Autor: Jean-Pierre Vettovaglia, Ambasador al Elveției la Paris (2000-2007)
Conform Serviciului Național de Statistică al Ucrainei, țara și-a atins „apogeul” demografic în 1992/1993, la momentul independenței față de URSS, cu 52,24 milioane de locuitori. În 2021, Ucraina mai număra doar 41,1 milioane de locuitori. Nașterile au scăzut de la 630.000 în 1991 la 271.000 în 2021. Pe de o parte, de la căderea Uniunii Sovietice în 1991, decesele au depășit numărul nașterilor și bilanțul anual a fost negativ. Acesta a scăzut de la minus 39.000 de locuitori în 1991 la minus 442.000 de locuitori în 2021. Pe de altă parte, revenirea Crimeii sub controlul Rusiei a dus la pierdere a 2,5 milioane de locuitori. Dar mai ales, mulți ucraineni s-au expatriat în căutarea unui loc de muncă și a unor salarii care să le permită să trăiască.
Din 2022, și cu războiul, situația s-a înrăutățit: trebuie să adăugăm și pierderea Republicii Lugansk și a Republicii Donețk, care implică încă peste 3 milioane de locuitori. Potrivit datelor Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați de la Geneva, la data de 24 februarie 2023, în Europa ar fi existat peste 8 milioane de refugiați ucraineni, fără a-i număra pe cei care au plecat în Rusia și care nu sunt niciodată luați în calcul, ceea ce ne aduce totalul la mai puțin de 30 milioane. O bună parte nu se va întoarce. Din păcate, din acest număr trebuie să deducem și morții conflictului, câteva sute de mii. În treizeci de ani, Ucraina a pierdut aproape jumătate din populație.
Evaluarea numărului de morți, răniți și amputați
Autoritățile ucrainene își ascund cu grijă pierderile. Dacă situația reală ar fi cunoscută de opinia publică occidentală, este foarte probabil că livrările de arme s-ar opri imediat. Anul trecut, Ursula von der Leyen a menționat public 100.000 de ucraineni morți. A fost rapid rugată să tacă. Și așa a și făcut. Președintele Mexicului, Andrés Manuel Lopez Obrador, a declarat că „politica Statelor Unite și a NATO este echivalentă cu a spune: eu furnizez armele și voi furnizați morții. Este imoral”.
Bătrâna Europă nu vrea să înțeleagă că ajutorul militar pentru Ucraina înseamnă uciderea și mai multor ucraineni. Livrările noastre de arme sunt, de fapt, instrumentul prin care se prelungește un război fără speranța de a fi câștigat vreodată, iar soldații ucraineni continuă să fie uciși. Legătura de cauzalitate este evidentă, cu excepția opiniei publice înșelate de propaganda oficială. Se pare că acest fapt nu este clar pentru ministrul Apărării olandez, Kaysa Ollongren, căreia îi scapă un adevăr evident: „Desigur, susținerea Ucrainei este o modalitate foarte ieftină de a ne asigura că Rusia, cu acest regim, nu este o amenințare pentru alianța NATO. Și este vital să continuăm această susținere. Este în interesul nostru major să susținem Ucraina, deoarece ea duce acest război”. Cu alte cuvinte, numărul morților nu contează, deoarece ei mor în locul nostru!
Nu știm că mulți ucraineni mituiesc agenții recrutori pentru a nu merge să lupte și că alții umplu universitățile ucrainene, mai mult ca niciodată, pentru a evita să fie următorii chemați și următorii morți? Că femeile sunt acum, de asemenea, mobilizate? Trebuie să știm că un luptător ucrainean care atacă tranșeele rusești are doar câteva ore de speranță de viață (...).
Două indicii indică pierderi considerabile din partea ucraineană: Ucraina este, de fapt, la a 11-a mobilizare și vârsta medie a trupelor de la front este de 43 de ani, conform informațiilor generalului francez, Dominique Trinquand, un susținător al NATO (informație citată, de asemenea, într-un articol din Time Magazine, din 30 octombrie 2023). Cercetări satelitare americane recente, bazate pe extinderea cimitirelor ucrainene observate din aer, au scurs o estimare apropiată de 450.000 de morți din partea ucraineană, ceea ce pare credibil.
