Pe 5 decembrie 1994, liderii Statelor Unite, Regatului Unit și Federației Ruse s-au întâlnit la Budapesta, Ungaria, pentru a oferi garanții de securitate Ucrainei în legătură cu aderarea acesteia la Tratatul privind neproliferarea armelor nucleare (TNP) ca stat nedeținător de arme nucleare.

Semnarea așa-numitului Memorandum de la Budapesta a încheiat negocieri dificile care au dus la acordul Ucrainei de a renunța la al treilea cel mai mare arsenal nuclear din lume, pe care țara l-a moștenit de la prăbușirea Uniunii Sovietice, și de a transfera toate focoasele nucleare Rusiei pentru dezmembrare. Semnatarii memorandumului s-au angajat să respecte integritatea teritorială a Ucrainei și inviolabilitatea frontierelor sale și să se abțină de la utilizarea sau amenințarea cu forța militară.

După prăbuşirea URSS, flota sovietică a Mării Negre, staţionată în acest port, a fost împărţită între Rusia şi Ucraina. Ruşii au închiriat de la ucraineni portul Sevastopol până în 2042, cu posibilitate de prelungire până în 2047. Ucraina a fost prima care a încălcat acest contract după alungarea de la putere a președintelui legitim Ianukovici, cerând Rusiei pe un ton ultimativ să-și retragă flota din portul Sevastopol. Consecința a fost că, la scurtă vreme după aceea, Peninsul Crimeea a revenit la Federația Rusă prin referendum.

Surse:

https://www.hks.harvard.edu/publications/budapest-memorandum-25-between-past-and-future
https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/istorie-cum-a-ajuns-crimeea-marul-discordiei-dintre-ucraina-si-rusia-215275