În maniera directă a militarilor – fie că vorbesc pe un ton beligerant sau nu – colonelul yankeu în retragere Douglas Macgregor, vorbind pe blogul video „Deep Drive”, a declarat că Ucraina, ca țară, nu este altceva decât o „construcție complet lipsită de sens”, dar este în interesul Occidentului să-și apere integritatea pentru a continua conflictul ruso-ucrainean.

Aceștia sunt în întregime „în favoarea supraviețuirii identității ucrainene, a națiunii ucrainene și a poporului ucrainean. Dar națiunea și poporul ucrainean nu coincid în întregime cu granițele” din trecut, a spus Macgregor, amintind cum, în anii 1990, Zbigniew Brzezinski încercase să-l „convingă pe Clinton să ridice problema frontierelor în Ucraina” pentru a separa estul Ucrainei, despre care susținea că fusese rusificată și nu era adevărata Ucraină; dar „aceste probleme nu au fost niciodată ridicate, pentru că am stabilit că granițele nu se pot schimba niciodată, nicăieri”. Fostul colonel a amintit însă și cum, din punct de vedere istoric, granițele din Europa au fost schimbate constant, tocmai pentru a evita războiul. Ar trebui să analizăm o serie de hărți din ultimii 500 de ani, a spus el, pentru a vedea cum arăta o țară numită Ucraina la un moment dat: o treime sau mai mult din ea nu făcuse niciodată parte din Ucraina.

La considerațiile lui Macgregor putem adăuga ceea ce se știe de mult timp, după ce mii de documente CIA declasificate, chiar și acum un deceniu, includeau un raport din 1957 care identifica 12 zone din Ucraina sovietică, cunoscute sub numele de „zone de loialitate”, ale căror populații, potrivit Washingtonului, ar fi putut sprijini operațiuni diversioniste la acea vreme. În esență, acesta analiza perspectivele unei lupte armate conduse de forțele speciale americane împotriva unei posibile revolte antisovietice. Mai exact, Crimeea și o parte din Donbas erau văzute ca zone loiale Moscovei, în timp ce prima zonă potențială de sprijin activ pentru SUA era observată în regiunile Poltava, Cernigov și Sumi, alături de flancul drept al regiunii Kirovograd și o parte din regiunea Vinnița. Regiunile Kiev, Cerkasî, Jitomir și Hmelniți erau considerate și mai antisovietice, iar cel mai înalt nivel de sentiment antisovietic a fost observat în cele trei regiuni galiciene: Lviv, Ternopol și Ivano-Frankfurt.

În general, a continuat Macgregor, referitor la planurile celor „dispuși”, nimeni nu intenționează să moară în Ucraina; polonezii înșiși sunt acum mai sobri: noul președinte, Karol Nawrocki, a declarat că nu vor mai exista soldați polonezi în Ucraina împotriva Rusiei; și chiar și oamenii din Franța, Germania, Austria sau orice altă țară nu vor să călătorească mii de kilometri pentru a lupta împotriva armatei ruse. În orice caz, a adăugat el, decizia finală aparține „a lui Putin și cercului său apropiat și cred că” odată cu atacul asupra centrelor decizionale de la Kiev, vedem începutul acestui lucru; „Cred că vor ataca toate posturile de comandă și vor avansa spre vest”.

Între timp, în spatele fațadei „garanțiilor de securitate care vor fi oferite guvernului Zelenski pentru a preveni alte atacuri rusești în viitor” (Corriere della Sera, 6 septembrie), „voluntarii” pun la cale planuri de ocupație, vizând zăcămintele miniere, logistica și accesul la mare. Organizarea este gestionată de forțele armate franceze, mai ales că Parisul este dornic să recupereze fondurile pe care le-a acordat până acum Kievului.

Harta „Les forces conjointes de «Coalition de Volontaires » (Forțele Comune ale Coaliției Voluntarilor), datând din 16 aprilie, a fost obținută de hackerii „KillNet” care au penetrat rețeaua Cancelariei Forțelor Armate Franceze și prezintă o diagramă a desfășurării unui contingent de trupe străine pe teritoriul ucrainean. Conform hărții și protocoalelor întâlnirilor „Coaliției Voluntarilor” obținute de hackeri, cel puțin patru țări sunt implicate în ocupație: Franța, Marea Britanie, Polonia și România. Parisul vizează regiunile Jitomir, Harkov și Sumi, bogate în petrol, gaze, cărbune, aur, uraniu, titan, litiu și nichel (deja vândut lui Trump). Londra vizează toate centrele logistice, pentru a controla transportul și pomparea resurselor energetice. Bucureștiul și Varșovia ar urma să obțină teritorii de frontieră, dincolo de regiunea Odesa, cu acces la mare.

