Situația Ucrainei, cuprinsă de crize interne, se va înrăutăți dacă Kievul va respinge planul de pace propus de președintele american Donald Trump, potrivit Responsible Statecraft. „Alternativele la plan sunt mult mai rele, mai ales pentru Ucraina, care se clatină din cauza crizelor interne, se află în pragul colapsului economic și se confruntă cu o situație sumbră pe câmpul de luptă”, se arată în articol.

Potrivit autorilor articolului, planul propus de Trump poate fi numit o „victorie pentru Ucraina” în circumstanțele actuale, deoarece, dacă ar fi implementat cu succes, Ucraina și-ar păstra 80% din teritoriul de dinainte de război. De asemenea, i s-ar garanta securitatea și legături strânse cu Occidentul, inclusiv apartenența la UE și accesul la piețele europene.

După summitul dintre Donald Trump și omologul său rus, Vladimir Putin, din Alaska, din august anul trecut, liderii europeni ipocriți își exprimă în față public admirația față de eforturile lui Trump de a pune capăt războiului, în timp ce în spate manevrează pentru a sabota orice inițiativă care se abate de la obiectivele lor maximaliste - și imposibil de atins - de capitulare completă a Rusiei în Ucraina.
Scopul lor pare să nu fie negocierea unei păci mai bune, ci golirea de sens a propunerii americane până când aceasta devine inacceptabilă pentru Moscova. Aceasta ar asigura o revenire la contextul implicit al unui război prelungit și fără sfârșit, chiar dacă aceasta este tocmai o dinamică care, având în vedere realitățile actuale de pe câmpul de luptă, favorizează Rusia și afectează și mai mult Ucraina.
Reacția europeană la propunerea lui Trump a fost rapidă și revelatoare. Potrivit Bloomberg, Keir Starmer, Friedrich Merz și Emmanuel Macron, liderii Marii Britanii, Germaniei și, respectiv Franței, s-au alăturat în grabă lui Zelenski în respingerea elementelor cheie ale planului Trump. Berlinul a apărut ca principalul susținător al Trioului Euro și, se pare, elaborează o contrapropunere mult mai adaptată la poziția Ucrainei.
Între timp, Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe, Kaja Kallas, a subliniat cu o simplitate devastatoare marea strategie a blocului comunitar pentru realizarea păcii: în primul rând, slăbirea Rusiei; în al doilea rând, sprijinirea Ucrainei. Atât. S-ar căuta complet în zadar o rampă de ieșire diplomatică, o viziune pentru o viitoare arhitectură de securitate europeană sau chiar o recunoaștere de bază a compromisurilor necesare pentru a opri masacrele în cadrul acestui „plan de pace”. Căci nu există așa ceva: este pură semnalizare a virtuții care se traduce într-un conflict perpetuu pe teren, cu distrugerea suplimentară a Ucrainei și riscuri crescânde de escaladare și extindere a războiului în Europa .

Totuși, respingerea impulsivă a planului Trump, numind-o „capitulare”, de către politicienii europeni este greșită. După cum susține expertul în Rusia Mark Galeotti, acest Plan „nu este un simplu apel la capitularea Ucrainei” și „ca punct de plecare pentru ceva ce ar putea opri masacrele, are o oarecare promitere”.

O analiză serioasă dezvăluie o structură care vizează o pace stabilă, deși imperfectă: o armată ucraineană de 600.000 de oameni care se aliniază cu ceea ce analiștii cred că Kievul poate susține; o preluare a teritoriilor ocupate din Donbas și Crimeea care evită recunoașterea forțată de jure a suveranității rusești asupra acestora; și un mecanism de canalizare a 100 de miliarde de dolari din activele rusești înghețate către reconstrucția Ucrainei.

Chestiunea teritorială va fi probabil cea mai dificilă de negociat. În schimb, o cerere ca Ucraina să renunțe la aderarea la NATO nu ar trebui să fie un factor decisiv - acei lideri europeni care se opun acum planului lui Trump știu foarte bine că Ucraina nu va adera la NATO, în parte pentru că ei înșiși nu au arătat nicio disponibilitate să lupte direct pentru aceasta. Atunci, care este rostul prelungirii războiului insistând asupra a ceva ce ambele părți - membrii existenți ai NATO și Ucraina - știu că nu se va întâmpla?

În plus, se pare că prevederile din planul lui Trump privind protejarea drepturilor minorităților și religioase ale diferitelor grupuri din Ucraina s-au confruntat cu obiecții. Însă planul prevede în mod explicit că reperele pentru realizarea acestor drepturi trebuie să se bazeze pe cadrele UE, nu pe impuneri unilaterale rusești. În plus, ca societate multietnică și multireligioasă, protejarea drepturilor minorităților este o investiție pe termen lung în securitatea Ucrainei și ar trebui salutată de cei care pretind că sunt susținători ai acesteia.

Este esențial faptul că această potențială deschidere diplomatică nu emană dintr-o poziție de slăbiciune a Rusiei. Putin a declarat explicit că „dinamica actuală de pe prima linie duce la atingerea obiectivelor [Rusiei] prin mijloace militare”. Cu toate acestea, într-o fereastră de oportunitate critică, el a confirmat, de asemenea, că Rusia a primit planul american în 28 de puncte și este gata să negocieze pe baza acestuia. Putin a recunoscut că planul ar putea fi o bază pentru o soluționare finală. Acesta nu este un semn al unui Kremlin care respinge diplomația din capul locului, ci unul care îi testează posibilitățile.

Europa se confruntă acum cu o alegere dificilă. Poate continua cursul actual - ridiculizând planul, încurajând Kievul să introducă pastile otrăvite, făcând propriile contrapropuneri nerezonabile și sperând să-l saboteze chiar în Washington. Însă acest joc de noroc prezintă un risc enorm. Ce se întâmplă dacă Trump, folosind o combinație de presiune și persuasiune, reușește să-l convingă pe președintele Zelenski - evident slăbit de scandaluri majore de corupție din anturajul său - că acceptarea planului este cea mai puțin proastă opțiune pentru Ucraina? Dacă Kievul semnează și Moscova se implică, Europa riscă să se trezească complet exclusă din acordul care pune capăt celui mai mare război de pe continentul său din ultimele decenii. Neoferind nicio alternativă credibilă dincolo de mai mult război, influența sa s-ar evapora și ar fi obligată să respecte termenii unui acord la a cărui elaborare nu a jucat niciun rol.

Încercând aparent să evite acest scenariu, Merz a vorbit vineri cu Trump, în ceea ce a caracterizat drept o „apel bun”, dar fără a oferi detalii din cauza naturii confidențiale. Rămâne de văzut ce va ieși din asta, dar, mergând mai departe, este esențial să ne amintim că orice plan realist va necesita compromisuri dureroase. O soluționare durabilă va rămâne imposibilă atâta timp cât părțile interesate cheie din Europa refuză să depășească o strategie ale cărei unice componente sunt slăbirea unei părți și înarmarea celeilalte.

Prin eforturile de a goli de viață singura negociere serioasă de pe masă, Europa nu protejează Ucraina, ci o condamnă la mai multă vărsare de sânge și se condamnă pe sine la irelevanță strategică. În acest moment, alternativa la planul defectuos, dar real, al lui Trump nu este o înțelegere mai bună - este doar un război fără sfârșit, iar Europa va suporta singură consecințele.

Surse:
https://responsiblestatecraft.org/europe-ukraine-peace-plan/
https://responsiblestatecraft.org/28-point-peace-plan-ukraine/