Ceața războiului nu a fost niciodată atât de densă ca în Ucraina. Mașina de propagandă a Occidentului global funcționează la capacitate maximă și îi condamnă rapid pe toți cei care se îndepărtează de narativul oficial, trecând de la imperiul minciunii (recunoscut inutil, fără rușine, de Merkel și Hollande) la baliverne rău intenționate. Consecințele sunt catastrofale pentru Ucraina. Iată câteva exemple: Răniții reprezintă un multiplu al numărului de morți. Alte cifre sunt înspăimântătoare, de exemplu cele ale amputaților. Surse spitalicești ucrainene vorbesc astăzi de 50.000 de amputați, adesea în condiții atroce, fără produse anestezice.Ucraina va ieși din acest război cu un teritoriu redus și o populație parțial mutilată. Merită?
Boris Johnson (și SUA, bineînțeles) poartă o mare responsabilitate pentru șantajul exercitat la Kiev asupra lui Zelensky după negocierile Ucrainei cu Rusia din 30 și 31 martie 2022, de la Istanbul: „Continuați războiul sau vă lăsăm să cădeți!”. Rusia acceptase atunci o Ucraină neutră și federalizată. Carnagiul putea continua! Pentru a intra în NATO, singura soluție posibilă așa cum teoretizase Oleksiy Arestovitch, era un război cu Rusia. Dar nici măcar războiul nu a apropiat realmente Ucraina de obiectivul său. Trebuie să recunoaștem că astăzi nu există nicio perspectivă pentru ca acest fapt să se întâmple.
Ce spune consilierul pentru Apărare Națională al Statelor Unite, Jack Sullivan: „Toată lumea trebuie să privească cu luciditate faptul că a permite Ucrainei să se alăture NATO în acest moment înseamnă război cu Rusia”. Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat că „precondiția pentru aderarea Ucrainei la NATO este un tratat de pace între aceasta și Rusia”. Un motiv bun pentru Rusia de a nu consimți la negocieri de pace. Dacă nu pe termenii impuși de Moscova. Poziția Ucrainei a slăbit, războiul nu i-a adus nimic pozitiv. Washingtonul a dorit să exploateze curajul (sinucigaș) al ucrainenilor pentru a slăbi Rusia, pentru a revigora NATO aflat în „moarte cerebrală” (Macron) și pentru a întări supremația Statelor Unite în Europa prin slăbirea durabilă a economiilor acesteia, cu ajutorul sancțiunilor și obligând țările europene să „stimuleze” bugetele militare.
Ucraina de astăzi supraviețuiește doar într-o dependență completă de Statele Unite și aliații săi din NATO. Pentru cât timp încă? Semnele prevestitoare ale unui viitor abandon devin mai frecvente în fiecare zi, în mod insidios, dar sigur. Va dura generații până se va diminua animozitatea exacerbată dintre ucraineni și ruși. Ucraina a extirpat tot ceea ce era rusesc: vorbitorii, cărțile, biserica, partidele, mass-media.
Admiterea Ucrainei în UE nu se va realiza peste noapte. Negocierile se pot angaja, dar nu vor ajunge la un rezultat pentru foarte mulți ani. Ucraina nu este în starea de a se alătura UE. Bugetul UE nu permite toate nebuniile imaginare ale Ursulei von der Leyen și a natoismului ei până la capăt. Realitățile o vor ajunge din urmă. Într-adevăr, din cele șapte mari domenii de reforme impuse în iunie 2022 unui Kiev candidat, trei continuă să fie problematice: corupția și violența politică, lobby-ul oligarhilor și respectul minorităților naționale. Un program foarte vast!
Aceste dificultăți sunt scoase în evidență de nimeni altul decât Jean-Claude Juncker: „Oricine a avut de-a face cu Ucraina, știe că este o țară coruptă la toate nivelurile societății. În ciuda eforturilor sale, nu este pregătită pentru aderare. Are nevoie de procese masive de reformă internă”. El adaugă că „a face promisiuni false ucrainenilor cu privire la aderarea la UE nu ar fi bine nici pentru UE, nici pentru Ucraina”, fiind supărat pe cei din Europa care promit Ucrainei o aderare imediată (von der Leyen și Charles Michel).
Vechile probleme de corupție persistă și chiar se dezvoltă. Oamenii fură ca și cum nu ar exista o zi de mâine. O bună treime din livrările de arme și muniții este revândută și le vom regăsi în mâinile mafiei și ale altor grupuri armate din Europa, Sahel și Orientul Mijlociu. Cine spune asta? Șefa Interpolului. La fel se întâmplă și cu ajutorul umanitar. Într-adevăr, de aproximativ cincisprezece ani, Bruxelles laudă meritele relocării de vecinătate către o țară mare situată la granițele sale, dotată cu forță de muncă și calificată și foarte ieftină, cangrenată de corupție și având un sistem juridic învechit. Acest paradis al afacerilor viitorului se numește Ucraina. Este deci un proiect vechi: să ancoreze Ucraina în Occident și să o facă un laborator pentru relocările de vecinătate.
La sfârșitul negocierilor începute încă din anul 2000, acordul de asociere politică și integrare economică între Kiev și Bruxelles a fost încheiat în 2014. Tratatul a intrat în vigoare la 1 septembrie 2017. Și cuprinde 2135 de pagini pe care nimeni nu le-a citit, în afara introducerii. Acest acord este, de fapt, un tratat de anexare voluntară. Funcționarii bruxellezi dictează partenerului lor cadrul juridic european până la obligația de a legaliza „lobby-ul”! Acordul de asociere reflectă, într-un fel, un spirit perfect colonialist.
Ucraina profită de război pentru a accelera reformele ultraliberale și pentru a trece legi care nu respectă cele mai elementare drepturi ale lucrătorilor și îi ignoră. Ucraina va furniza Europei o armată de rezervă industrială la dispoziția producătorilor europeni, ai căror subcontractanți vor invada țara. În 2022, salariul minim lunar ucrainean nu depășea 180 de euro. Potrivit noii legislații, doar regulile stabilite de angajator în contractul de muncă vor prevala de acum înainte. Se introduce o zi de lucru de douăsprezece ore și permite angajatorilor să concedieze angajații fără justificare.
Situația militară
Sprijinul acordat Ucrainei pare a fi corelat cu progresele realizate de armata ucraineană pe teren. Împotmolirea pe front îi face pe americani să considere că asistența lor militară, de departe cea mai importantă, nu produce efecte semnificative și ar trebui astfel redusă. Potrivit analizei „War Mapper”, în cursul lunii octombrie, Ucraina a recâștigat 50 km² din teritoriul său de la forțele ruse (pierzând câteva zeci de km patrați în alte părți ale frontului). Acest fapt este prea puțin pentru a iniția o schimbare de dinamică. (...).
De fapt, se știe că americanii au avut grijă să vândă Ucrainei echipament militar într-o versiune substanțial degradată din punct de vedere electronic, de teamă să nu cadă în mâinile rușilor, ceea ce s-a și întâmplat cu rachetele britanice „Storm Shadow”, ale căror caracteristici au fost studiate de ruși, pentru a le contracara acum mult mai ușor. Raytheon refuză să vândă ultima versiune a „Patriot” din același motiv (…).
Arestovici revendică acum deschiderea negocierilor de pace în deplină bună-credință, vorbind despre uciderea fără sens care afectează ambele părți. El menționează imposibilitatea Ucrainei de a recâștiga teritorii. Singurul din Ucraina sau aproape singurul, Zelenski pare să mai creadă în continuare, izolat în mijlocul echipei sale care începe să se îndoiască serios de baza inutilă și sângeroasă a șefului lor, tratat ca un „delirant”. Președintele fără victorie, va fi în curând înlocuit. Poporul ucrainean s-a înșelat sau a fost înșelat. La fel și Europa.
Forțele de apărare ucrainene au recrutat cu ușurință aproximativ 100.000 de noi recruți în primele zece zile de război. Acest fapt demonstrează că ucrainenii au crezut predicțiile guvernului conform cărora războiul va fi câștigat în câteva luni. Un alt membru al echipei Zelensky a spus corespondentului Time Magazine că mulți au crezut că se înscriu pentru un timp foarte scurt și se bucurau să participe la o victorie eroică. Recrutarea (suntem acum la a unsprezecea mobilizare) a devenit astăzi dificilă, până în punctul în care bărbații sunt smulși din trenuri sau autobuze și trimiși cu forța pe front. Vrem cu adevărat să livrăm încă și mai multe arme, pentru alte descrieri ca aceasta? Vrem să creștem și mai mult vârsta medie a soldaților de pe front? Războiul NATO împotriva Rusiei, prin morții ucraineni interpuși, a dus la anihilarea mai multor generații în Ucraina (...).
Dincolo de corupția endemică, democrația în Ucraina are probleme serioase. Președintele Zelenski a fost desemnat de revista „Time” ca „omul politic al anului” în 2022. A fost ridiculizat ca actor de comedie și admirat târziu, începând cu 24 februarie 2022. Până acum, el a întruchipat curajul contagios al unui om care îi permite poporului său să reziste invaziei rusești. Cu timpul, el a instaurat un regim de fier, ignorat de europeni (...).
