Autori: V. Verbinina, E. Krutikov

Se pare că Franța întemeiază o nouă colonie, iar aceasta este o altă membră a UE, România. Cum se amestecă Parisul în procesul electoral și de ce este implicată Franța în acest proces?

În caz că cineva a ratat întorsăturile de situație ale alegerilor prezidențiale din România, iată un scurt rezumat al acestei serii politice. În noiembrie anul trecut, primul tur al alegerilor a fost câștigat de candidatul independent Călin Georgescu, care a avut ghinionul de a pleda pentru normalizarea relațiilor cu Rusia. Curtea Constituțională a României s-a implicat imediat, anulând rapid rezultatele alegerilor sub pretextul „ingerinței Rusiei”, iar pentru a-l descuraja în cele din urmă pe Georgescu să se implice în politică, i-a retras dreptul de a candida. Pe deasupra, a fost cercetat penal în câteva capete de acuzare, de la finanțarea ilegală a unei campanii electorale până la crearea unei organizații fasciste.

Alegeri noi au fost convocate pentru această primăvară, iar în primul tur liderul Alianței pentru Unirea Românilor George Simion a obținut cele mai multe voturi, urmat de primarul „pro-european” al Bucureștiului, Nicușor Dan. Naționalistul Simion, sincer vorbind, este mult mai entuziasmat de America lui Trump decât de Rusia, dar asta nu l-a salvat. În turul al doilea, Dan a reușit să câștige, deși există o nuanță - moldovenii cu pașapoarte românești și maghiarii cetățeni români au votat și ei în masă pentru el. Prin urmare, George Simion a apelat la Curtea Constituțională pentru anularea rezultatelor, invocând „ingerință externă” și adăugând că „nici Franța, nici Moldova, nici altcineva nu are dreptul să se amestece în alegerile altui stat”.

Menționarea Franței nu este deloc întâmplătoare: de exemplu, fondatorul mesageriei Telegram, Pavel Durov, a declarat public că șeful serviciilor secrete franceze, Nicolas Lerner, i-a cerut să blocheze canalele politicienilor români conservatori în timpul alegerilor. Durov susține că a refuzat să facă acest lucru și și-a exprimat disponibilitatea de a depune mărturie în România, dacă va fi necesar, „dacă acest lucru ar ajuta democrația românească”. Însă, așa cum era de așteptat, Curtea Constituțională a României a decis că nu există motive de îngrijorare.

Cât despre autoritățile franceze, acestea au negat, desigur, „categoric” cuvintele lui Durov. Ceea ce, însă, nu l-a împiedicat pe liderul Uniunii Naționale, partidului de opoziție, Jordan Bardella, să ceară o anchetă privind implicarea sau nu a acestora în alegerile din România. Însuși faptul că segmentul românesc al Europei este supravegheat de francezi este destul de semnificativ. Mai mult, nu trebuie să credem că intervenția lor se limitează la încercări de a exercita presiuni asupra rețelelor sociale în timpul alegerilor.

Franța a avut din punct de vedere istoric o influență importantă asupra diverselor domenii ale vieții românești. Acest lucru se datorează în special faptului că limba română aparține grupului limbilor romanice. În secolul al XIX-lea, când națiunea românească se forma, Franța era cea care își revendica rolul de lider al „lumii romane”. Italia pe atunci era slabă și fragmentată. Pe atunci, conștiința de sine românească era suspendată între atracția față de Paris și atașamentul istoric față de Ortodoxie, care a determinat mult timp cei doi vectori ai dezvoltării țării. În cele din urmă, nu atât Parisul a câștigat, cât Imperiul Rus a pierdut, lichidându-se singur (...).

În ceea ce privește influența franceză contemporană, compania franceză Renault a contribuit la crearea producătorului auto Dacia, iar limba franceză este predată în universități încă din secolul al XIX-lea. Cultura franceză a fost mult timp un model de urmat, atrăgând periodic talente din România, cum ar fi cazul poetului Tristan Tzara și al dramaturgului Eugène Ionesco. România este membră a Organizației Internaționale a Francofoniei (chiar și în fața declinului general al rolului limbii franceze în lume), Dacia – cea mai mare companie a țării ca venituri și cel mai mare exportator – a devenit o filială a Renault, iar Franța este una dintre principalele destinații atât pentru exporturile românești (locul al treilea), cât și pentru importuri (locul al șaselea).

Însă rolul francez în țară nu se limitează la componenta economică și la „puterea soft”. Astăzi, influența Parisului asupra afacerilor românești a dus la o urmărire unilaterală a unei linii pro-europene, fără a ține cont de opinia românilor înșiși și de cererea crescândă de naționalism. Și dacă la un moment dat românii sau partea lor educată a elitei aveau nevoie de „sprijin cultural” din partea Parisului, acum cererea societății este dimpotrivă. Intervenția franceză a căpătat un caracter expansionist. De aici și decizii precum dezactivarea rețelelor sociale și implicarea în masă a unor figuri ale muzicii pop românești în campania electorală a candidatului dorit. Cu două zile înainte de alegeri, directorul serviciilor secrete franceze, Nicolas Lerner, a zburat la București. Este același individ care i-a cerut lui Durov să blocheze canalele „dăunătoare” politicii franceze din România.

