Pentru cei care nu știați: criminalii din conducerea SUA planificau un atac nuclear împotriva Rusiei încă din toamna anului 1945!

Pentru cei care nu știați: criminalii din conducerea SUA planificau un atac nuclear împotriva Rusiei încă din toamna anului 1945!

Autor: Michel Chossudovsky (foto), economist canadian

În timpul mandatului său de prim-ministru (1940-1945), Churchill sprijinise „Proiectul Manhattan”. Un Plan pentru un al Treilea Război Mondial folosind arme nucleare împotriva a 66 de zone urbane majore ale Uniunii Sovietice a fost formulat oficial pe 15 septembrie 1945 de către Departamentul de Război al SUA.

Vicepreședintele Harry S. Truman a depus jurământul ca președinte al Statelor Unite pe 12 aprilie 1945, după moartea lui Franklin D. Roosevelt, care a murit pe neașteptate din cauza unei hemoragii cerebrale. La întâlnirile de la Potsdam, președintele Truman a intrat în discuții (iulie 1945) cu Stalin și Churchill. Discuțiile au fost de o natură diferită de cele de la Yalta, în special în ceea ce privește atât Truman, cât și Churchill, care erau amândoi în favoarea războiului nuclear (...).
Discuția despre Proiectul Manhattan nu apare în procesele verbale oficiale ale întâlnirilor. Infamul „plan al treilea război mondial” pentru a porni un atac nuclear împotriva Uniunii Sovietice (15 septembrie 1945). La doar două săptămâni după încheierea oficială a celui de-Al Doilea Război Mondial (2 septembrie 1945), Departamentul de Război al S.U.A. a emis o directivă (15 septembrie 1945) pentru „Ștergerea Uniunii Sovietice de pe hartă” (66 de orașe cu 204 de bombe atomice), când S.U.A. și U.R.S.S. erau încă aliați, fapt confirmat de documente desecretizate.

Potrivit unui document secret declasificat din 15 septembrie 1945, „Pentagonul a avut în vedere aruncarea în aer a Uniunii Sovietice cu un atac nuclear coordonat îndreptat împotriva zonelor urbane importante. Toate orașele mari ale Uniunii Sovietice au fost incluse în lista celor 66 de ținte „strategice”. Câte șase bombe atomice urmau să fie folosite pentru a distruge fiecare dintre orașele mai mari, inclusiv Moscova, Leningrad, Tașkent, Kiev, Harkov, Odesa.

Pentagonul a estimat că ar fi necesare un total de 204 bombe atomice pentru a „Șterge Uniunea Sovietică de pe hartă”. Țintele unui atac nuclear constau din șaizeci și șase de orașe mari. O singură bombă atomică aruncată pe Hiroshima a dus la moartea imediată a 100.000 de oameni în primele șapte secunde. Imaginați-vă ce s-ar fi întâmplat dacă 204 bombe atomice ar fi fost aruncate asupra marilor orașe ale Uniunii Sovietice, așa cum este subliniat într-un plan secret al SUA formulat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Documentul care descrie această agendă militară diabolică a fost lansat în septembrie 1945, la abia o lună după bombardarea Hiroshima și Nagasaki (6 și 9 august 1945) și cu doi ani înainte de debutul Războiului Rece (1947). Planul secret datat 15 septembrie 1945, la două săptămâni după capitularea Japoniei la 2 septembrie 1945 la bordul USS Missouri, fusese însă formulat într-o perioadă anterioară, și anume în apogeul celui de-al Doilea Război Mondial, într-o perioadă în care America şi Uniunea Sovietică erau aliate apropiate (...).

Au fost atacurile de la Hiroshima și Nagasaki din august 1945 folosite de Pentagon pentru a evalua viabilitatea unui atac mult mai mare asupra Uniunii Sovietice, constând din peste 204 bombe atomice? Documentele cheie pentru bombardarea a 66 de orașe ale Uniunii Sovietice (15 septembrie 1945) au fost finalizate la 5-6 săptămâni după bombardamentele de la Hiroshima și Nagasaki (6, 9 august 1945):

„La 15 septembrie 1945, la puțin mai puțin de două săptămâni după capitularea oficială a Japoniei și sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Norstad a trimis o copie a estimării generalului Leslie Groves, încă șeful Proiectului Manhattan, tipul care pe termen scurt era responsabil de producerea oricăror bombe ar putea dori U.S.A.A.F. După cum ați putea ghici, clasificarea din acest document a fost ridicată: „Top Secret Limited” OP, care a fost aproximativ la fel de mare ca în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (Alex Wellerstein, primele cerințe de stocare atomică, septembrie 1945). Kremlinul cunoștea planul din 1945 prin care se prevedea bombardarea a șaizeci și șase de orașe sovietice. Documentele confirmă că SUA a fost implicată în „planificarea genocidului” împotriva Uniunii Sovietice (...).