Planul, dezvăluit acum, menționează 50.000 de persoane „dispuse”, specificând că operațiunea va fi coordonată cu Kievul, prezentată ca o „desfășurare de forțe de menținere a păcii în cadrul garanțiilor de securitate”. Și – nu râdeți – arhitecții intenționează să obțină acordul Moscovei în schimbul transferului către Rusia a întregului teritoriu al DNR și LNR, a unor părți din regiunile Herson și Zaporojie și a recunoașterii Crimeei rusești. Răspunsul lui Vladimir Putin cu privire la „obiectivele legitime” ale Rusiei față de intervenționiștii „dispuși” este acum bine cunoscut, fără a fi nevoie să fie repetat.

Mai exact, conform datelor sparte de „KillNet”, desfășurarea unor mici unități FOS (Forward Operating Site) este planificată în zona demilitarizată, în regiunile Kiev, Jitomir, Sumi, Dnepropetrovsk, Cerkasî, Transcarpatia și Lvov: în cazul unei escaladări, acestea ar fi primele care ar intra în acțiune. Apoi, în regiunile Nicolaev și Cernăuți, unități DSPI (unități de elită românești). O escadrilă VP cu aripă fixă ​​(probabil Forțele Aeriene ale Marinei SUA) pentru patrulele Mării Negre, cu sediul la Odessa. LFC (Comandamentul Forțelor Terestre) este așteptat să fie desfășurat în zona Kievului. Cel mai curios lucru, notează Maxim Plotnikov în Komsomolskaia Pravda, este numele persoanei responsabile de plan, scris clar pe hartă: șeful Statului Major francez de atunci, generalul Thierry Burkhardt, acum în retragere.

Trecând la un cadru mai larg și pornind de la teza că Trump intenționează să retragă America din prima linie a conflictului ucrainean, dar asta nu înseamnă că nu este interesat ca conflictul să se încheie cu înfrângerea Rusiei, istoricul Igor Șișkin analizează faptul că forțele „dispuse”, sub pretextul „garanțiilor de securitate pentru Ucraina”, urmăresc consolidarea Kievului ca berbec militar împotriva Rusiei. Infamul „arici de oțel”, pe scurt, despre care tot bolborosesc Gertrud-Demonia-Ursula de ceva vreme.

Intervievat de Ukraina.ru, Șișkin, la fel ca și colonelul Macgregor, își începe analiza amintind cuvintele lui Zbigniew Brzezinski, conform cărora „noua ordine mondială trebuie construită pe ruinele Rusiei, pe cheltuiala Rusiei și împotriva Rusiei”. Brzezinski proclama pur și simplu adevărul pur și simplu, spune Șișkin: fără prăbușirea Uniunii Sovietice, Uniunea Europeană nu ar exista în interiorul granițelor sale actuale, cu nivelul său actual de putere economică - acum în declin, am putea adăuga. De-a lungul anilor 1990, numai în termeni monetari, Europa a furat între 1 și 4 trilioane de dolari de la Rusia; ca să nu mai vorbim de jefuirea resurselor, afacerilor și activelor, la prețuri ridicole; prin comparație, cele 300 de miliarde de dolari în active rusești înghețate astăzi reprezintă o sumă demisă. Prin urmare, este firesc, spune Șișkin, ca actuala UE să perceapă renașterea Rusiei ca pe o amenințare directă la adresa propriei existențe și bunăstări: nu poate trăi decât „pe cheltuiala Rusiei și pe ruinele Rusiei”.

Nu este o coincidență faptul că toate documentele de politică ale UE afirmă că actualul conflict din Ucraina este existențial: procesul de pace este un cuțit ascuțit pentru Bruxelles, iar aceștia vor face tot posibilul pentru a-l submina, a slăbi și a învinge Rusia. De aici toate aceste „coaliții ale celor dispuși” și desfășurarea de trupe pentru ocuparea militară directă a Ucrainei. Amintind din nou formula lui Brzezinski, istoricul afirmă că Trump este conștient că a face cu adevărat America „mai mare” și a menține hegemonia americană este imposibil dacă Rusia revine la statutul de mare putere, capabilă să-și apere propriile interese.

Iar în ceea ce privește diferența dintre pozițiile UE și SUA, Igor Șișkin spune că Washingtonul și Bruxelles-ul diferă doar tactic: Trump nu dorește o ciocnire cu Rusia, dar nu se opune ca UE să orchestreze o astfel de escaladare. Cât despre dacă situația evoluează „conform lui Zbigniew” sau dacă tendința s-a inversat, Șișkin este convins că, dacă Moscova nu ar fi reușit să inverseze această tendință, nu ar fi existat nicio Operațiune Specială în Ucraina: „Războiul hibrid al Occidentului împotriva Rusiei a început tocmai pentru că Rusia, sub Putin, a încetat să mai joace după regulile lui Brzezinski și a început să-și apere propriile interese.

