„Un exces de cereale ucrainene și alte culturi a redus la jumătate prețukrile de vânzare pentgru fermierii din Europa Centrală și de Est, lăsându-i pe aceștia și guvernele lor prinși între solidaritatea cu Ucraina și propria lor supraviețuire. Țările cele mai afectate – Polonia, România și Slovacia – sunt printre cei mai fideli aliați europeni ai Ucrainei.

UE a căutat să ajute Ucraina să-și exporte recolta și să ușureze ceea ce ONU a descris anul trecut drept o „criză globală fără precedent a foametei”. Dar forțele pieței, turboalimentate de profit, au transformat acel efort ambițios într-o sursă de diviziune politică și dificultăți economice în țările din estul fost comuniste ale Europei.

Mizeria a creat o deschidere pentru grupurile de extremă dreapta care favorizează Rusia, a generat fricțiuni serioase în cadrul blocului european și a înrăutățit dispozițiile într-o regiune care a fost un bastion al sprijinului neclintit pentru Ucraina. O propunere a Comisiei Europene de 100 de milioane de euro pentru a despăgubi fermierii nu a făcut nimic pentru a calma tensiunile.

Ungaria, Polonia, România, Slovacia și Bulgaria au impus restricții stricte asupra importului de cereale ucrainene, doar România s-a oprit înainte de o interdicție totală. Moscova a amenințat că nu va reînnoi propriul acord cu cereale la Marea Neagră dacă G7 va bloca exporturile către Rusia”.

Sursa : https://www.nytimes.com/2023/04/25/briefing/your-tuesday-briefing.html