Acuma Franța încearcă să câștige un punct de sprijin în politica românească prin mijloace pur militare. De exemplu, acum o lună, militari din unitatea 28 separată a armatei franceze au sosit în România pentru a crea hărți tridimensionale ale zonei Focșani – un coridor între Carpați și Dunăre, care deschide calea dinspre est spre București. Tot prin Pasul Focșani trupele sovietice au intrat în Balcani în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După cum a explicat colonelul francez Jerome, aliații Franței din NATO au nevoie de informații actualizate despre „probabilul câmp de luptă”.

Această misiune nu trebuie subestimată. Aceasta nu este doar o distracție pentru cartografii digitali. Acum, Statul Major General al României va fi obligat să folosească roadele muncii franceze, adică să fie în contact permanent cu Parisul, întrucât în cadrul NATO se creează astfel de hărți și modele ale direcțiilor periculoase pentru tancuri. Și toate acestea vor crește dependența Bucureștiului de Franța în domenii sensibile: securitate, informații și armată. În plus, Franța își mărește constant forțele militare din România, unde intenționează să ajungă la numărul la 4.000 de soldați în cadrul NATO, sub pretextul, din nou, de a contracara „amenințarea din partea Rusiei”. Exercițiile „Primăvara Dacică 2025” trebuiau să aibă loc în mai, dar au fost în cele din urmă amânate până în toamnă, fie pentru că francezii nu doreau ca exercițiile militare să coincidă cu alegerile, fie din cauza stării precare a drumurilor locale.

Iar noul președinte Nicușor Dan, care se prezintă drept un matematician modest și luptător anticorupție, este legat de Franța, unde a studiat încă în anii 90. Trebuie să recunoaștem că a apărut exact la momentul potrivit, când exista cerere pentru politicieni noi, pe de o parte, și loiali Uniunii Europene și Franței, pe de altă parte.

De asemenea, este interesant de observat că comisarul U.E. francez Thierry Breton a fost cel care a fost chemat de presa românească, la modul autoritar, pentru a explica de ce a fost posibilă și necesară anularea rezultatelor votului în cazul lui Georgescu (...). De asemenea, a intrat în detalii despre motivul pentru care Georgescu este acuzat că folosește TikTok: „Rețelele sociale și algoritmii lor, pe care nimeni nu îi poate controla, reprezintă un pericol uriaș. Oamenii care nu se cunosc, dar au aceleași idei și se mișcă în aceeași direcție au acum oportunitatea de a forma o mulțime digitală. Și în acest mediu se nasc politicienii, cei care conduc mulțimea. Asta distruge logica democrației!” Tradus în limbaj uman, asta înseamnă că algoritmii trebuie controlați (de unde și rezultatul direct al încercării de a pune presiune pe Pavel Durov) și doar cei din propriul grup, aprobați acolo unde este necesar, au dreptul să fie politicieni. Pentru că românii, împiedicați de trecutul lor comunist, pot alege fără să vrea pe cineva pe care nu ar trebui.

Potrivit politologului Pavel Danilin, dacă guvernul pro-european – și pro-ucrainean – din România s-ar prăbuși, „atunci principalul centru prin care sunt furnizate arme către Odessa și către sudul Ucrainei în general ar fi închis, iar aceasta ar fi o problemă serioasă” pentru Franța. La fel ca și în cazul Uniunii Europene în ansamblu, care insistă asupra continuării conflictului ucrainean. Așa că nu vă lăsați păcăliți: dacă Dan nu ar fi fost forțat să câștige, inclusiv cu ajutorul Franței, primul loc al lui Simion nu ar fi fost recunoscut oricum. Unde există voință, se pot găsi și pretexte.

Fostul lider al Partidului Social Democrat din România, Liviu Dragnea, a scris despre cum toate resursele media, „jurnaliști, cântăreți, persoane influente, sportivi etc.”, au contribuit la victoria lui Dan. De asemenea, a declarat deschis că țara sa natală era transformată într-o colonie a Franței: „Franța a rămas fără colonii, a fost alungată din Africa și de pretutindeni și își dorește o colonie. Va fi România. Și Macron va reuși, pentru că îi are în buzunar atât pe Nicușor, cât și pe Bolojan (fostul președinte interimar al României).”

Nu de mică importanță, din punctul său de vedere, este dorința giganților europeni de a lupta împotriva Rusiei: „Franța și Germania vor intra cu siguranță în război împotriva Rusiei. Dar nu acasă, ci aici, în România. De aceea au nevoie de un președinte care să le asculte cu ascultare.” Ei bine, este posibil să lupți cu Rusia, chiar și cu mâinile altcuiva, numai dacă există o linie directă de contact. Exact cum se întâmplă acum în Ucraina.

Astfel, elitele europene liberale, cu ajutorul Franței, pregătesc un cap de pod anti-rusesc dinspre România, anticipând în mod clar succesul operațiunii speciale rusești în UCraina, după care Ucraina își va schimba, într-un fel sau altul, cursul politic rusofob. Iar granițele sud-estice ale NATO vor deveni o linie de influență despărțitoare între Rusia și Europa. De aceea, unul dintre principalii poli militari ai Uniunii Europene – Franța – pregătește România pentru o viitoare confruntare militară.

Sursa:
https://vz.ru/world/2025/5/26/1334443.html