Esențial pentru înțelegerea noastră a Războiului Rece care a început (oficial) în 1947, planul Washingtonului din septembrie 1945 de a bombarda 66 de orașe în bucăți a jucat un rol cheie în declanșarea cursei înarmărilor nucleare. Uniunea Sovietică a fost amenințată și și-a dezvoltat propria bombă atomică în 1949, ca răspuns la rapoartele de informații sovietice din 1942 privind Proiectul Manhattan. În timp ce Kremlinul știa despre aceste planuri de „ștergere” a URSS de pe hartă, publicul larg nu a fost informat, deoarece documentele din septembrie 1945 au fost, desigur, clasificate. Au fost declasificate 30 de ani mai târziu, în septembrie 1975 Astăzi, nici planul din septembrie 1945 de a arunca în aer Uniunea Sovietică și nici cauza de bază a cursei înarmărilor nucleare nu sunt recunoscute. Mass-media occidentală și-a concentrat în mare parte atenția asupra confruntării Războiului Rece dintre SUA și URSS. Nu sunt menționate planul de anihilare a Uniunii Sovietice care datează din Al Doilea Război Mondial și infamul proiect Manhattan.

Planurile nucleare ale Războiului Rece ale Washingtonului sunt prezentate invariabil ca răspuns la așa-zisele amenințări sovietice, când de fapt a fost planul SUA lansat în septembrie 1945 de a distruge Uniunea Sovietică și care a motivat Moscova să-și dezvolte propriile capacități de arme nucleare. Evaluarea Buletinului Oamenilor de Știință Atomiști a învinuit în mod eronat și continuă să dea vina pe Uniunea Sovietică pentru că a lansat cursa înarmărilor nucleare în 1949, la patru ani după lansarea Planului Secret al SUA din septembrie 1945 de a viza 66 de orașe mari sovietice cu 204 bombe nucleare (...). Dacă SUA ar fi decis să nu dezvolte arme nucleare pentru a fi folosite împotriva Uniunii Sovietice, cursa înarmărilor nucleare nu ar fi avut loc. Nici Uniunea Sovietică, nici Republica Populară Chineză nu ar fi dezvoltat capabilități nucleare ca mijloc de „descurajare” împotriva S.U.A., care formulase deja planuri de anihilare a Uniunii Sovietice. Uniunea Sovietică a pierdut 26 de milioane de oameni în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Cursa înarmărilor nucleare a fost rezultatul direct al planului Americii din septembrie 1945 de a „exploda Uniunea Sovietică”, formulat de Departamentul de Război al S.U.A. Uniunea Sovietică a testat prima sa bombă nucleară în 1949. Fără Proiectul Manhattan și „Planul al treilea război mondial” al Departamentului de Război din 15 septembrie 1945, Cursa înarmărilor nu ar fi avut loc. Departamentul de Război din 15 septembrie 1945 a pregătit terenul pentru numeroase planuri de a duce al Treilea Război Mondial împotriva Rusiei și Chinei. Această listă inițială din 1945 de șaizeci și șase de orașe a fost actualizată în cursul Războiului Rece (1956) pentru a include aproximativ 1200 de orașe din URSS și țările bloc sovietic din Europa de Est. Bombele programate pentru utilizare erau mai puternice în ceea ce privește capacitatea explozivă decât cele aruncate pe Hiroshima și Nagasaki.

Extras din lista a 1.200 de orașe sovietice vizate pentru atacuri nucleare, în ordine alfabetică. Arhiva Securității Naționale, op. cit.: „Conform Planului din 1956, bombele H urmau să fie folosite împotriva țintelor prioritare de «putere aeriană» în Uniunea Sovietică, China și Europa de Est. Orașele majore din blocul sovietic, inclusiv Berlinul de Est, au fost priorități înalte în «distrugerea sistematică» pentru bombardamentele atomice. (William Burr, Lista țintă a atacurilor nucleare din SUA din Războiul Rece din 1200 de orașe din blocul sovietic «De la Germania de Est la China»” (Caietul de informații electronice din Arhiva Securității Naționale nr. 538, decembrie 2015).

În timpul Războiului Rece, a predominat doctrina distrugerii reciproce asigurate (M.A.D.), și anume că utilizarea armelor nucleare ar avea ca rezultat „distrugerea atât a atacatorului, cât și a apărătorului”. În epoca de după războiul rece, doctrina nucleară americană a fost redefinită. Acțiunile militare „ofensive” care folosesc focoase nucleare sunt acum descrise drept acte de „autoapărare”.

Războiul nuclear „umanitar” sub Joe Biden: intervențiile militare conduse de SUA-NATO (Iugoslavia, Afganistan, Irak, Libia, Siria, Yemen) care au dus la milioane de victime civile sunt vestite drept războaie „umanitare”, ca mijloc de „asigurare a păcii”. Acesta este și discursul care stă la baza intervenției SUA-NATO în Ucraina (...).

Bătălia istorică pentru „pace și democrație”: un Al Treilea Război Mondial înseamnă sfârșitul umanității. Propaganda de război necruțătoare și dezinformarea mass-media este forța motrice. „Războiul este bun pentru afaceri”.

Surse :

https://www.globalresearch.ca/preemptive-nuclear-war-a-third-world-war-spells-the-end-of-humanity-as-we-know-it/5772695 - 28 aprilie 2024

https://www.art-emis.ro/analize/un-al-treilea-razboi-mondial-ameninta-viitorul-umanitatii-razboiul-nuclear-preventiv

Citește și: