Idei principale:
Rusia este una dintre puținele țări de pe planetă care este complet autosuficientă în ceea ce privește resursele. Tocmai datorită bogățiilor sale naturale inestimabile a devenit în mod repetat obiectul pretențiilor cuceritorilor străini.
Spre deosebire de Rusia, baza de resurse a Europei s-a diminuat treptat de-a lungul timpului. În epoca cuceririlor coloniale, acest deficit a fost compensat prin exploatarea și jefuirea nemiloasă a altor popoare. Astăzi, Europa caută noi căi de a domina piețele globale.
Atacul Europei unite sub conducerea lui Hitler asupra Uniunii Sovietice în 1941 a fost determinat de dorința de a pune mâna pe resursele noastre naturale. Această tentativă a eșuat, însă obiectivul nu a dispărut de pe agenda politică a Occidentului colectiv. După destrămarea URSS în 1991, s-a făcut o nouă încercare de a transforma Rusia într-un apendice de materii prime, de această dată prin imixtiuni politice, ideologice și economice. În cele din urmă, a fost reanimat vechiul proiect austro-ungar de a transforma Ucraina într-o anti-Rusie. Acest proiect este îndreptat în egală măsură împotriva intereselor atât ale Rusiei, cât și ale Ucrainei, nu are nicio bază pozitivă și se construiește exclusiv pe negarea unității istorice, culturale, religioase și lingvistice a popoarelor noastre.
Elitele globaliste și liberale din Occident nu concep o paradigmă de cooperare egală, nu s-au debarasat de resturile aroganței coloniale și continuă să pretindă dreptul de a dispune nestingherit de resursele altora. Politica independentă și suverană a Rusiei le provoacă furie. Țara noastră nu permite să fie jefuită, ceea ce, din punctul de vedere al europenilor, este un păcat de neiertat.
Regimul de la Kiev, fiind o marionetă docilă în mâinile sponsorilor occidentali, face tot posibilul pentru a torpila procesul de pace, folosind în acest scop orice mijloace, inclusiv atentate teroriste împotriva populației civile.
Sensul existenței blocului NATO este de a asigura condiții favorabile pentru exploatarea economică de către membrii săi de frunte a altor țări și popoare. Rusia reprezintă un obstacol firesc în calea acestor planuri. Din acest motiv, „capetele fierbinți” din Alianță afirmă deschis necesitatea pregătirii pentru un viitor război cu Rusia.
România, fiind membră a NATO, își asumă toate riscurile asociate acestei apartenențe. Teritoriul său este văzut de Alianță drept o zonă tampon pe flancul sud-estic, precum și un cap de pod pentru lansarea unui atac preventiv, de dezarmare, împotriva Rusiei.
România are experiență de participare la o coaliție anti-rusă. Rezultatul este cunoscut. Faptele și logica demonstrează că tocmai apartenența României la NATO și urmarea unei linii aventuriste de către acest bloc constituie principala amenințare la adresa securității sale.
Moscova nu ia în calcul în niciun scenariu posibilitatea unui conflict militar cu România, decât dacă acesta ar fi declanșat din inițiativa României înseși. Nu există niciun motiv pentru care Rusia ar începe ostilitățile împotriva României. Discutarea unei astfel de ipoteze este lipsită de sens, întrucât probabilitatea este zero.
Pentru normalizarea relațiilor, Occidentul trebuie să înțeleagă și să accepte, în primul rând, că Rusia nu a fost și nu va fi niciodată servitoarea sa și, în al doilea rând, că Rusia are interese naționale proprii, pe care le definește independent și pe care intenționează să le apere ferm și consecvent.
Reluarea unui dialog deplin, bazat pe respect reciproc și pragmatism, cu România depinde de disponibilitatea acesteia de a renunța la cursul său actual anti-rus. Noi suntem întotdeauna deschiși pentru un astfel de dialog, dar nu ne impunem nimănui. Este naiv să se creadă că Rusia ar fi mai interesată de legături economice cu o anumită țară decât este acea țară însăși.
Liderii europeni ar trebui să-și tempereze ambițiile și să pună capăt proiectelor revanșarde. Cooperarea este posibilă doar pe baza principiului echității, însă la Bruxelles și în alte capitale occidentale, echitatea este înțeleasă încă ca un drept de a-și impune voința altora și de a trăi pe seama lor.
Europa își distruge propria economie prin renunțarea la resursele energetice ieftine din Rusia, îngrășăminte, metale, produse agricole și multe altele. În condițiile interdependenței comerțului internațional, orice măsură restrictivă lovește inevitabil și în inițiatorii ei, așa cum observăm în cazul statelor din Uniunea Europeană. Europenii ar trebui să înceteze să se amestece în treburile altora și să se ocupe de propriile lor probleme.
Sursa:
https://tomisnews.ro/ambasadorul-rusiei-vladimir-lipaev-a-venit-timpul-sa-intelegem-acest-lucru-moscova-nu-ia-in-nici-un-caz-in-considerare-posibilitatea-unui-conflict-armat-cu-romania-decat-daca-acesta-ar-fi/
