biologice”.

În realitate, pe 8 martie 2022, șeful trupelor de apărare radiologică, chimică și biologică ale Forțelor Armate ale Federației Ruse, Igor Kirillov, a declarat că au fost descoperite până la 30 de laboratoare biologice în Ucraina, asociate cu producerea de arme biologice. Prezentând dovezi, ministerul rus al Apărării a afirmat că documentele găsite arată lucrări de cercetare pe agenți patogeni ai păsărilor, liliecilor și reptilelor, precum și ai pestei porcine africane și antraxului și că laboratoarele făceau experimente cu coronavirusuri provenite de la lilieci. Armele biologice erau „concepute” chiar și ca „arme împotriva unor anumite grupuri etnice”.

Desigur, Occidentul reacționează extrem de dur la acest subiect, susținând că afirmațiile despre „laboratoarele de arme biologice” constituie o denaturare a conținutului real al programului. Pentagonul „nu a avut niciodată laboratoare biologice în Ucraina”, fiind vorba despre sprijin tehnic acordat unor laboratoare civile din domeniul sănătății. În martie 2022, BBC afirma că „nu există dovezi că laboratoarele produc arme biologice”. Dimpotrivă, obiectivul declarat al programului era reducerea riscului de răspândire a unor astfel de arme. Tot în martie 2022, New York Times scria că teoria privind armele biologice este „nefondată”. Ea a fost respinsă de Zelenski, Casa Albă, Pentagon și Departamentul de Stat. Nici până acum Pentagonul nu recunoaște existența laboratoarelor de arme biologice: cele 46 de obiective menționate aparțin Ucrainei și sunt civile.

Locotenent-generalul Igor Kirillov, care a condus investigațiile legate de laboratoarele de arme biologice și ocupa funcția de șef al Trupelor de apărare radiologică, chimică și biologică ale Forțelor Armate ale Rusiei, a fost ucis la 17 decembrie 2024, la Moscova. În fața locuinței lui de pe bulevardul Riazanski, a fost detonat un dispozitiv artizanal ascuns într-o trotinetă electrică parcată la intrare. Ancheta a stabilit că puterea încărcăturii a fost de aproape 300 grame echivalent TNT. Cu o zi înainte de asasinat, pe 16 decembrie, SBU deschisese, în absență, un dosar penal împotriva lui Kirillov, acuzat de „folosire masivă de arme chimice” împotriva militarilor ucraineni în timpul războiului.

Episodul din regiunea Rostov. Sunt însă și episoade pe care, din nu se știe ce motive, nimeni nu și le amintește și nu le folosește în propriile analize. Pe 21 februarie 2022, în jurul orei 06:00, ora Moscovei, în apropierea localității Mitiakinskaia din regiunea Rostov, un detașament de grăniceri al FSB a descoperit un grup de recunoaștere și sabotaj care trecuse frontiera dinspre Ucraina.

Întrebarea este: ce făcea grupul de recunoaștere și sabotaj într-o zonă situată atât de profund în interiorul regiunii Rostov? Încercați să vă explicați: dacă Ucraina nu avea nici un plan de a ocupa teritorii, de ce se afla acolo?

În lupta izbucnită au fost uciși cinci membri ai grupului. Dar nu a fost suficient: pentru evacuarea lor, Ucraina a trimis două vehicule de luptă ale infanteriei, distruse, la rândul lor. Firește, Ministerul de Externe și comandamentul militar al Ucrainei au respins categoric incidentul, susținând că e invenție. Șeful MAE de la Kiev, Dmitri Kuleba a scris că „Ucraina nu a făcut așa ceva”. Dar Rusia a prezentat public imagini cu sabotorii ucraineni uciși în luptă și cu tehnica ucraineană arsă.

