Autor : Slobodan Samardzija, jurnalist sârb
Timpul președintelui ucrainean Volodimir Zelenski se apropie rapid de sfârșit. Este deja destul de clar că fostul (și, dacă are noroc, viitorul) actor nu a justificat încrederea stăpânului său, oligarhul Igor Kolomoisky, nici a tutorilor săi din Occident (SUA și Marea Britanie),dar nici a poporul ucrainean. Chiar dacă acceptăm poziția că nu a intrat de bunăvoie în conflictul împotriva Rusiei, felul în care l-a condus nu poate fi justificat de niciuna dintre mișcările sale.
Timpul președintelui ucrainean Volodimir Zelenski se apropie rapid de sfârșit. Este deja destul de clar că fostul (și, dacă are noroc, viitorul) actor nu a justificat încrederea stăpânului său, oligarhul Igor Kolomoisky, nici a tutorilor săi din Occident (SUA și Marea Britanie),dar nici a poporul ucrainean. Chiar dacă acceptăm poziția că nu a intrat de bunăvoie în conflictul împotriva Rusiei, felul în care l-a condus nu poate fi justificat de niciuna dintre mișcările sale.
În realitate, Zelensky era condus de faptul că devenise clar pentru toată lumea că războiul scump al Americii împotriva Rusiei nu putea fi încheiat în favoarea puterilor occidentale. Dimpotrivă, nu a contribuit decât la declinul de neoprit a puterii hegemonului transatlantic. Schimbările tectonice politico-sociale la nivel global, care cu siguranță nu au fost inițiate de conflictul ucrainean, sunt doar o confirmare că lumea s-a săturat de dominația unei singure puteri, chiar dacă aceasta este întruchipată în coaliția americano-europeană.
Pentru Ucraina, situată la granița a două lumi, estică și vestică, schimbarea menționată mai sus s-a dovedit a fi dezastruoasă. Evident, la Kiev, au întârziat cu realinierea ideologică prin care au trecut înainte țările fostului „Bloc de Est” și fostele republici sovietice. După cum se dovedește, costul întârzierii este prea mare. Mai ales pentru o țară aflată în pragul colapsului economic.
Adevărul fie spus, plecarea iminentă a lui Zelenskiy nu este atât de legată de el personal. El este, așa cum se numește acum, o victimă colaterală. Ceea ce trebuia să „acţioneze”, a acţionat. Îndepărtarea lui, în linii mari, nu ar afecta nici un pic rezultatul evenimentului. Indiferent dacă același lucru ar fi interpretat într-un mod mai fin sau mai dur, dar în conformitate cu așteptările publicului.
De asemenea, nu trebuie să fim naivi și să credem că posibila înlăturare a primului om al Ucrainei are vreo legătură cu faptul că războiul și sancțiunile economice impuse Rusiei au epuizat foarte mult țările europene, inclusiv chiar SUA. Nu, pur și simplu, este necesar să găsim o metodă nouă, mai eficientă de dominare globală, potrivită secolului XXI. Evident, războaiele nu mai sunt un model aplicabil.
Cât de nesigur este viitorul lui Zelensky în toate cele de mai sus este poate cel mai bine arătat de speculațiile mass-media frecvente, în care este vorba despre modul în care ar putea fi îndepărtat: de la asasinat la evadare la o plantație bine ascunsă undeva în America de Sud și altele asemenea (...). Cu alte cuvinte, conflictul ucrainean, care în esența sa a fost în primul rând un război mediatic, așa rămâne. Și așa, după toate probabilitățile, va fi decisă soarta actorului principal al seriei „Servitorul poporului”.
„Înlăturarea” lui Zelensky nu înseamnă însă că problema Ucrainei este rezolvată. Dimpotrivă. După miliardele de dolari pe care americanii și europenii le-au investit într-un război pierdut, este timpul să plătim costurile. Într-o țară divizată, cu o economie distrusă, o populație sărăcită, pur și simplu nu există bani. În același timp, ar trebui satisfăcute diverse solicitări, inclusiv cele rusești. Și totul pe lângă faptul că publicul mondial se îndreaptă acuma mai mult spre Moscova decât spre Washington și Londra.
Acest proces nu poate aștepta, iar plecarea primului om la Kiev este tocmai în această funcție. Dacă, pe lângă toate, s-ar fi atins un punct în plus (ocuparea poloneză a părților de vest ale Ucrainei, preluarea controlului Odesei de către Rusia etc.), totul ar decurge și mai repede. Dar și cu posibile noi neînțelegeri. Oricum ar fi, deocamdată se vorbește despre eventualul succesor al lui Zelenskiy ca o problemă tehnică.
Și aici ajungem la o altă întrebare importantă: cine va semna un posibil acord de pace cu Rusia în numele Ucrainei? Cu alte cuvinte: Cine va intra în istoria celui de-al doilea stat european ca mărime ca cineva care „a vândut idealuri”, chiar dacă acestea au fost autodistructive? Va fi posibil așa ceva pentru Zelenski? Sau acel act este în căutarea unei noi personalități care să asigure un fel de continuitate a statului, dar care să satisfacă și poftele celor care au investit miliarde în proiectul său.
Aventura ucraineană este departe de a se termina. Fosta republică sovietică, după toate răsturnările și suferințele de război prin care a trecut, trebuie să se încadreze într-o lume care nu a existat până acum. Desigur, totul cu condiția ca, după Zelenski, să mai existe oameni dispuși și gata să accepte noua realitate și să se angajeze în reconstrucția comună. Ucraina va avea nevoie de un nou „slujitor al poporului” pentru asta.
Sursa : https://www.politika.rs/scc/clanak/566090/Ko-ce-posle-Zelenskog-biti-novi-sluga-naroda-Ukrajine