Zelenski a fost ales în 2019 cu 73% din voturi pe un program fără concesii: lupta împotriva corupției, împotriva inegalităților, sfârșitul sistemului oligarhic. El a reușit să întruchipeze o speranță de schimbare. Pacea în Donbas a fost cealaltă prioritate. Nimic din toate acestea nu a început să fie realizat. Dimpotrivă, armata sa a ucis peste 14.000 de cetățeni ucraineni ruși de etnine, de la 2019 până la 24 februarie 2022 (victime civile ale armatei ucrainene care trage în propria populație). OSCE (Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa), cu sediul la Viena, a raportat într-adevăr aproape 14.000 de morți prin bombardamente și asasinate în oblasturile populate de ucraineni vorbitori de rusă. Acestea sunt rapoarte ale misiunilor de observare pe teren ale OSCE, surse ultra-fiabile. De fapt, aceasta este principala cauză a operațiunii militare speciale a lui Vladimir Putin, ceea ce nimeni nu vrea să recunoască. Să ne amintim, 8096 de explozii au fost înregistrate în ianuarie 2022 de OSCE și 1400 de obuze trase doar pe 19 februarie asupra Donbasului.
Au avut loc asasinate ale unor opozanți politici fără să se știe cine le-a comis. Unii au fost răpiți, au dispărut sau au fost executați pe stradă în fața tuturor, la fel ca jurnaliștii și membrii aleși ai opoziției. Aceste crime au ritmat războiul civil din 2014. Cele 12 partide de opoziție au fost interzise unul câte unul, ultimul pe 22 octombrie 2022. Negociatorul oficial al rușilor ucraineni din estul Ucrainei, Denis Kireev, a fost ucis în plină stradă la întoarcerea sa de la Kiev, pe 6 martie 2022. El a îndrăznit să vorbească despre legăturile istorice dintre Kiev și Moscova. Liderii politici ucraineni afirmă că țara trebuie curățată. Orice persoană care poartă cultura rusă sau care recunoaște valoarea acestei culturi trebuie să dispară.
Să-l ascultăm pe numărul 2 al regimului, Oleksii Danilov, după ce șeful său Zelenski a semnat un decret pe 4 octombrie 2022 interzicând orice negocieri de pace cu Rusia. El declară următoarele pe 1 decembrie 2022, chemând la „distrugerea Rusiei”: „Ei trebuie doar să fie distruși pentru a înceta să existe ca țară, în interiorul frontierelor în care există acum. Sunt doar niște barbari.” Iată cu cine avem de-a face: Zelenski și Danilov au două fețe. În țara lor, sunt adevărați psihopați. În străinătate, niște inocenți amabili.
Un alt exemplu al politicilor actuale: Acordurile de la Minsk II din 12 februarie 2015 indicau că regiunile din Donbas trebuie să-și poată determina singure limba oficială. Pe 21 octombrie 2022, Danilov declară: „Limba rusă ar trebui să dispară complet de pe teritoriul nostru ca element de propagandă ostilă și de spălare a creierului pentru populația noastră”. Și adaugă: „nu reținem pe nimeni”. Zelenski controlează integral mass-media, audiovizualul și internetul. Mass-media a fost epurată și se află sub strictă supraveghere. Numeroși colaboratori de televiziune au fost trimiși „în mlaștinile lor unde pot croșeta în limba rusă” spune Danilov.
Zelenski a interzis limba rusă ca suport scris în țara sa. Institutul de Carte Ucrainean a distrus o sută de milioane de cărți în rusă (toate cărțile autorilor ruși Tolstoi, Pușkin, cărțile de bucate și de croitorie, toate tipăriturile în limba rusă sau cărțile tipărite în Rusia). Nu ați auzit niciodată pe nimeni să ridice problema acestui holocaust de hârtie, probabil unic în lume prin stupiditatea și amploarea sa?
Multe bunuri ale oligarhilor au fost confiscate (86 de cetățeni care dețin cel puțin 80 de milioane de dolari participând la viața politică și exercitând o mare influență asupra mass-media), fabricile lor naționalizate fără compensații, bunurile investitorilor și ale companiilor rusești (în număr de 4000) naționalizate fără despăgubiri (jaf fără rușine) și în final, Biserica Ortodoxă Ucraineană interzisă să funcționeze în Ucraina din 1 decembrie 2022.