La doar o lună după aceste evenimente, în timpul ofensivei armatei noastre, urmau să fie descoperite documente ale inamicului cu planuri în vederea unei viitoare ocupări a teritoriilor noastre și a unui mare război cu Rusia. Marea ofensivă asupra Donbasului și Crimeii era planificată pentru 8 martie 2022. Așa a declarat, pe 6 martie 2022, șeful Republicii Populare Donețk, Denis Pușilin. Pe 9 martie 2022, ministerul rus al Apărării a publicat, prin Konașenkov, un document: ordinul din 22 ianuarie 2022 a comandantului Gărzii Naționale a Ucrainei, general-colonelul Nikolai Balan, ca dovadă a pregătirii unui atac asupra Donbasului.

În vara anului 2026, asistentul președintelui Federației Ruse, Anton Kobiakov, a confirmat, bazându-se pe dovezi obiective, informațiile privind ofensiva planificată pentru 8 martie 2022, bazându-se inclusiv pe documentele găsite la „cartierul general abandonat al unei brigăzi a Forțelor de Apărare Teritorială ale Forțelor Armate ale Ucrainei”.

Interesant este că informațiile obținute de serviciile noastre de informații au devenit într-atât de incomode pentru Occident, încât acesta a declanșat o întreagă campanie pentru a demonstra că Ucraina nu intenționa să atace Rusia. Acest lucru are o importanță esențială pentru întreaga construcție a agresiunii occidentale, care se bazează pe doctrina „apărării împotriva agresiunii lui Putin”.

Astfel, revista The Insider, cunoscută ca publicație care lucrează în principal pentru serviciile britanice de informații, a depus eforturi susținute pentru a promova „un set de teme” cu teze potrivit cărora „ordinul generalului Balan este un document autentic, dar nu are legătură cu o operațiune ofensivă”, că „este un ordin anual tip emis de Garda Națională a Ucrainei privind desfășurarea, la Starîci, din regiunea Lvov, a unor exerciții ale Forțelor Armate și Gărzii Naționale a Ucrainei, document care nu conține nici obiective, nici traseu și nici elemente ale unui ordin de luptă”.

Și ultimul aspect – în acest articol, dar nu și în șirul de fapte – îl reprezintă minarea, ambuscadele și corectarea focului în primele zile ale operațiunii militare speciale. Toate drumurile secundare pe care înaintau trupele noastre după ce au trecut „banda” de demarcație și au intrat pe teritoriul Ucrainei erau „împânzite” cu camere ascunse care transmiteau coordonatele la cartierele generale ale Forțelor Armate ale Ucrainei pentru corectarea focului de artilerie.

Cred că vă amintiți cazul în care forțele noastre armate au descoperit o cameră video a OSCE folosită pentru corectarea focului Forțelor Armate ale Ucrainei. Din timp fusese efectuată minarea și reglarea tirului artileriei Forțelor Armate ale Ucrainei în sectoarele din apropierea localității Hostomel, pe drumurile blocate de lângă Kiev, în zona de coastă a regiunilor Odesa și Nikolaev, inclusiv pe plaje. Exact împotriva invaziei a fost planificat din timp un sistem de ambuscade pe toate direcțiile forțelor noastre care fuseseră dinainte cercetate.

În interiorul Ucrainei am desfășurat o activitate extrem de complexă de informații și operațiuni. Dar împotriva noastră au început destul de rapid să acționeze grupuri întregi de agenți ai CIA. Multe lucruri nu ne-au reușit, în unele privințe i-am depășit, dar au existat și eșecuri. Iar dacă victoriile rămân în umbra secretelor serviciilor de informații, fiecare eșec înseamnă vieți omenești, de aceea despre ele se vorbește deschis.

Surse:
https://www.vestidinrusia.com/2026/09/29/putea-fi-evitata-operatiunea-militara-speciala-ce-s-a-intamplat-in-decembrie-2021-si-de-ce-negocierile-nu-au-functionat/
https://dzen.ru/a/arpip6fwKX9VL--D