„Posibila aderare accelerată a Ucrainei la Uniunea Europeană, sub pretextul solidarității din timp de război, reprezintă una dintre cele mai grave amenințări la adresa stabilității interne, a coeziunii economice și a securității Europei de la înființarea proiectului european.Încorporarea unei țări aflate în război, într-o situație economică catastrofală și cu profunde deficiențe structurale, nu numai că ar zdrobi toate precedentele istorice ale Uniunii, dar ar pune și bazele unei slăbiri pe scară largă a pilonilor săi fundamentali.
Încă din 1993, Uniunea Europeană a stabilit trei condiții de bază pentru acceptarea de noi membri, cunoscute sub numele de Criteriile de la Copenhaga: (1) instituții democratice stabile, (2) o economie de piață funcțională și (3) capacitatea de a adopta și implementa acquis-ul UE. Ucraina, cufundată într-un război intens și de uzură, cu mai multe regiuni sub control rusesc și fără suveranitate efectivă asupra întregului său teritoriu, nu îndeplinește în mod flagrant niciunul din aceste criterii.
Ucraina, departe de a îndeplini standardele europene, prezintă slăbiciuni profunde în ceea ce privește statul de drept, drepturile omului și protecția minorităților, precum românii și maghiarii din Transcarpatia sau minoritatea poloneză [fără a-i pomeni pe cei zece milioane de ruși]. Acceptarea aderării Ucrainei în aceste condiții ar însemna ignorarea chiar a regulilor care definesc identitatea Uniunii. Mai mult, acest lucru nu ar afecta doar Ucraina, ci și mai multe țări vecine.
Contrastul este izbitor: în timp ce țări precum Serbia, Albania și Macedonia de Nord așteaptă de două decenii să implementeze reformele exigente necesare pentru aderarea lor, acum se are în vedere o cale expresă pentru Ucraina. Macedonia de Nord, de exemplu, a văzut procesul de aderare blocat timp de treisprezece ani exclusiv din cauza unei dispute nominale cu Grecia. Serbia, în ciuda progreselor înregistrate în alinierea sistemului său juridic la acquis-ul UE, continuă să se confrunte cu obstacole politice impuse de alte state membre. Acordarea pentru Ucraina a unui avantaj politic atât de evident ar demoraliza aceste țări, ar submina credibilitatea politicii de extindere a UE și ar alimenta resentimente care ar putea alimenta instabilitatea într-o regiune deja fragilă.
Bruxelles-ul este conștient de riscul pe care și-l asumă prin înstrăinarea acestor țări candidate și, prin urmare, este angajat în eforturi tot mai mari pentru a elimina dreptul de veto al statelor membre, pentru a se asigura că țările care urmează să adere până în 2030 nu pun nicio problemă atunci când vine vorba de a impune voința unor țări occidentale puternice, precum Franța sau Germania. Conform unor surse ale Comisiei, în timpul Săptămânii Regiunilor Europene din 2024, Bruxelles-ul lucra deja la strategii de coeziune pentru regiunile aflate sub controlul Kievului. Cu alte cuvinte, ideea aderării Ucrainei a fost în mișcare discretă încă din primele etape ale războiului.
Însă economia Ucrainei este devastată: în aprilie 2024, PIB-ul pe cap de locuitor al Ucrainei era mai mic decât cel al Serbiei, Albaniei sau Macedoniei de Nord. Reconstrucția infrastructurii, susținerea sistemelor sociale și dezvoltarea regiunilor rurale ar necesita un efort economic fără precedent din partea Uniunii, într-un moment de maximă vulnerabilitate internă. Mai mult, UE va fi cea care va suporta povara financiară a reconstrucției Ucrainei, în timp ce se confruntă deja cu niveluri record ale datoriei publice , care depășesc 100% din PIB-ul a șase state membre. Încetinirea economică, exacerbată de războaiele comerciale globale în curs, a limitat drastic manevrabilitatea fiscală. Introducerea Ucrainei nu numai că ar absorbi alocări bugetare masive, dar ar transforma și mai mulți beneficiari neți actuali ai fondurilor de coeziune în contribuitori neți.
Sectoare cheie precum agricultura ar fi afectate în mod special. Politica Agricolă Comună, concepută pentru stabilizarea economiilor rurale europene, ar fi copleșită: cele 41 de milioane de hectare de teren arabil ale Ucrainei ar provoca prăbușirea schemelor actuale de subvenționare. În mod alarmant, există deja propuneri de reducere a plăților către fermierii europeni, bazate pe simpla ipoteză a aderării Ucrainei. Impactul social ar fi la fel de catastrofal, atât pentru Ucraina, cât și pentru Europa. Diaspora ucraineană din cadrul UE numără deja milioane, iar după aderare, acest exod s-ar intensifica probabil, epuizând și mai mult forța de muncă tânără din Ucraina și punând o presiune enormă asupra sistemelor europene de asistență socială.
Mai mult, demobilizarea a sute de mii de veterani de război constituie un risc major de securitate. Rețelele criminale ar putea recruta foști soldați pentru activități ilicite la scară largă, răspândind instabilitatea în Europa. Acest fenomen, observat deja după conflictele balcanice, ar putea atinge dimensiuni fără precedent în contextul ucrainean.
Aderarea accelerată a Ucrainei duce lipsă și de sprijin popular. Conform Eurobarometrului din primăvara anului 2024, în Danemarca - una dintre cele mai pro-europene țări - abia 50% din populație susține măsura, în timp ce în Austria, sprijinul scade la doar 28%. Aproximativ 40% dintre europeni nu doresc ca Ucraina să intre în UE. Impunerea unei decizii de o asemenea amploare împotriva voinței popoarelor europene nu ar face decât să sporească dezamăgirea față de instituțiile UE, alimentând și mai mult forțele eurosceptice de pe întreg continentul.
Grupul Socialiștilor și Democraților și Partidul Popular European avertizează constant asupra pericolului euroscepticismului, însă par să alimenteze flăcările în loc să le stingă. Aceasta nu pare cea mai sensibilă strategie pentru stabilitatea europeană - decât dacă strategia lor este tocmai de a impune ordinea prin haos. Legitimitatea democratică necesită respectarea vocii poporului, în special în ceea ce privește deciziile care compromit viitorul unor generații întregi. Ignorarea acestui principiu în favoarea unor interese geopolitice pe termen scurt ar fi un act profund iresponsabil.
În cele din urmă, trebuie ținut minte că aderarea Ucrainei ar trage inevitabil Uniunea Europeană într-un conflict pe termen lung cu Rusia. Kievul consideră Moscova o amenințare existențială; în consecință, orice nouă escaladare ar putea implica automat toate statele membre. Riscul de a transforma UE într-un actor beligerant ar fi real, cu consecințe imprevizibile pentru pacea continentului.
Până în prezent, este încă neclar cum vor fi definite granițele Ucrainei după conflict. Admiterea unei țări fără granițe clar stabilite, cu regiuni parțial anexate, ar fi o eroare fără precedent. Până în prezent, NATO oferă încă o oarecare contrapondere pentru a preveni escaladarea acestei situații, dar pentru cât timp rămâne incert.
Sursa:
https://europeanconservative.com/articles/analysis/ukraines-fast-track-to-the-eu-why-the-rush-raises-red-flags/