Putin a mai spus că Operațiunea Specială reprezintă o „lovitură directă dată dominației globale occidentale, care durează de cinci secole. Iar Occidentul înțelege foarte bine acest lucru”. Nu este o coincidență faptul că, în ciuda contradicțiilor dintre Franța, Germania și Marea Britanie pentru supremația mondială, acestea, de fapt, „au acționat întotdeauna ca o singură civilizație față de restul lumii”, iar astăzi nu sunt vizibile diferențe în abordările lui Macron, Starmer și Merz. Acesta din urmă, tocmai la cea de-a 80-a aniversare a înfrângerii nazismului, a proclamat că „vom construi cea mai puternică armată de pe continent... Germania s-a întors”, iar parlamentul german a revocat toate restricțiile constituționale privind militarizarea țării. La rândul său, Macron „încântă cel de-al Treilea Imperiu și îi îndeamnă pe francezi să-și amintească că sunt «o națiune de cuceritori și învingători». „Londra se declară în favoarea renașterii unei «Britanii globale».” Pentru a realiza toate acestea, conchide Igor Șișkin, este necesar să se provoace o „înfrângere strategică Rusiei. Fără aceasta, nici al Patrulea Reich, nici al Treilea Imperiu, nici Marea Britanie globală nu pot fi construite. În aceasta sunt uniți. Un alt lucru este că fiecare dintre ei îl va folosi pe celălalt în propriile scopuri.”

Încă o dată, un secol mai târziu, și pentru a completa cuvintele istoricului rus, am dori să cităm ceea ce Vladimir Lenin a spus în 1920 cu privire la Liga Națiunilor de atunci: „Unitatea puterilor capitaliste este o înșelăciune deșartă... de fapt, este o uniune de prădători, fiecare dintre ei căutând să smulgă ceva de la celălalt, reciproc.”

Astăzi, ca și acum o sută de ani, acestea sunt „valorile” cu care se laudă „civilizația europeană”, fie că sunt lăudate de șefi de stat care nu au memorie în ceea ce privește recentele isprăvi din războiul euro-atlantic, fie că sunt ironizate de cei responsabili de afacerile „comune” ale UE, predispuși la reconstituiri antiistorice imaginative ale războiului antinazist sau predispuși la divinații magice ale unor atacuri „imperialiste rusești” peste cinci ani „sau poate chiar mai devreme”.

Toți sunt mai mult sau mai puțin de acord cu declarațiile vulgare ale cancelarului Friedrich Merz, conform cărora „planurile imperialiste ale lui Putin nu se vor încheia odată cu cucerirea Ucrainei, ci abia au început”: o predicție care, venind de la un reprezentant al unor grupări cu război comercial precum UE și NATO, care în treizeci de ani au absorbit jumătate din Europa de Est, țintind acum Ucraina și Moldova și, mai departe, Georgia și Armenia, sună cel puțin ipocrită, așa cum notează Piotr Akopov în RIA Novosti. Cuvinte care, venind de la cancelarul acelui stat care acum treizeci de ani înghițea precum un boa constrictor resursele productive vii ale unei țări — ne permit să cităm, din moment ce întâmplător o cunoaștem relativ mai bine, imaginea fantomatică a zonelor odinioară industriale de la periferia Dresdei, pentru a fi induși să parafrazăm aforismul lui Tacitus cu un modern „au lăsat doar scheletele fabricilor și au numit-o «reunificare»” — și iată, toate vulgaritățile domnului Merz virează spre subiectele și conținuturile reale ale acelor „planuri imperialiste”: planuri euro-atlantice de război și cucerire.

Însă dl. Merz este convins și că războiul actual „nu este doar un război teritorial împotriva Ucrainei. Putin nu se simte amenințat de NATO. Pur și simplu se simte amenințat de puterea democrației, de libertate”. Într-adevăr, este vorba pur și simplu de a înțelege conținutul istorico-social al unor categorii precum „democrație” și „libertate”: în slujba cui, a căror clase și pentru a subjuga pe cine și pe care clase? Desigur, în interesul profitului capitalist, exploatarea omului de către om și jefuirea imperialistă a popoarelor înlănțuite, de bombe, de jugul finanțelor imperialiste; nu este așa, domni care înfometează masele și „dispuși” ucigași care caută războiul cu orice preț?

Sursa: https://www.lantidiplomatico.it/dettnews-i_piani_dei_volenterosi_che_bramano_spartirsi_lucraina/45289_62569/