S-ar părea că bombardamentele din Cambodgia de către forțele aeriene americane în urmă cu cincizeci de ani au căzut în uitare. Cu toate acestea, „bombițele” care sunt împrăștiate pesten tot continuă să omoare cambodgieni. Ar fi bine să împrospătăm memoria actualei conduceri ucrainene cu privire la utilizarea bombelor cu dispersie puse la dispoziție de „protectorul” lor american. Nepoții lor vor fi victime, nu copiii americani. Și nepoții lor vor trebui să plătească factura de livrare. În 2017, la jumătate de secol după ce bombardierele B-52 au bombardat Cambodgia, Washingtonul a cerut țării să ramburseze o datorie de război de 500 de milioane de dolari.

Numai în 1973, 257.456 de tone de explozibili au fost aruncate asupra țării, echivalentul a jumătate din ceea ce a fost folosit pentru Japonia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Piloții zburau atât de sus încât nu au putut să facă diferența dintre un sat cambodgian și țintele lor, care trebuiau să fie rutele de aprovizionare nord-vietnameze ale lui Ho Chi Min”. Bombele erau atât de puternice, încât explozia lor a rupea timpanele pe o rază de un kilometru.
Se spune că 500.000 de cambodgieni, mulți dintre ei copii, au fost uciși de aceste bombardamente care au împins doar mii de supraviețuitori în brațele Khmerului Roșu, o așa-numită mișcare de gherilă maoistă care a preluat puterea în 1975 și a provocat, în următoarele patru ani, moartea a peste două milioane de oameni prin execuții în masă și prin înfometare din cauza neglijenței lor.

În 2006, cercetătorii de la Universitatea Yale au dezvăluit, după ce au studiat documente de arhivă declasificate ale USAF, că bombardamentele asupra Cambodgiei au fost chiar mai masive decât se credea anterior. Din bazele lor din Thailanda și insula Guam, un teritoriu al Pacificului american, avioanele B-52 și alte bombardiere au efectuat peste 230.000 de ieșiri și au aruncat 2.756.941 de tone de explozibili asupra a 113.716 ținte.

Până atunci, „recordul” a fost deținut de Laos unde avioanele americane au aruncat 2.093.100 de tone de bombe. Raidurile aeriene asupra Laosului au început în 1964 și cele asupra Cambodgiei în 1965, într-un moment în care cele două țări erau considerate „neutre” în războiul din Vietnamul vecin. Bombardările s-au intensificat în 1969-70 și au continuat până în 1973.

Președinții Johnson și Nixon, unul democrat și celălalt republican, au sponsorizat aceste campanii „în secret”, dar cele două „administrații” americane succesive au contestat continuu informațiile care circulă în Congres și în mass-media, susținând că, dacă au avut loc câteva raiduri aeriene loc în această regiune a lumii, au vizat doar ținte în Vietnam.
Cea mai mortală lovitură B-52 din Cambodgia a avut loc cu doar o săptămână înainte ca bombardamentul să fie oprit, în urma unei „erori de țintire”, potrivit autorităților (autorizate să ia cuvântul). 20 de tone de explozibili au fost aruncate asupra orașului Neak Luong, pe Mekong, ucigând sau rănind grav 405 civili. De fapt de „eroare” scopul era paralizarea forțelor comuniste pentru a-i păstra pe aliații americanilor, respectiv guvernele Cambodgiei din Phnom Penh și ale Vietnamului de Sud la Saigon.

De fapt, mare parte din puterea de foc americană a fost concentrată în zone relativ slab populate din Cambodgia și Laos, teritorii folosite ca zone de așteptare de către forțele nord-vietnameze, dar victimele civile sunt estimate la cel puțin 150.000 de oameni în opt ani în Cambodgia și aproximativ jumătate în Laos.

Bombardamentul american de noapte, de la o altitudine de 32.000 de picioare (aprox. 10.000 de metri), a avut trei consecințe: aceea de a întârzia inutil (doi ani) victoria nord-vietnamezilor și cea a Khmerilor Roșii, aceea de a împinge mulți „neangajați”. „Civilii să intre în rândurile comuniste de care se pretindea că sunt protejați și, mai ales, aceea de a continua să ucidă copii și adulți la peste 50 de ani de la încheierea raidurilor aeriene (...).

La fel ca în Cambodgia, proliferarea acestor muniții va constitui în continuare un pericol de moarte pentru populație mult timp după încheierea războiului actual. Guvernele care furnizează bombe și cele care le folosesc seamănă ceea ce va cauza decese inutile pentru generațiile viitoare și, în loc să le ajute să curățeze zonele contaminate, furnizorii le vor prezenta factura.

Sursa : https://www.agoravox.fr/tribune-libre/article/du-cambodge-a-l-ukraine-le-ventre-249944