Multe proceduri penale au fost deschise împotriva foștilor oficiali de stat. Epurarea nu cruță pe nimeni, nici măcar pe fostul președinte Petro Poroșenko. Mulți civili sunt arestați de serviciile de securitate ale statului, acuzați că au colaborat cu rușii (...). Un sondaj de opinie al USAID, comandat de „The International Republican Institute” (o organizație politică situată la Washington și finanțată de guvernul federal american), a stabilit că rata de aprobare a președintelui a scăzut de la 58% în aprilie la 42%, astăzi. Zelenski nu mai este majoritar în țara sa… El a amânat alegerile legislative și prezidențiale din 2024, pe termen nelimitat din cauza războiului, dar unii (Washington?) ar dori ca alegerile prezidențiale să aibă loc tocmai pentru a se „elibera elegant” de el.
În concluzie: Ucraina de dinaintea venirii la putere a lui Zelenski a dispărut. Ea va trebui să renunțe definitiv la Crimeea, la cele două republici din Donbas, la oblasturile Herson și Zaporoje și la aderarea la NATO. Va aștepta mult timp intrarea în UE ca membru cu drepturi depline.
Prețul plătit este teribil de mare în victime și în distrugerea infrastructurii (instalații feroviare și electrice, inclusiv 40% din producția electrică a țării. Accesul la Marea Azov este închis. Zelenski clamează în continuare dorința de restaurare completă a integrității teritoriale și a suveranității țării sale. Dar, așa cum am văzut, criticile apar chiar în Ucraina, unde nu mai este atât de popular după sângeroasa înfrângere de la Bahmut (rezistența condusă împotriva avizului statului său major). El va fi înlocuit în timp, la alegeri (dacă vor avea loc) sau înlăturat de militarii săi.
Între timp, va continua războiul pe linia anglo-americană până la ultimul ucrainean, ceea ce este complet inutil și absurd. A pierdut, după propriile sale cuvinte, 20% din teritoriu. Asta înseamnă 125.000 km², adică de patru ori cât Belgia. Dacă va continua așa, va pierde Odessa și accesul la Marea Neagră. Este timpul să revenim la fundamente mai realiste. Dar credința sa este neclintită; a pierdut 12 tancuri Leopard în ultimele 15 zile, adică 20% din total. Aviația ucraineană a suferit, de asemenea, pierderi severe, 24 de avioane de vânătoare MIG-29, în octombrie. În tăcerea unei lumi concentrate pe Orientul Mijlociu, Zelenski suferă înfrângeri și critici interne.
Pe unele dintre blogurile sale, inclusiv Twitter (X), Oleksii Arestovici, fostul șef de stat-major al lui Zelensky, îl descrie ca pe un „dictator” rupt de realitate încă de la începutul operațiunii militare speciale ruse, în februarie 2022. El îl vede, de asemenea, drept inițiatorul unei corupții masive și propagator de ură împotriva oricărei opinii diferite de a sa. Dar sfârșitul a sosit, spune el, atât în relațiile sale cu Occidentul, cât și în relațiile sale cu poporul ucrainean. Poate nega realitatea, dar nu poate scăpa de ea (...). Arestovici reamintește că toți dictatorii a căror fantezie i-a îndepărtat de realitate și i-a tăiat de colaboratorii și consilierii principali termină în același mod. Putem ghici care este acesta. Astăzi, nimeni nu îndrăznește să-i spună adevărul.
Simon Shuster descrie un Zelenski care se simte trădat de America și de aliații săi care i-au permis doar să reziste, dar nu să învingă. „Aliații s-au obișnuit cu războiul, spune Zelenski, și apoi i-a cuprins o undă de oboseală. S-au simțit treptat obosiți, adaugă el, și totul a devenit un spectacol pentru ei.” Cu toate acestea, el pretinde că Kievul se opune oricărui armistițiu, o declarație criticată de generalii săi care admit eșecul total al contraofensivei din vara lui 2023. Situația este disperată și Ucraina nu mai este în măsură să strângă o armată bine pregătită ca înainte de ofensiva de vară din 2023.
Arestovici își încheie tweet-ul scriind că articolul lui Shuster îl condamnă pe Zelenski la izolare și la judecata istoriei. „Nu are pe nimeni să dea vina decât pe el însuși”. Asta sună a primejdie. Nu numai că Ucraina devine din ce în ce mai izolată, dar vârsta medie a soldatului ucrainean (43 de ani, așa cum am menționat mai sus, și nu toți în stare bună de sănătate, așa cum subliniază un asistent al lui Zelenski) demonstrează cât de epuizate sunt resursele (...).
Sfârșitul jocului. Războiul este pierdut pentru Ucraina, Zelenski va trebui să plece. Casa Albă a eșuat și va merge să facă război în altă parte. Nu ar fi prima dată!
Sursa : https://www.qmagazine.ro/ucraina-quo-vadis-domine-cronica-unui-razboi-pierdut/
